Din motive obiective, legate de nevoia de consultare a informaţiilor în vederea stimulării ideilor şi iniţiativelor lor, managementul suedez a devenit participativ. Ca urmare, piaţa muncii se prezintă relativ armonios echilibrată şi se desfăşoară pe baza unei solidarităţi sociale specifice şi a unui nivel ridicat de organizare instituţională, atât a patronatului, cât şi a vieţii sindicale. În acelaşi timp, managementul suedez confirmă utilitatea combinaţiei între unele virtuţi tradiţionale şi practicile manageriale actuale, capabile să valorifice consecinţele pozitive ale aderării la Uniunea Europeană şi ale globalizării.
Pentru a prezenta particularităţile managementului suedez vom apela la următoarea grupare:
- managementul macroeconomic suedez, are ca obiective:
- utilizarea completă şi eficace a forţei de muncă;
- obţinerea unei stabilităţi relative a preţurilor şi a puterii de cumpărare;
- asigurarea unei repartiţii echilibrate a veniturilor;
- realizarea echilibrului balanţei de plăţi;
- elaborează politici corespunzătoare de susţinere a fiecărui obiectiv şi programe de reconversie profesională rapidă, de recalificare şi de stimulare a mobilităţii geografice;
- controlează inflaţia prin indexarea anuală a preţurilor şi creşterea salariilor medii reale ale lucrătorilor;
- se bazează pe o foarte puternică influenţă a sindicatelor;
- armonizează în interior politica economică cu cea socială;
- acţionează în spiritul unui pragmatism organizaţional.
- managementul întreprinderilor suedeze, despre care vom reţine:
- practică şi obţine rezultate remarcabile prin utilizarea unui sistem de elaborare de programe de conversie profesională, de recalificare şi de stimulare a mobilităţii;
- preia povara funcţionării modelului de management în contextul specific economiei suedeze, asigurând profituri şi costuri de susţinere;
- misiunea motivatoare extrinsecă a managementului întreprinderilor este îngreunată de fiscalitatea exagerată aplicată la profiturile organizaţiilor şi pe veniturile forţei de muncă active;
- întâmpină dificultăţi pe planul competitivităţii externe şi al performanţei economice în general;
- managementul întreprinderii suedeze este realizat de către manageri profesionişti.
Identitatea managementului suedez este definită de următoarele principii:
- practicarea unui management participativ-consensual, centrat pe concordanţa socială;
- sprijinirea pragmatismului organizaţional pe descentralizarea deciziei;
- orientarea timpului şi focalizarea lui pe afaceri în condiţii de planificare riguroasă a acestuia;
- exploatarea caracteristicilor leadership-ului informal şi a autorităţii competenţei.
În întreprinderile suedeze contemporane sunt utilizate următoarele metode manageriale:
- managementul prin proiecte, care se utilizează, de regulă, în managementul unor întreprinderi mari care au de realizat lucrări complexe, dar clar precizate şi care necesită o colaborare amplă şi multidisciplinară;
- managementul pe produs, a cărui necesitate şi utilitate este impusă de scurtarea duratei de viaţă a produselor, generate de următorii factori: descoperirile, invenţiile, accelerarea fluxului de mărfuri pe pieţe.
- managementul pe bază de rezultate, prin care se asigură desfăşurarea şi evaluarea managerului suedez, potrivit realizării obiectivelor proprii pe termen lung sau scurt şi concordanţei acestora cu obiectivele generale ale întreprinderii. Această metodă permite managerului să-şi concentreze eforturile asupra problemelor care reclamă în special atenţia sa. Managerul este cel care fixează obiectivele şi tot al este cel care, comparându-le cu rezultatele obţinute, se poate alerta atunci când se produc abateri şi intervene cu măsuri corective de redresare.
Putem concluziona în final că practicile şi cultura managerial suedeză sunt pătrunse de un pragmatism organizaţional deosebit şi de cultul competenţei, factori semnificativi ai succesului şi performanţei.
Managerii suedezi consideră că factorul uman este mult mai important decât tehnologia, având mari implicaţii asupra productivităţii muncii. Ei îşi bazează munca pe tradiţiile şi caracteristicile culturii suedeze, orientându-se către societate. Profesionişti de înaltă calificare, buni organizatori, oneşti şi eficienţi în sistemul rela-
ţional, ei au dobândit un statut bine definit şi recunoscut social. Stilul managerial suedez promovează relaţii industriale şi de afaceri corecte faţă de personal şi clienţii întreprinderii. Se insistă pe dezvoltarea unui climat de încredere cu partenerii sociali şi de afaceri.
Managerii suedezi manifestă un ridicat simţ al răspunderii faţă de nevoia de performanţă, faţă de opinia publică şi autorităţi. Ei pledează şi acţionează pentru performanţă economică şi success managerial, în care scop orientează firmele spre piaţa internaţională, situează factorul uman înalt calificat în centrul atenţiei, încurajează creativitatea şi promovează iniţiativa.
Evitarea stărilor conflictuale şi asigurarea „păcii sociale” se constituie ca preocupări majore ale managerilor suedezi. Ei preţuiesc consensul şi-l tratează ca pe o garanţie a concordiei sociale.
Managerii suedezi promovează un pragmatism organizaţional rar întâlnit. Aplică cu succes principiul delegării de autoritate şi descentralizării deciziei. Ei îşi concentrează energiile creative pe amplificarea capacităţii concurenţiale prin realizarea unui bun raport calitate/preţ al ofertei şi al unui timp producător mai redus, regăsit în productivitate.
În exercitarea profesiunii sale, managerul suedez îşi asumă responsabilităţile pe care le incumbă poziţia pe care o deţine. Asumarea responsabilităţilor este guvernată de o etică profesională şi în mod deosebit de cea a afacerilor care dau conţinutul întregului proces.