Orice sistem de dirijare reclamă un surplus de factori ce stabilesc siste- mul, pe care acesta se sprijină în activitatea sa şi care asigură funcţionarea eficientă a sistemului, de exemplu, acordarea ajutorului medical populaţiei. Pentru sistemul ocrotirii sănătăţii este necesar, pe lîngă funcţionarea sistemu- lui de stat (bugetar) şi a asigurărilor medicale obligatorii şi benevole, serviciul medical privat. În acest context, devine principială întrebarea privind mode- larea şi implementarea noii concepţii: de la problemele ocrotirii sănătăţii la problemele sănătăţii populaţiei.
În acest scop, în afară de factorii ce determină sistemul, se cer mecanisme adecvate. Unele dintre direcţiile de stabilire a activităţii sistemului şi de folo- sire a mecanismelor pot şi trebuie să devină baze ştiinţifice de conducere.
Aplicarea bazelor ştiinţei de conducere în activitatea practică a ocrotirii sănătăţii presupune existenţa mai multor condiţii obligatorii:
- surplusul sistemelor adecvate de organizare şi al subsistemelor;
- prelucrarea aspectelor tehnologico-funcţionale ale activităţii de con- ducere;
- suficienţa cadrelor calificate;
- siguranţa şi oportunitatea informaţiei;
- finanţarea adecvată şi asigurarea bazei tehnico-materiale;
- repartizarea funcţiilor şi reorganizarea structurilor, a împuternicirilor şi responsabilităţilor conducătorilor
Necesitatea perfecţionării conducerii în ocrotirea sănătăţii este legată de faptul că în această ramură, ca, de altfel, în toate celelalte ramuri ale eco- nomiei naţionale, managementul reprezintă calea principală de dezvoltare. De aceea, în condiţiile actuale, organizarea înaintează probleme noi în faţa conducătorilor, cere noi forme de lucru. Rezolvarea operativă şi calitativă a acestor probleme impune metode de dirijare mai eficiente.
Actualmente, soluţionarea problemelor importante din domeniul ocroti- rii sănătăţii depinde nu atît de complexitatea lor, cît de eficacitatea şi calitatea dirijării. În acelaşi timp, după cum au subliniat V. Alekseev (1970) şi D. Vene- diktov (1977), orice activitate de conducere, inclusiv conducerea sistemului ocrotirii sănătăţii, devine tot mai complicată.
Factorii care complică dirijarea în sistemul ocrotirii sănătăţii
- Creşterea potenţialului de asigurare tehnică a instituţiilor
- Necesitatea optimizării fondului de paturi, numărului de
- Necesitatea sporită de perfecţionare permanentă a măiestriei profe- sionale a specialiştilor.
- Transformările care au loc în situaţia demografică şi în structura mor- bidităţii populaţiei.
- Necesitatea cunoaşterii complexului de discipline (economie, psiho- logie, medicină socială, drept ş.a.).
- Necesitatea cunoaşterii tehnologiei procesului de conducere, metodei de abordare sistematică; atitudini complexe în lucru cu cadrele şi di- rijarea eficientă.
- Procesul continuu de specializare şi diferenţiere a cunoştinţelor şi sarcinilor medicale.
Factorii care contribuie la activitatea de conducere
- Concordanţa elementelor sistemului de dirijare în întregime şi a ele- mentelor sale structural-funcţionale.
- Identitatea modului de organizare a subsistemelor
- Stabilirea legăturilor cauză–efect dintre elementele componente ale sistemului.
- Mobilitatea sistemului, capacitatea sa de a suporta schimbări esen- ţiale la acţiuni neînsemnate, de a se adapta la schimbarea de situaţie, folosindu-se spiritul creator spre a atinge scopurile propuse.
- Prezenţa parametrilor de dirijare – stabilirea unor scopuri şi sarcini concrete; stabilirea direcţiei activităţii.
- Abilitatea şi pregătirea cadrelor în formularea noilor sarcini şi rezol- varea
- O bază tehnico-materială adecvată.
- Calitatea asigurării cu informaţie – colectarea, analiza şi lansarea in- formaţiei la timp, cu folosirea a 3 canale: ştiinţific, directiv-departa- mental şi experienţa personală.
- Direcţia ştiinţifică de
- Aprofundarea procesului de divizare a sistemului de conducere în direcţii, adică folosirea pe larg a principiului de delegare a împuterni- cirilor, drepturilor şi obligaţiilor.
- O independenţă funcţională mai largă a conducătorilor şi specialişti- lor în mecanismul de dirijare.
- Fundamentarea ştiinţifică a statutului organelor de