Pin It

Ţară puternic industrializată a lumii, membru al grupului G7, Italia prezintă un tablou general favorabil, în care punctele forte (extinsele investiţii realizate au reuşit să reînnoiască echipamentele şi tehnologia din întreprinderi; menţinerea stabilităţii monetare; puternica agresivitate economică asupra pieţei Europei de Est; calitatea excelentă a managementului resurselor umane) sunt uneori influenţate negativ de unele deficienţe structurale. Aceste trăsături care particularizează Italia faţă de celelalte ţări europene dezvoltate au influenţat şi influenţează managementul italian. Direcţiile şi modalităţile de influenţare a managementului şi manifestarea acestuia în exercitarea funcţiilor întreprinderilor italiene sunt expuse în cele ce urmează.

Particularităţile managementului italian şi în mod special orientarea spre oameni şi preţuirea factorului uman, sunt frecvent subliniate pentru a explica dinamismul economiei. Practicarea unui management participativ, judicios conceput şi riguros aplicat, se constituie ca un factor major de dinamizare a economiei italiene.

În acest proces complex şi continuu, managerii italieni exploatează valenţele manageriale ale transparenţei în participarea salariaţilor la managementul întreprinderilor orientat spre afaceri, spre dezvoltarea firmei.

În practica managerială, managerii italieni urmăresc efectul pozitiv al participării asupra calităţii acţiunilor vizate şi a motivării salariaţilor. Ei merg şi mai departe şi stabilesc limita optimă a extinderii participării în management. Specialiştii şi, deopotrivă, şi managerii studiază şi ţin seama de factorii care determină natura şi proporţiile participării la managementul întreprinderilor italiene. Ei ţin seama de dimensiunea colectivă dintre sistemul de interese şi participarea la managementul întreprinderii şi de varietatea de nuanţe pe care managerul trebuie să le surprindă, să le analizeze cauzele şi să le influenţeze în mod corespunzător.

În întreprinderile italiene, apelându-se la principiile şi practicile managementului participativ, sunt atrase în acţiuni concrete mase largi de salariaţi la actul de decizie, în procesul de producţie, în întrajutorarea şi transmiterea deprinderilor profesionale. În felul acesta se reuşeşte să se asigure la nivelul întreprinderilor italiene a unităţii de acţiune, a spiritului de colectivitate, care, împreună, contribuie la dinamizarea economiei italiene.

În ultimele decenii ale secolului trecut managementul personalului din firmele italiene a suferit profunde schimbări calitative. În principal, procesul trebuie pus în legătură cu integrarea în stadiul de dezvoltare postindustrială a Italiei şi cu acţiunea unui şir întreg de factori de natură economică, politică şi social-culturală şi pe care îi

redăm mai jos:

  • ridicarea rolului personalului în producţie, generată de utilizarea în activitatea de producţie a noilor tehnici, tehnologii şi metode;
  • schimbarea posibilităţilor de control asupra personalului şi creşterea autocontrolului şi autodisciplinei;
  • modificarea orientării şi dinamicii cererii şi a producţiei orientate spre atingerea acesteia, în condiţiile ascuţirii concurenţei pe piaţa europeană şi mondială;
  • larga utilizare a formelor colective de organizare a muncii la nivelul întreprinderilor italiene
  • dezvoltarea democraţiei în producţie şi în societate sub influenţa democraţiei în limitele statului şi pe calea culturii şi adoptării legilor;
  • creşterea preţului forţei de muncă.

Investigatorii din institutele italiene de formare şi perfecţionare a managerilor constată şi pun în evidenţă insuficienţe în domeniul managerial. Ei atrag atenţia că se resimte lipsa unor manageri profesionişti capabili să asigure o deschidere puternică spre economia europeană şi mondială. Se recomandă ca soluţie tratarea profesiunii de manager - om de afaceri din viziunea personalităţii eficiente. Se urmăreşte, în principal, amplificarea forţelor personalităţii manageriale, ameliorarea relaţiilor interpersonale dintre manager şi echipa managerială, dintre aceştia şi angajaţi, precum şi optimizarea vieţii de grup.

Specialiştii italieni susţin, de asemenea, necesitatea ca viziunea strategică a managerilor să urmărească şi să asigure competitivitatea întreprinderilor indiferent de natura şi mărimea lor.

Se recomandă ca vectorul de creştere să orienteze concret schimbările strategice, iar sinergia să vizeze capacitatea întreprinderilor de a face eficiente intrările de produse pe piaţă îndeosebi în domenii noi de creştere.