1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Multitudinea şi varietatea informaţiilor cu care operează managementul public au determinat doctrinarii să le grupeze după mai multe criterii.[1]

  1. a) Astfel, utilizând drept criteriu de departajare modalitatea de exprimare distingem trei categorii de informaţii, respectiv:
  • orale, transmise în mod verbal;
  • scrise, situaţie în care sunt consemnate în diferite documente;
  • audiovizuale, care pot fi transmise prin intermediul calculatoarelor, prin sistemul teleconferinţelor etc.
  1. b) După direcţia vehiculării informaţiilor identificăm trei categorii şi anume:
  • descendente, transmise de sus în jos, de la manageri către alţi manageri situaţi pe o treaptă ierarhic inferioară şi către executanţi;
  • ascendente, transmise de jos în sus, de regulă de la executanţi către manageri;
  • orizontale, care circulă între persoane situate pe ceeaşi treaptă ierarhică.
  1. c) După gradul de prelucrare putem distige informaţii:
  • primare, care sunt furnizate fără a fi prelucrate;
  • intermediare, denumite ca atare întrucât au suferit anumite faze de prelucrare, fără a ajunge însă în stadiul final;
  • finale, denumite astfel în sensul că au parcurs întregul proces de prelucrare.
  1. d) După interesul pe care îl prezintă, distingem:
  • informaţii de interes public, care pot fi furnizate oricărui solicitant;[2]
  • informaţii confidenţiale, care pot fi furnizate numai persoanelor în cauză şi unor autorităţi publice;[3]
  • informaţii cu caracter secret, care pot fi vehiculate numai de către funcţionarii publici mandataţi în acest sens şi pot fi furnizate numai autorităţilor publice specializate.[4]
  1. e) Din punct de vedere al emitentului distingem informaţii:
  • exogene, provenite din afara organizaţiei;
  • endogene, provenite din interiorul organizaţiei.
  1. f) Din punct de vedere al receptorului ori destinatarului informaţiilor putem deosebi două categorii, respectiv:
  • informaţii interne, adresate personalului cu funcţii de conducere ori de execuţie din interiorul organizaţiei;
  • informaţii externe, destinate unor receptori ori destinatari din afara organizaţiei, de regulă cetăţenii, beneficiari au unor servicii publice ori subiecţi ai unor drepturi sau obligaţii.
  1. g) După modul de organizare a tratării distingem trei categorii de informaţii, astfel:
  • tehnico-operative, pe care le regăsim în special în eşalonul inferior al managementului cu scopul de a controla munca subordonaţilor;
  • de evidenţă contabilă, referitoare mai ales la aspectele de natură financiară, care servesc la fundamentarea deciziilor tactice şi curente;
  • statistice, care au caracter postoperativ, sunt foarte sintetice şi utilizate în evaluarea gradului de realizare a obiectivelor şi de planificarea unor noi obiective.
  1. h) După obligativitatea lor pentru beneficiar, putem distinge:
  • informaţii imperative, care au caracter obligatoriu pentru destinatarii lor;
  • nonimperative, sunt acele informaţii care au un caracter informativ.

 

[1] A se vedea I. Verboncu, op. citată, pag. 310-311; A. Androniceanu, op. citată, pag. 123-126

[4]

Loading...