1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Activele imobilizate reprezintă un element patrimonial care stă la baza constituirii structurii financiare a întreprinderii. Conform standardelor Naţionale de Contabilitate imobilizările sunt active deţinute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un an în activitatea entităţii sau pentru a fi transmise în folosinţă terţilor.

Activele fixe cuprind bunuri şi valori de orice natură, corporale sau necorporale, materiale şi nemateriale, achiziţionate sau create de unitatea patrimonială, destinate să servească pe o perioadă mai lungă de timp în activitatea unităţii şi care nu se consumă sau se înlocuiesc după prima utilizare. Pentru includerea lor în această categorie este necesar ca activele date să-şi menţină durata de exploatare în decursul mai multor ani de activitate a întreprinderii. Ele pot fi de următoarele categorii:

  • Imobilizări amortizabile - imobilizări aflate în exploatare care au o durată de utilizare certă (limitată) şi pentru care se calculează amortizarea.
  • Imobilizări corporale - imobilizări sub formă de mijloace fixe, terenuri, imobilizări corporale în curs de execuţie şi resurse minerale.
  • Imobilizări corporale în curs de execuţie - imobilizări corporale procurate sau aflate în procesul de creare şi de pregătire pentru utilizare după destinaţie, pînă la transmiterea lor în exploatare.
  • Imobilizări neamortizabile - imobilizări care au o durată de utilizare incertă (nelimitată) sau care se află în curs de execuţie.
  • Imobilizări necorporale - imobilizări nemonetare care nu îmbracă o formă materială, identificabile şi controlabile de entitate.
  • Imobilizări necorporale în curs de execuţie - imobilizări necorporale procurate sau aflate în procesul de creare şi de pregătire pentru utilizare după destinaţie precum şi imobilizările necorporale interconexate cu alte imobilizări care necesită lucrări de pregătire pentru utilizare după destinaţie.
  • Mijloace fixe - imobilizări corporale transmise în exploatare, valoarea unitară a cărora depăşeşte plafonul valoric prevăzut de legislaţia fiscală sau pragul de semnificaţie stabilit de entitate în politicile contabile.
  • Obiect (element) de evidenţă a imobilizărilor - o imobilizare separată destinată utilizării în mod individual sau un complex de componente, destinate utilizării în ansamblu.
  • Resurse minerale - imobilizări corporale sub forma de costuri capitalizate ale lucrărilor de explorare (pregătire spre extracţie), pentru care este demonstrată fezabilitatea tehnică şi viabilitatea comercială.
  • Terenuri - imobilizări corporale sub formă de teritorii funciare (de pămînt) deţinute de entitate cu drept de proprietate sau primite în arendă financiară (leasing financiar) pentru a fi folosite în activitatea entităţii.

În procesul de evaluare a activelor imobilizate se operează cu următoarele categorii de valori:

  • Valoare amortizabilă - costul de intrare sau costul corectat, diminuat cu valoarea reziduală estimată.
  • Valoare contabilă - costul de intrare sau costul corectat al obiectului de evidenţă diminuat cu amortizarea şi pierderile din depreciere acumulate.
  • Valoare justă - suma cu care o imobilizare ar putea fi schimbată benevol în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii normale între părţi interesate, independente şi bine informate.
  • Valoare reziduală - valoarea estimată (preconizată) a unei imobilizări amortizabile, care entitatea prevede să o obţină la expirarea duratei de utilizare a acesteia.
Loading...