Funcţia de control-reglare cuprinde ansamblul acţiunilor de evaluare a rezultatelor, de stabilire a abaterii acestora de la obiective şi identificarea cauzelor care le generează, precum şi adoptarea de măsuri pentru eliminarea abaterilor, în scopul menţinerii echilibrului dinamic al firmei (Zorlenţan, T., Burduş, E., Căprărescu, G.,1998, pag. 660-663).
Stabilirea standardelor de performanţă
Standardele se pot clasifica după mai multe criterii:
După forma de exprimare, deosebim:
- standarde fizice : nivelul fizic al producţiei, nivelul fizic a stocurilor, normele de consum pentru materiale;
- standarde valorice : cifra de afaceri, nivelul profitului, nivelul costurilor ş.a.
După orizontul temporal, deosebim :
- standarde curente – vizează un orizont temporal de până la un an; prin intermediul lor se stabilesc obiectivele tacticii firmei;
- standarde de bază – vizează un orizont temporal de până la cinci ani şi stau la baza stabilirii obiectivelor strategice.
Evaluarea performanţelor efective
Presupune măsurarea rezultatelor obţinute de firmă. Evaluarea acestor performanţe se referă la evidenţierea nivelului realizat al producţiei, al profitului, al cifrei de afaceri, al productivităţii muncii, al normelor de consum de materiale etc.
Compararea performanţelor efective cu standardele
Se stabilesc abaterile de la standardele de performanţă şi se evidenţiază cauzele care au generat aceste abateri. Unele abateri sunt nesemnificative şi pot fi tolerate, iar altele trebuie limitate şi eliminate prin adoptarea unor măsuri de reglare. Adoptarea acestor măsuri impune identificarea cauzelor care au generat abaterile.
Adoptarea măsurilor de reglare
Reglarea reprezintă ansamblul acţiunilor întreprinse de subiectul conducător în scopul menţinerii stabilităţii (homeostazei) sistemului, adică capacităţii acestuia de a-şi realiza obiectivele. Reglarea se bazează pe mecanismul conexiunii inverse. Rolul de reglator al organizaţiei îl deţin managerii acesteia prin funcţia antientropică a lor.