Contribuţia dreptului la consolidarea şi perfecţionarea relaţiilor sociale este amplificată mai ales de contribuţia deosebită a normelor de drept în prefigurarea raporturilor sociale specifice statului de drept.
În acest sens, dreptul influenţează modalităţile concrete de evoluţie a relaţiilor sociale mai ales în domeniul ramurilor dreptului public, în special, în ceea ce priveşte raporturile care se formează în relaţiile dintre autorităţile publice.
Administraţiei publice îi sunt aplicabile diferite norme de drept care se grupează în ramuri deosebite ale sistemului de drept. Potrivit Constituţiei din 1991 revizuită, în Statul român, dintre Preşedintele României şi Guvern este plasată de către unii autori în sfera executivului. Cu toate acestea, atât Preşedintele României, cât şi Guvernul au domeniile lor proprii de activitate,chiar dacă ele se şi intersectează.
Un alt aspect rezultat ca urmare a aplicării normelor constituţionale este acela că autorităţile administraţiei publice comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene sunt autonome reprezentând o contrapondere la puterea administraţiei centrale care este condusă de guvern. Constituită din consilii locale- ca organe decizionale şi de control - şi din primari, ca organe executive, autorităţile administraţiei publice comunale, orăşeneşti şi municipale pe baza principiului autonomiei locale fiind alese prin vot direct de cetăţenii localităţilor.
La nivelul judeţelor există consiliile judeţene care sunt alese direct de către locuitorii judeţului. Relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice guvernate de principiul autonomiei locale, ca şi dintre acestea şi adminstraţia centrală inclusiv guvern, sunt de colaborare nefiind structurate ierarhic de pe poziţii de subordonare. Totuşi,Guvernul exercită o tutelă administrativă prin intermediul prefectului, iar prefectul are drept de control al legalităţii actelor administraţiei locale, şi în cazul în care se consideră că un act este ilegal îl poate aduce în faţa instanţei de contencios administrativ, urmând ca actul administrativ să fie suspendat de drept în timpul executării.
În condiţiile sistemului nostru administrativ complexitatea relaţiilor sociale care apar în administraţia publică implică existenţa unei multitudini de norme juridice diferenţiate prin obiectul lor de reglementare şi deci grupate în ramuri diferite ale sistemului de drept.
Sistemul dreptului este format din totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile juridice sociale. Aceste norme juridice sunt instituite sau sancţionate de stat şi sunt garantate prin forţa sa de constrângere pe baza convingerii majorităţii colectivităţii. Dreptul administrativ ca ramură a dreptului în general reglementează numai anumite raporturi sociale specifice obiectului său de activitate.
În literatura de specialitate relativ ta obiectul de activitate al dreptului administrativ s-a pus întrebarea dacă nu este acelaşi cu obiectul administraţiei publice ca formă de realizare a puterii de stat.
În general, obiectul dreptului administrativ este asemănător cu al administraţiei publice dar nu se confundă cu ei. Administraţia publică constă în organizarea executării în concret a legilor şi celorlalte acte ale autorităţilor de stat bazate pe lege. În general, această activitate este îndeplinită aproape în întregime de autorităţile administraţiei publice. Cu toate acestea şi celelalte categorii de autorităţi ale statutului, respectiv autorităţile judecătoreşti care realizează fiecare formă deosebită a puterii de stat, pot îndeplini o activitate administrativă dar numai în măsura realizării activităţii lor specifice. Chiar autorităţile legislative(Senat şi Camera deputaţilor) pot îndeplini forme ale activităţii administrative, cum ar fi spre exemplu comisiile de anchetă ale Parlamentului sau activitatea preşedinţilor de instanţe cu privire la funcţionarea instanţelor de judecată mai ales în ceea ce priveşte atribuţiile lor de supraveghere a organelor administrative de pe lângă instanţa respectivă.
În consecinţă, în opinia noastră nu există o suprapunere perfectă între activitatea administrativă a statului şi activitatea desfăşurată de autorităţile administrative, deoarece prima are o sferă mult mai larga.
Dreptul administrativ reglementează unele raporturi sociale care ar putea face obiectul şi altor forme de activitate a statutului cum ar fi de exemplu soluţionarea actelor administrativ jurisdicţionale care prin procedura lor pot face şi obiectul activităţii Justiţiei.
În dreptul comparat s-a arătat că asemenea activităţi se află la confluenţa dintre administraţia publică şi celeilalte forme de realizare a puterii statutului putând fi socotite ca făcând sau nu parte din activitatea administrativă şi prin urmare putând sau nu să fie reglementate de normele dreptului administrativ în raport de modul în care dispune legea.
Rezultă, deci, că dreptul administrativ este constituit din raporturile sociale care formează obiectul administraţiei publice în condiţiile în care noţiunea de administraţie publică este determinată şi după criteriul formal al legii.
Se poate spune deci, că raporturile sociale care formează obiectul dreptului administrativ sunt acele raporturi care constituie obiectul administraţiei publice înfăptuite potrivit normelor juridice de către autorităţile administraţiei publice.
În literatura de specialitate, în legătură cu definirea dreptului administrativ, s-au formulat mai multe opinii.
Într-o primă opinie s-a arătat că dreptul administrativ cuprinde norme juridice cu privire la reglementarea raporturilor juridice dintre puterea executivă şi celelalte forme ale puterii de stat în contextul instituţionalizării raporturilor sociale specifice. Într-o altă opinie, s-a arătat că dreptul administrativ este acea ramură a sistemului de drept care reglementează realizarea puterii executive în stat, cât şi specificul activităţii organelor administraţiei de stat ca obiecte generale de drepturi şi obligaţii.
Ne alăturăm opiniei în conformitate cu care dreptul administrativ se poate defini ca fiind totalitatea acelor norme juridice care reglementează raporturile sociale ce formează obiectul administraţiei publice, activitate ce este îndeplinită conform normelor juridice de organele administraţiei publice.
Rezultă deci, că dreptul administrativ cuprinde două categorii sau două elemente. Primul element constă în aceea că dreptul administrativ este constituit dintr-o totalitate de norme juridice. Acest prim element constituie un sistem de norme proprii administraţiei publice făcând parte din categoria normelor de drept public.
Al doilea element al definiţiei dreptului administrativ constă în normele juridice care constituie dreptul administrativ sunt numai acelea care reglementează o anumită categorie de raporturi sociale, respectiv acele raporturi care formează obiectul administraţiei publice realizată conform normelor juridice de autorităţile administraţiei publice. În această categorie se includ în opinia noastră şi normele juridice de confluenţă, de conexiune cu alte sisteme de drept. Aceste norme de confluenţă asigură legătura dreptului administrativ cu alte ramuri:drcpt civil, drept comercial, dreptul muncii, dreptul financiar.
În ceea ce priveşte normele de confluenţă ale dreptului administrativ cu normele juridice ale dreptului civil acestea suni cele care asigură organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice, centrale şi locale, şi care le conferă competenţa generală sau de specialitate. În acest sens, este de remarcat personalitatea juridică pe care o au unităţile administrativ-teritoriale şi care cuprinde aceleaşi clemente componente şi definitorii pe care le arc instituţia personalităţii juridice din perspectiva normelor de drept civil. Acest lucru este de o mare importanţă mai ales în perspectiva realizării de conţinut a normelor juridice care consfinţesc egalitatea de tratament în faţa legii a autorităţilor administraţiei cu cetăţenii. De altfel, pe baza raporturilor de prepuşenie şi în conformitate cu legislaţia adoptată s-a creat răspunderea civilă solidarăa funcţionarului şi autorităţii administraţiei publice care au încălcat legea precum şi răspunderea individuală a funcţionarului faţă de administraţie exercită pe calea unei acţiuni civile de regres.
Cu privire la normele de confluenţă dintre dreptul administrativ şi dreptul comercial sunt exemplificative normele juridice constituţionale relative la formele de asociere şi proprietate, precum şi dispoziţile Legilor nr.15 şi nr.31 din 1991 referitoare la legătura autorităţilor administraţiei publice, centrale şi locale sub aspectul funcţional şi decizional cu regulile autonome şi societăţile comerciale. În ceea ce priveşte confluenţa normelor juridice de drept administrativ cu normele juridice financiare sunt exemplificative dispoziţiile Legii nr.215 din 2001 privind administraţia publică locală referitoare la atribuţiile autorităţilor administraţiei publice relative la constituirea bugetului local ca principală pârghie de susţinere a autonomiei locale şi Legea nr.189/1998.
În acest fel se pot deosebi raporturile de drept administrativ de celelalte categorii de raporturi juridice. Existenţa unui obiect special de reglementare demonstrează importanţa acestora.