1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Ca sistem, o întreprindere se caracterizează prin:

  • frontieră, care o separă de mediul său;
  • elementele care o compun şi care formează structură sa;
  • relaţiile existente între elemente, care asigură interdependenţa lor;
  • obiectivele sale.

Mărimile de intrare sunt structurate în trei grupe (tabelul 1):

Tabelul 1

Elementele vectorului de intrare

grupa I

grupa a II-a

grupa a III-a

-materii prime;

-materiale;

-combustibil;

-energie;

-utilaje;

-forţă de muncă;

-produse noi;

-donaţii de la bugetul de stat;

-credite;

-sisteme, metode şi tehnici de conducere;

-sisteme, metode şi tehnici economice;

-mijloace de transport;

Mărimile de ieşire sunt împărţite în două grupe (tabelul 2):

Tabelul 2

Elementele vectorului de ieşire

grupa I

grupa a II-a

produse finite;

semifabricate;

materii prime;

servicii;

lucrări cu caracter industrial;

brevete pentru produse şi tehnologii noi.

disponibilităţi băneşti depuse la bancă;

venitul la bugetul statului;

salariile personalului.

Mediul sistemului se referă la:

  • economia de piaţă;
  • revoluţia tehnico-ştiinţifică;
  • particularităţile naţionale şi locale.

În general, o funcţionalitate optimă a unei firme presupune, printre altele, şi o analiză detaliată a factorilor exogeni şi a factorilor endogeni (din cadrul sistemului), factori ce influenţează realizarea obiectivelor.

Evoluţia unităţilor economice moderne este determinată esenţial şi de raporturile sale cu mediu (factorii exogeni).

Mediul ambiant se defineşte ca fiind totalitatea elementelor exogene firmei, de natură economică, tehnică, politică, demografică, culturală, ştiinţifică, organizatorică, juridică, psiho-socială, educaţională  şi ecologică ce marchează stabilirea obiectivelor acesteia, obţinerea resurselor necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor.

Printr-o astfel de definire rezultă necesitatea abordării mediului ambiant într-o viziune dinamică, cuprinzătoare, capabilă să surprindă, atât evoluţiile convergente, cât şi divergenţe dintre componentele sale, de natură să favorizeze sau să împiedice derularea activităţilor microeconomice.

Principalele categorii de factori de mediu care au o influenţă majoră asupra firmelor sau asupra unor componente ale acestora sunt:

  • factorii economici;
  • factorii de management;
  • factorii tehnici şi tehnologici;
  • factorii demografici;
  • factorii socio-culturali;
  • factorii politici;
  • factorii ecologici;
  • factorii juridici.

Aceşti factori se recomandă să fie trataţi într-o viziune sistemică, datorită multiplelor interdependenţe ce se stabilesc între ei.

 

  1. Factorii economici

            Cuprind ansamblul elementelor de natură economică din mediul cu acţiune directă asupra activităţilor microeconomice. Cei mai importanţi sunt:

  • piaţa internă;
  • piaţa externă;
  • pârghiile economico-financiare.

Factorii economici ce determină mediul economic în care îşi desfăşoară activitatea firmele, influenţează decisiv, atât constituirea, cât şi funcţionarea şi dezvoltarea acestora. Punctul de plecare în abordarea unor asemenea studii specifice vieţii întreprinderilor îl reprezintă studiul pieţei care furnizează informaţii referitoare la:

  • nivelul şi structura cererii;
  • nivelul preţurilor;
  • concurenţa etc.

Pe această bază, conducerea firmei fundamentează deciziile de aprovizionare, producţie şi vânzare, alături de alte elemente ale strategiilor şi politicilor generale ce îi sunt specifice.

Piaţa reprezintă principala legătură dintre producţie şi consum, principala modalitate prin care se verifică concordanţa dintre nivelul şi structura producţiei şi cele ale cererii sociale, finalizându-se acţiunea legii cererii şi a ofertei, a legii valorii.

Prin intermediul pârghiilor economico-financiare, statul intervine în economia de piaţă, în vederea asigurării pluralismului economic.

În cadrul acestora, o poziţie centrală o deţine cointeresarea materială, realizată în principal prin intermediul sistemului de salarizare şi al profitului care, ca factor economic de mediu, este concepută şi se operaţionalizează cu ajutorul unor acte normative.

O poziţie importantă o deţin şi: preţurile şi tarifele, creditele, taxele şi dobânzile, impozitele, fiecare din acestea, influenţând nemijlocit derularea eficientă a activităţilor firmelor româneşti. Utilizarea lor poartă amprenta tipului de proprietate, şi implicit, tipului de agent economic.

  1. Factorii de management

Factorii de management exogeni firmei sunt alcătuiţi din totalitatea elementelor manageriale ce influenţează direct sau indirect unitatea economică, cum ar fi:

  • mecanismul de planificare macroeconomic;
  • sistemul de organizare a economiei naţionale;
  • modalităţile de coordonare;
  • mecanismele de control ale suprasistemelor din care face parte întreprinderea respectivă;
  • mecanismele motivaţionale;
  • calitatea studiilor, metodelor şi tehnicilor manageriale.

Maniera de concepere şi operaţionalizare a factorilor de management  influenţează apreciabil constituirea firmelor şi, mai ales, funcţionalitatea şi eficacitatea acestora.

  1. Factorii tehnici şi tehnologici

            Din această categorie fac parte:

  • nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru cumpărare;
  • calitatea tehnologiilor ce pot fi achiziţionate;
  • calitatea cercetărilor tehnice la care întreprinderea are acces;
  • numărul şi nivelul licenţelor şi brevetelor înregistrate;
  • capacitatea creativ-inovativă a sistemului de cercetare-proiectare.

Cuprinzând ansamblul elementelor cu caracter tehnic şi tehnologic, cu impact asupra întreprinderii, această categorie de factori ai mediului îşi pune amprenta, în principal, pe gradul de înzestrare tehnică şi pe ritmul modernizării produselor şi tehnologiilor. Cele două aspecte au un rol decisiv în susţinerea procesului de reformă dacă se ţine cont, de situaţia deosebit de critică a economiei, din acest punct de vedere.

Gradul avansat de uzură a fondurilor fixe şi ritmul lent de înnoire a produselor  şi tehnologiilor reclamă impulsionarea activităţii de cercetare-proiectare şi concepere a unor produse şi tehnologii cu parametrii calitativi şi economici superiori, concomitent cu retehnologizarea unor întreprinderi sau sectoare de activitate. Un asemenea lucru este posibil numai în condiţiile atragerii masive de capital străin, în special în zonele defavorizate ale economiei, în care se manifestă decalaje apreciabile tehnice şi tehnologice, dar şi economice (productivitatea şi rentabilitate scăzută).

  1. Factorii demografici

            Aceşti factori includ totalitatea elementelor demografice ce acţionează asupra firmei, direct sau indirect. Din această categorie fac parte:

  • numărul populaţiei;
  • structura socio-profesională a acesteia;
  • ponderea populaţiei ocupate;
  • populaţia activă;
  • rata natalităţii şi mortalităţii;
  • durata medie de viaţă.

De remarcat că, resursele umane, prin calitatea lor, influenţează calitatea activităţilor microeconomice.

La asigurarea unei competenţe manageriale şi profesionale ridicate a personalului de conducere şi execuţie din firmele româneşti, un rol important îl au firmele de consultanţă ce prestează servicii de acest gen, precum şi sistemul de învăţământ, aflat în plin proces de restructurare.

Mutaţiile ce se preconizează în perimetrul acestor factori sunt numeroase: de la deplasarea substanţială a populaţiei ocupate spre sfera serviciilor, la orientarea şcolii româneşti spre asigurarea cantitativă şi calitativă a nevoilor de cadre ale economiei.

  1. Factorii socio-culturali cum ar fi:
  • structura socială a populaţiei;
  • ocrotirea sănătăţii;
  • învăţămîntul;
  • cultura;
  • ştiinţa;
  • mentalitatea etc.,

au o influenţă directă sau indirectă asupra întreprinderii.

            Un rol decisiv îl joacă învăţământul, care contribuie, atât la îmbunătăţirea structurii socio-profesionale a populaţiei, cât şi, mai ales, la amplificarea nivelului cultural al acesteia, la formarea unei mentalităţi specifice economiei de piaţă.

 

  1. Factorii politici

Acţionează, de asemenea, direct sau indirect asupra întreprinderilor, regăsindu-se în principal, în politica economică şi socială, politica ştiinţei, politica învăţământului, politica externă, cu influenţă, atât în ceea ce priveşte sursele şi modalităţile de constituire, cât şi obiectivele şi mijloacele de realizare a lor.

Managementul microeconomic este, la rândul său, influenţat nemijlocit de factorii politici prin impactul pe care îl generează asupra fundamentării strategiilor şi politicilor firmelor, a deciziilor de realizare a obiectivelor prevăzute de acestea.

În categoria factorilor politici se mai include şi politica altor state, care alături de politica organismelor politice internaţionale exercită o influenţă majoră asupra activităţii firmelor.

  1. Factorii ecologici

            Au o influenţă importantă asupra firmelor. Din aceştia fac parte:

  • resursele naturale;
  • apa;
  • solul;
  • clima;
  • vegetaţia;
  • fauna.

            În condiţiile actuale, când criza de materii prime şi resurse energetice îmbracă noi dimensiuni, interdependenţele dintre factorii ecologici şi unităţile economice se multiplică şi diversifică necesitând un efort deosebit pentru cunoaşterea şi valorificarea lor de către managementul macroeconomic.

  1. Factorii juridici

Sunt constituiţi din ansamblu reglementărilor  juridice, cu influenţă directă sau indirectă asupra firmei şi managementului său. Cei mai semnificativi factori juridici sunt:

  • legile,
  • decretele,
  • hotărârile guvernamentale,
  • ordinele ministrilor,
  • deciziile prefecturilor,
  • deciziile primăriilor,

care cuprind o serie de norme de drept de a căror respectare sunt responsabili agenţii economici.

            Influenţa factorilor juridici se manifestă, atât în ceea ce priveşte constituirea firmelor (Legea 31/1990 cu privire la societăţile comerciale este principalul act normativ în acest domeniu), cât şi în funcţionarea şi dezvoltarea lor.

            Sunt reglementate prin acte normative: organismele de conducere participativă a RA (regiilor autonome) şi SC (societăţilor comerciale), mecanismele decizionale şi structural organizatorice derulate în cadrul acestora, precum şi componenţa lor.

            Dar, ceea ce este foarte important, o multitudine de alţi factori ai mediului (economici, de management, tehnici şi tehnologici, politici) îşi exercită impactul, prin intermediul unor acte normative, al unor reglementări, din care se detaşează: legea salarizării, legea investiţiilor de capital străin, legile din domeniul preţurilor, tarifelor, creditării şi impozitării, legea învăţământului, legea cercetare-dezvoltare, legea finanţelor publice.

            Ca atare, factorii juridici pot fi abordaţi ca un corolar al celorlalte categorii de factori ai mediului, facilitând sau împiedicând acţiunea acestora.

Loading...