1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 2.75 (2 Votes)
Pin It

În general, prin organizare se înţelege descompunerea unui fenomen, proces, obiect în elementele sale cele mai simple, analiza acestora cu scopul recompunerii lor sub un efect de sinteză ameliorat.

Organizarea procesuală constă în descompunerea proceselor de muncă fizică şi intelectuală în elemente componente (operaţii, timpi, mişcări etc.), analiza acestora cu scopul regrupării lor în funcţie de nivelul obiectivelor la realizarea cărora participă, de omogenitatea şi/sau complementaritatea lor, de nivelul şi natura pregătirii personalului care le realizează, precum şi de specificul metodelor, tehnicilor şi instrumentelor folosite, în vederea desfăşurării lor şi a realizării obiectivelor cu un plus de eficienţă.

            Rezultatele organizării procesuale se concretizează în delimitarea şi definirea funcţiunilor întreprinderii şi a componentelor acestora: activităţi, atribuţii, sarcini etc.

            În afara organizării procesuale, organizarea firmei, ca obiect al managementului mai cuprinde şi alte forme concrete de manifestare.

            Astfel, dacă ne referim la structura firmei ca ansamblu personalului, al obiectelor muncii, al mijloacelor de muncă etc., precum şi al relaţiilor ce se stabilesc între ele în vederea realizării obiectivelor stabilite, se poate vorbi de organizarea structurală a acesteia. Dacă ne referim la sistemul informaţional dintr-o întreprindere, ca ansamblu datelor, informaţiilor, circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor, se poate vorbi de organizarea sistemului informaţional.

Între aceste laturi ale organizării firmei ca obiect al managementului există o strânsă interdependenţă.

Spre exemplu: organizarea procesuală prin delimitarea funcţiunilor, activităţilor, atribuţiilor etc., influenţează modul de constituire a compartimentelor etc., în cadrul structurii organizatorice, deci influenţează organizarea structurală. Pe de altă parte, analiza relaţiilor dintre colectivele de oameni din cadrul firmei poate influenţa delimitarea activităţilor, atribuţiilor etc.

            Întrucât organizarea constituie un mijloc pentru realizarea obiectivelor, conţinutul şi modul său de manifestare sunt condiţionate de caracteristicile sistemului de obiective ale firmei. Rezultă că, pentru organizator este important de a dispune de descrieri cât mai logice, adecvate şi şi clare ale obiectivelor, iar prin intermediul acestora, ale funcţiunilor, activităţilor care concură la realizarea lor.

Se numeşte funcţiune a întreprinderii ansamblul activităţilor omogene şi/sau complementare desfăşurate de personalul de o anumită specialitate, folosind metode şi tehnici specifice, cu scopul realizării obiectivelor derivate de gradul I.

Observaţie: Obiectivele fundamentale ale firmei sunt funcţii de obiective derivate sau de gradul I şi anume: comercial, cercetare-dezvoltare, producţie, financiar-contabilă, de personal. Fiecare obiectiv derivat de gradul I este funcţie de obiective de gradul II ş.a.m.d.

            Activitatea, se poate defini ca fiind ansamblu atribuţiilor omogene realizate de personal ce posedă cunoştiinţe de specialitate dintr-un domeniu mai restrâns, cu scopul îndeplinirii obiectivelor derivate de gradul II.

Atribuţia reprezintă ansamblul sarcinilor executate periodic, de personal cu cunoştinţe specifice unui domeniu mai restrâns şi care concură la realizarea unui obiectiv specific.

            Sarcina, element component al atribuţiei, reprezintă o componentă de bază a unui proces de muncă complex sau un proces de muncă simplu, desfăşurat cu scopul realizării unui obiectiv individual şi care, de regulă, se atribuie unei singure persoane.

Loading...