Oare de ce avem tendinţa de a fi, încă suficient de des, superficiali? Poate din neştiinţă, poate din comoditate, poate din teama de nou, poate din… Indiferent de motiv, mai ales la „început de drum”, trebuie să dovedim că ceea ce am învăţat şi cunoaştem sunt principalele noastre atu-uri faţă de concurenţii noştri (potenţiali şi/sau virtuali) la ocuparea unui post, în vederea angajării.
Dar, pentru a dovedi că ştim foarte bine să aplicăm ceea ce am învăţat, trebuie să ne însuşim, printre multe alte lucruri, şi cum să redactăm propriul curriculum vitae (CV).
Cuvintele curriculum vitae provin din limba latină şi înseamnă, într-o formă literară, „cursul vieţii” sau „scurtă istorie a carierei autorului”. Aşa cum este cunoscut, adeseori se apelează şi este uzitată abrevierea CV.
Dacă veţi auzi pe cineva că vă spune: „Am muncit zile şi nopţi întregi pentru a-mi redacta un CV care mă face invincibil!…”; „Dacă ştii cum să îţi redactezi propriul CV, vei putea să câştigi o slujbă fără un efort prea mare!…”; „Redactează-ţi CV-ul apelând la un specialist! Plăteşte-l bine şi vei vedea că succesul îţi va fi garantat!…”; „Ascultă-mă pe mine: un CV prezentat ca o plachetă publicitară îţi creează o imagine unică şi de neuitat în faţa recrutorului!…”; „Un CV bine aranjat îţi permite să ascunzi defectele pe care le ai şi, în plus, îţi conferă certitudinea reuşitei!…”; etc., să fiţi foarte circumspecţi şi, întotdeauna, rezervaţi! Pentru că, fiţi convinşi, la rândul său, echipa de selecţie (recrutorul) ştie mult mai bine ca dumneavoastră ce trebuie şi ce nu trebuie să apară în cadrul unui dosar de candidatură şi, implicit, în cel al unui CV. După cum ştie să „citească”, foarte repede, „ansamblul” fiecăruia dintre candidaţi…
Iată de ce ne permitem să apreciem că enumerarea câtorva dintre cele mai evidente şi importante adevăruri referitoare la conţinutul unui CV poate fi de natură să vă faciliteze pregătirea demersului fiecăruia dintre dumneavoastră către reuşită:
- Cel mai bun CV nu este nimic altceva decât cel mai bun rezumat al carierei fiecăruia dintre noi;
- Niciodată un CV nu ne poate asigura obţinerea postului (mult) dorit, ci numai acceptarea prezentării noastre la interviul (interviurile) pentru angajare;
- Înscrierea unor neadevăruri în cadrul CV-ului este, practic, echivalentă cu amorsarea şi detonarea unei grenade (bombe) care ne va exploda în plină faţă, chiar în ziua interviului…;
- Nu există „reţete-miracol” pentru elaborarea unui CV. A găsi o slujbă[1] bună este rezultanta a 70% investiţie personală (şi) de energie şi a numai 30% transpunere în practică a unor metode de cercetare şi cunoştinţe de specialitate…;
- …Şi, totuşi, există două „reţete-miracol”: …cantitatea de muncă investită şi cadrul mental al reuşitei de care dispune fiecare dintre noi.
Pentru că erorile sunt, adeseori, cel puţin la fel de edificatoare ca şi modelele, vă oferim, prin abordarea problematicii care urmează, posibilitatea de a vedea şi un alt mod de a concepe şi redacta un CV.
Insistăm asupra faptului că, în nici un caz, nu avem pretenţia de a vă oferi modele, reţete, indicaţii preţioase etc., ci numai o manieră, mai riguroasă, de a vă concepe şi redacta propriul dumneavoastră CV.
Cele 10 reguli de aur ale unui CV câştigător
În urmă cu circa 25 - 30 ani, când mobilitatea profesională era (încă) scăzută şi sistemul economic oferea, prin funcţionarea sa, indiferent de ţară şi/sau de zonă/regiune geografică, posibilitatea creării de noi locuri de muncă, un CV putea foarte bine să se rezume la prezentarea unui „parcurs profesional” al candidatului. Astăzi, însă, în condiţii pe care nu dorim să le mai invocăm şi nici să le mai (re)explicăm, CV-ul a devenit un mijloc de marketing personal foarte complex şi complicat (chiar sofisticat). El trebuie să corespundă unor anumite standarde (foarte exigente) care nu sunt impuse de nicio autoritate superioară ci, exclusiv de concurenţa extrem de (din ce în ce mai) acerbă care se manifestă pe piaţa muncii.
Un CV redactat necorespunzător ne poate elimina din rândurile concurenţei în mai puţin timp decât cel necesar lecturării sale. Iată de ce ne permitem să apreciem că relevarea următoarelor 10 reguli de aur ale unui CV câştigător poate fi de natură să vă încadreze în rândul celor declaraţi câştigători (admişi pentru interviu). Evident, nu avem, nicidecum, pretenţia că aceste reguli sunt exhaustive, „implacabile”, vitale etc., ci doar capabile (aşa cum experienţa o demonstrează) să vă confere şanse substanţial majorante şi majorate pentru reuşită.
Regula 1: Un CV câştigător trebuie să fie concis. Apreciem că este inutil să vă explicăm reacţia pe care o poate avea cineva pus în situaţia de a citi CV-ul unui candidat care şi-a povestit, în conţinutul unei veritabile broşuri incluzând 6, 8 sau chiar 10 pagini, întreaga sa (palpitantă) viaţă… Şi, mai mult, a adăugat dosarului personal 5-6 scrisori de referinţă, inclusiv o „succintă” analiză (eventual, SWOT) a activităţii domniei sale în domeniul managementului performant[2] (eventual, al celui al resurselor umane), marketingului, ingineriei, cercetării-dezvoltării, comunicării interpersonale, geopoliticii spaţiului cosmic etc., plus direcţiile previzibile ale evoluţiei pieţei unor produse şi/sau servicii în România şi în Uniunea Europeană, în contextul globalizării, al mondializării şi, evident, în cel al integrării ţării noastre în structurile europene şi euroatlantice… Uffff…. Ei bine, dacă CV-ul dumneavoastră depăşeşte două pagini, este foarte probabil că nu va atrage (în sensul dorit şi favorabil) atenţia. Să nu uităm că un CV nu este o autobiografie, ci trebuie să releve ceea ce am realizat şi/sau avem mai bun pe plan profesional şi nicidecum eventuale „handicapuri” (defecte) capabile să ne elimine, a priori. În acelaşi context, subliniem faptul că, în nici un caz, „concis” nu înseamnă „lapidar”. Un CV care arată ca o fişă personală ce începe cu (deja) banalul şi /sau uzualul CURRICULUM VITAE nu reuşeşte, decât foarte rar, să „supravieţuiască” etapei (etapelor) eliminatorii ale unui concurs organizat în vederea ocupării uni post. În acelaşi context absolut defavorabil se încadrează şi situaţiile în care CV-ul conţine o lungă listă a firmelor şi/sau a societăţilor prin care am trecut sau cu ai căror oameni am vorbit sau ne-am (şi) întâlnit. În fine, dar nu şi în cele din urmă, sobrietatea este o condiţie sine qua non a potenţialei reuşite a unui CV concis. Evitaţi, în acest sens, „îmbrobodirea” CV-ului pe pagini de culori care de care mai „ţipătoare” şi care, mai degrabă, îl au pe „du-te’ncolo!” şi nu pe „vino’ncoace!”, cu „elocvente” reprezentări computerizate (ale unor „oameni în acţiune”, ale unor „ferestre deschise spre viitor”, ale unor sticle care includ sulul de hârtie etc.) şi/sau care relevă, „fără teama de a greşi”, că redactantul „arde” şi chiar „moare de nerăbdare să lucreze pentru firma ce reprezintă şansa unică a unei vieţi până acum nefericite” (!…).
Regula 2: Un CV câştigător trebuie să îi genereze cititorului (recrutorului) ardenta dorinţă de a vă întâlni. Atunci când ne uităm la cuprinsul unei cărţi sau, mai ales, la paginile unui ziar, anumite titluri ne atrag atenţia şi, astfel, dorim să le citim prioritar (sau, în unele cazuri, chiar în exclusivitate). Tot aşa va trebui să procedăm şi noi în ceea ce îi priveşte pe cititorii CV-ului prezentat în dosarul de candidatură. Astfel, este de dorit ca cititorul să aibă veritabile reflexe pavloviene în urma lecturării CV-ului nostru, neavând posibilitatea de a ne cunoaşte toate „secretele”… Drept consecinţă, dorinţa interlocutorului de a ne întâlni trebuie creată de noi, spre exemplu, printr-o formulare de genul: „Cu siguranţă că un interviu îmi va oferi oportunitatea şi şansa de a releva motivaţiile, aptitudinile şi abilităţile mele…”. Nu apelaţi niciodată la „mila” cititorului prin intermediul unor fraze de tipul: „Dacă, prin hazard, mă veţi convoca la interviu, voi putea veni să vă vorbesc despre mine…”, pentru că acest gen de candidat nu are nimic particular şi/sau special. În „traiectoria” profesională a unui asemenea „personaj” este greu de crezut că vom putea identifica dovezi de voinţă, ambiţie, „ritm”, mişcare dinamică etc. De asemenea, este recomandabil să nu apelaţi la formulări de genul: „Vreau…”, „Caut…”, „Doar eu pot să…” etc., întrucât este evident că, punând pe prim plan eu-ul dumneavoastră, există riscul de a fi relevat spiritul „acaparator”, individualist şi chiar egoist de care dispuneţi. Cititorul CV-ului trebuie să sesizeze, să înţeleagă şi să fie convins de faptul că dumneavoastră şi numai dumneavoastră sunteţi persoana care nu numai că doreşte, dar este şi capabilă să servească interesele firmei pentru care aplică şi, în nici un caz, nu vedeţi în şi prin aceasta o (nouă) oportunitate de a parveni....
Regula 3: Un CV câştigător trebuie să fie tonic şi fortifiant. Apărând, a priori, în faţa cititorului, doar ca o simplă „epistolă” al cărei autor este necunoscut, un CV câştigător „joacă”, pentru fiecare dintre noi, atât un rol de „avocat”, cât şi unul de „ambasador”. El relevă competenţele, abilităţile, potenţialul, energia creatoare etc. pe care dorim să le valorificăm în cadrul viitorului nostru loc de muncă. Dacă, însă, spre exemplu, un CV „cere” (insistent, amabil, imperativ etc.) cititorului: „Daţi-mi câteva minute din preţiosul Dumneavoastră timp!”, „Ascultaţi-mă, am ceva foarte important să vă spun!…” şi altele asemenea, el va avea suficient de puţine şi reduse şanse de a „răzbate” printre alte contracandidaturi. În opoziţie cu acest stil, CV-urile câştigătoare degajă o puternică energie comunicativă, relevând nu numai experienţa, ci şi potenţialul aplicantului, rezultatele notabile înregistrate de acesta, precum şi punctele sale forte. De asemenea, relevăm faptul că aceste CV-uri sunt optimiste (incluzând, în conţinutul lor, cuvinte care sugerează acţiune şi dinamism, valorizarea relaţionalului interpersonal de care dispunem etc.). Şi, mai presus de orice, CV-urile câştigătoare sunt profund „comerciale” din punct de vedere profesional; ele au ca scop să vândă cel mai important şi preţios bun de care (se presupune) dispunem: pe noi înşine!…
Regula 4: Un CV câştigător trebuie să fie pertinent. Evitaţi să prezentaţi informaţii care nu au nicio legătură cu postul pentru care candidaţi! Spre exemplu, nu vă va servi la nimic să descrieţi firmele şi persoanele pentru care, eventual, aţi mai lucrat. Este util ca toate experienţele profesionale precedente să fie prezentate şi/sau relevate doar în măsura în care au tangenţă cu postul pentru care aspiraţi. Dacă, spre exemplu, este vorba despre un post în domeniul comercial, nu ezitaţi să includeţi în CV-ul dumneavoastră, o rubrică intitulată „Experienţă comercială”, rubrică în care să includeţi toate rezultatele dumneavoastră notabile în domeniu. În totală contradicţie cu această situaţie, un fapt dăunător îl constituie „văicăreala” despre fostul loc de muncă, despre „mizeria pe care v-o creau şefii şi/sau colegii…”, despre „incompetenţa şi lipsa de profesionalism a managerilor din economia românească, a politicienilor puşi (nu numai) pe furate…” etc. etc. etc.… Eventual, puteţi apela la aceste motive numai în sprijinul unor „celebre” reclame publicitare efectuate pentru detergenţi, diferite mărci de bere, şampoane, aparate de ras şi altele asemenea… Nu uitaţi că nimeni şi nimic nu vă va crea o imagine mai defavorabilă decât apelarea la acest gen de „tertipuri ieftine”, nule şi neavenite! Finalmente, dacă cititorul îşi va pune întrebarea: „Ce vrea, de fapt, autorul acestui CV, să facă şi, practic, pentru ce post candidează?!?…”, rezultanta (respectiv, refuzul de a vă convoca la interviu) vă va fi, indubitabil, defavorabilă…
Regula 5: Un CV câştigător trebuie să prezinte rezultate. Vă rugăm să reţineţi faptul că CV-ul dumneavoastră este un mijloc ideal pentru a vă releva, într-o modalitate dintre cele mai active şi comprehensibile, rezultatele pe care le-aţi obţinut. Cu fiecare prilej care vi se iveşte în cadrul CV-ului, este recomandabil să nu ezitaţi în a da o dimensiune relativă lucrărilor pe care le-aţi realizat, facilitând sarcina cititorului de a stabili o „scară” prin intermediul căreia să vă comensureze performanţele. În acest sens, să luăm exemplul unei tinere candidate care îşi descrie astfel cea mai importantă responsabilitate anterioară:
Şef Compartiment „Vânzări” la S.C. „MIRAJ” - S.A.: responsabil cu politica comercială a firmei, inclusiv cu coordonarea comunicării publicitare în zona Capitalei, dar şi în alte localităţi din ţară. Bune cunoştinţe de operare PC. Am condus un colectiv format din 6 persoane.
Apare evident faptul că această persoană s-a mulţumit să descrie, în cadrul propriului CV, modul în care şi-a petrecut timpul la firmă, „listând” - lapidar şi deloc elocvent - sarcinile care i-au revenit. Ea a „trecut” pe lângă ceea ce era cel mai important: relevarea propriilor realizări obţinute în cadrul firmei. Astfel, determinată să rescrie, în urma unei analize a propriilor realizări, acest pasaj al CV-ului, tânăra candidată a redactat următorul text:
Şef compartiment „Vânzări” în cadrul S.C. „MIRAJ” - S.A.: am fost numită în acest post pentru a redinamiza activitatea de desfacere a firmei. Am avut ocazia să recrutez, să formez şi să conduc o echipă de 6 persoane. Rezultatul l-a constituit creşterea cifrei de afaceri a societăţii comerciale cu 17% în cursul primului meu an de activitate.
Evident, nu întotdeauna avem posibilitatea de a putea exprima, valoric, realizările noastre, mai ales când suntem la „început de drum”. În schimb, întotdeauna putem oferi interlocutorului un mijloc de a le evalua şi/sau aprecia. Spre exemplu, să presupunem că aţi publicat, deja, o lucrare referitoare la studii de caz, teste şi aplicaţii în domeniul managementului resurselor umane. Cum ar trebui să fie prezentată o asemenea realizare? Puteţi scrie, spre exemplu: „Autor al unei culegeri de teste, studii de caz şi lucrări aplicative în domeniul managementului resurselor umane” sau: „Autor al unei lucrări de 190 pagini, cu titlul Cum să comunicăm eficient”. Toate acestea sunt adevărate, dar nu şi suficiente pentru evidenţierea calităţilor dumneavoastră. Imaginaţi-vă, pentru câteva momente, ce aşteaptă interlocutorul de la candidat şi veţi ajunge, astfel, la situaţia în care să puteţi reformula pasajul respectiv în următoarea manieră: „Am conceput şi realizat, până în cele mai mici amănunte, o lucrare în domeniul managementului resurselor umane, ceea ce a permis ameliorarea performanţelor recrutorilor din firmă”. Evident, se poate observa faptul că această versiune este mult mai satisfăcătoare şi relevantă pentru interlocutor. Introducerea este făcută prin intermediul a două verbe de acţiune (a concepe şi a realiza) şi, în ansamblul său, textul vă conferă imaginea unei persoane în care poţi avea încredere. Iar faptul că, din greşeală, aţi omis indicarea titlului cărţii nu va putea să genereze decât curiozitatea şi, implicit, dorinţa cititorului de a vă întreba acest lucru cu prilejul interviului (a se vedea conţinutul Regulii de aur nr. 2).
Regula 6: Un CV câştigător trebuie să reflecte, cu cât mai multă fidelitate, experienţa dumneavoastră profesională. Indiferent că este stabilă sau „haotică”, logică sau „în zig-zag”, experienţa profesională a fiecăruia dintre noi trebuie atent pusă în valoare. În acest sens, spre exemplu, este inutil să alegeţi un CV cronologic dacă aţi schimbat 12 locuri de muncă, după cum la fel de inutil este să alegeţi un CV funcţional în situaţia în care aţi lucrat numai în domeniul comercial. Pentru că, aşa după cum o indică însuşi titlul său, CV-ul cronologic atrage atenţia asupra datelor şi a logicii „itinerariului” parcurs de dumneavoastră, în timp ce celălalt tip de CV relevă funcţiile pe care le-aţi ocupat de-a lungul timpului (atenţie, aceasta în strânsă corelaţie cu un obiectiv precis şi clar stabilit de dumneavoastră şi urmat cu fidelitate pe parcursul carierei profesionale!). Alte două tipuri de CV le constituie cel pe domeniu de activitate, respectiv cel care urmăreşte să „vândă” experienţa pe care o avem într-un anumit domeniu (informatică, economie, inginerie, medicină, avocatură etc.) şi cel flash[3] (numit şi micro-CV), respectiv cel care are înscrise succint, într-o singură pagină, competenţele, abilităţile, disponibilităţile şi posibilităţile fiecăruia dintre noi.
Regula 7: Un CV câştigător trebuie să fie coerent şi să urmeze strategia dumneavoastră de căutare a postului dorit. Experienţa demonstrează că încă suficient de mulţi căutători („vânători”) de locuri de muncă îşi redactează propriul CV neţinând cont de multe aspecte semnificative ale conţinutului postului de lucru căutat (uneori, de ani şi ani). În acest sens, elementele pe care le vom înscrie în CV, precum şi structura conţinutului acestuia vor influenţa decisiv întrebările pe care urmează să le primim în cadrul interviului. Dacă doriţi, spre exemplu, un post în domeniul comercial, CV-ul dumneavoastră trebuie structurat în acest sens, domeniul respectiv constituind „firul roşu” care vă „călăuzeşte de-o viaţă”… Nu ezitaţi, în acest sens, să relevaţi orice experienţă avută în domeniul comercial, insistând, în mod deosebit, asupra realizărilor înregistrate în cadrul şi pentru firma (firmele) în care aţi lucrat. Dacă, însă, aţi ocupat mai multe funcţii distincte, redactaţi un CV funcţional la care adăugaţi scrisori de recomandare concepute în strânsă interdependenţă cu postul din domeniul vizat. De asemenea, evitaţi să trimiteţi (direct şi/sau indirect, prin intermediul unor prieteni, cunoştinţe etc.) mai multe CV-uri la una şi aceeaşi firmă[4]! …
Regula 8: Un CV câştigător trebuie să aibă „relief” (formă facil palpabilă). Un CV pe care privirea „alunecă” nu va suscita şi nu va implica, cu prilejul interviului, decât întrebări „tradiţionale”, fapt realmente dezavantajos pentru candidat. În schimb, un CV cu „relief”, respectiv cel care comportă „asperităţi”, „puncte denivelate” şi „de răscruce”, va fi capabil să stârnească şi să atragă interesul cititorului şi, în consecinţă, să îl determine ca, la interviu, să vă pună întrebările la care, prin răspunsuri, să vă puteţi releva punctele forte şi/sau realizările dumneavoastră. Spre exemplu, să presupunem că aţi lucrat, deja, un an la Bursa Română de Mărfuri şi alte câteva luni în cadrul Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare (CNVM). La această experienţă se adaugă şi o bursă de studii şi de stagiu în străinătate, la Institutul Superior de Gestiune din Paris şi, respectiv, la Compania PEUGEOT, bursă de care aţi beneficiat în cadrul unui Program (SOCRATES/ERASMUS) finanţat de Uniunea Europeană. Iată, aşadar, câteva asemenea „asperităţi” care vor atrage, cu siguranţă, atenţia cititorului şi îl vor determina ca, pe baza unor realizări deosebite ale dumneavoastră, să vă adreseze o serie de întrebări în consecinţă cu prilejul interviului.
Regula 9: Un CV câştigător trebuie să aibă o formă de prezentare impecabilă. La întrebarea: „Ce urmăriţi, pentru început, la un CV?”, suficient de mulţi intervievaţi răspund în maniera următoare: „Încep prin a …pipăi hârtia, pentru a sesiza calitatea acesteia. Dacă greutatea hârtiei este sub 80 gr./mp., înseamnă că autorul CV-ului înregistrează un punct negativ, pentru că pierde din vedere elemente esenţiale!…”. Aşadar, CV-ul dumneavoastră creează o primă impresie asupra a ceea ce sunteţi, iar dacă această impresie de debut nu vă este favorabilă, veţi avea destul de puţine şanse pentru a reuşi. Subliniem, aşadar, în context, necesitatea acordării unei importanţe „vitale” şi unor elemente ca, spre exemplu: calitatea hârtiei utilizate; forma şi dimensiunea caracterelor alese; corectitudinea gramaticală a exprimării (ortografiei); forma de prezentare a conţinutului (alinierea şi delimitarea spaţială a paragrafelor); etc.
Regula 10: Un CV câştigător trebuie să fie bine „acompaniat” (să aibă ataşate, în dosarul de candidatură, scrisori de recomandare şi fotocopii[5] ale diplomelor şi/sau certificatelor obţinute, atestate de cunoaştere a limbilor străine etc.). Dacă scrisorile de referinţă au un conţinut „subţire” sau defavorabil dumneavoastră, după prima lecturare, aveţi minimum 99,9% şanse să fiţi eliminat din competiţie. Şi încă un lucru, aparent nu în sarcina dumneavoastră: o scrisoare de recomandare cu greşeli ortografice, deficitar concepută şi/sau chiar cu exprimări gramaticale greoaie, eronate etc. vă va elimina, a priori!… Aşa cum în orice afacere clientul nu este răspunzător de propriile-i erori, tot aşa şi o scrisoare de recomandare de o asemenea factură, indiferent de semnatar, va „proiecta” o „lumină” defavorabilă dumneavoastră. Şi să fiţi convinşi că greşeala nu aparţine semnatarului, ci celui care o acceptă!… În acelaşi context, ne permitem să vă sugerăm să evitaţi acceptarea utilizării, în conţinutul scrisorilor de recomandare pe care le solicitaţi, a unor exprimări în maniera: „X este un talent nedisimulat. Competenţa sa profesională, indubitabil marcată de reuşite de excepţie, este de natură să vă confere garanţia unei reuşite totale. Pentru că, aşa cum firma noastră a constatat (prin rezultate admirabile puse la dispoziţia sa de către X), este evident că numai prin angajarea unor personalităţi de factura lui X productivitatea şi, generalmente, eficienţa activităţii vor creşte exponenţial. Proeminenta şi marcanta personalitate a lui X, dublate de ardoarea pasiunii şi devoţiunii cu care abordează culmile reuşitei, fac din această minune a contemporaneităţii un idol pe care orice firmă cu şi de renume şi l-ar dori printre salariaţii săi!…”. Asemenea abordări „pantagruelice”, absconse, ridicole, jenante, penibile etc. nu fac decât să vă deservească interesele. Ca să nu mai adăugăm faptul că, dacă cineva ar fi o asemenea personalitate de excepţie, nu credem că vreun patron, manager, director, şef etc. ar fi dispus să îl cedeze altei firme. Adăugăm acestor considerente faptul că şi prin banalitate („X este un real talent! Societatea Dumneavoastră caută valoarea şi competenţa? Angajaţi-l!”), lirism („Firma Dumneavoastră este cea mai fascinantă şi mai bună!…”), egocentrism (“Cum, încă nu aţi auzit de X? Mulţi se bat, pur şi simplu să îl angajeze!”) etc., o scrisoare de recomandare nu face decât să anuleze, rapid şi definitiv, orice şanse ale candidatului. Iată de ce considerăm util să subliniem şi importanţa acestor aspecte ale conţinutului scrisorilor de recomandare care, prin realul profesionalism al elementelor incluse, al formulărilor şi/sau exprimărilor uzitate etc., este de natură să confere un plus calitativ substanţial CV-ului şi dosarului de candidatură.
[1] mult prea mulţi o numesc „job”, probabil pentru (cel puţin) a epata şi a demonstra puternicele
lor cunoştinţe de “ingliş”… - n.a.
[2] cât de stupidă apare sintagma „management performant”!… Probabil că ştiu ei, ceva, cei care îl denumesc ca atare!… Că de management neperformant avem, zilnic, dovezi elocvente… - n.a.
[3] Atenţie! A nu se confunda cu résumé-ul! - n.a.
[4] s-a „întâmplat“, spre exemplu, ca o firmă să primească, pe numele aceluiaşi candidat, două CV-uri (bineînţeles) diferite: unul expediat de candidat, altul adus de un prieten comun al directorului şi al candidatului. Iată cum dorinţa de a face bine poate avea urmări imprevizibile!...
[5] de preferinţă, legalizate… - n.a.