1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Trezoreria unei întreprinderi ocupă locul central în evoluţia sistemului informaţional economic, deoarece toate operaţiunile economice se exprimă valoric, iar majoritatea lor presupun transferuri interne sau externe de bani, În acelaşi timp, trezoreria unei întreprinderi joacă rolul unui filtru pentru majoritatea operaţiunilor ce se desfăşoară în limita restricţiilor impuse de acoperirea financiară a acestor operaţiuni.

Pentru a înţelege mai bine aspectele legate de funcţionarea trezoreriei, vom analiza acest subiect din două puncte de vedere, şi anume:

  1. organizatoric, trezoreria fiind o parte componentă a organigramei unei entităţi economice, căruia îi revin sarcini specifice şi care are personal de specialitate şi care funcţionează după reguli bine stabilite;
  2. structural, în funcţie de elementele patrimoniale ce se includ în aceasta. Din punct de vedere organizatoric, conceptul de „trezorerie" a cunoscut mai

multe interpretări, în dependenţă de rolul avut în anumite perioade de dezvoltare economică. Iniţial, funcţionarea serviciului trezoreriei sau a unui responsabil ce purta acest nume determina apariţia unei mari discreţii asupra întreprinderii. În cadrul întreprinderii, trezorierul era dependent de activitatea departamentului de contabilitate, de unde îşi prelua informaţia necesară. Totuşi acesta nu avea posibilitatea de a participa la deciziile de gestionare a întreprinderii, situaţie care se va schimba odată cu aplicarea principiului „trezorerie zero" la desfăşurarea activităţii economice la nivel microeconomic. Din acel moment obiectivul de bază al trezorierului a devenit exact: menţinerea conturilor bancare cât mai aproape de nivelul zero, astfel încât cheltuielile financiare şi costurile de oportunitate legate de soldurile finale să fie minime. Treptat, trezoreria devine un serviciu complex a cărui activitate nu se limitează doar la luarea unor măsuri, ci include şi o activitate de contabilizare, de monitorizare a informaţiei şi de control. Ca rezultat, trezorierul devine principalul participant în cadrul sistemului informaţional de management al datelor contabile, extracontabile şi previzionale.

Din punct de vedere structural, trezoreria trebuie analizată în dependenţă de elementele sale constitutive. În literatura de specialitate sunt prezentate o multitudine de definiţii date conceptului de trezorerie, totuşi, majoritatea bazându- se pe lichidităţile de care dispune întreprinderea la un moment dat.

Generalizând cele expuse mai sus formularea definiţiei trezoreriei ar putea îmbrăca forma: Trezoreria reprezintă un ansamblu de activităţi şi operaţiuni, efectuate de un aparat specializat, referitoare la gestiunea încasărilor şi plăţilor unor entităţi organizatorice, dintr-un perimetru de mică sau mare întindere, astfel încât să fie asigurată în permanenţă o armonie corespunzătoare între cele două categorii de operaţiuni, adică ele să deruleze în condiţii de raţionalitate şi eficienţă economică.

Odată cu evoluţia conceptului de trezorerie, sunt formulate şi principalele funcţii ale trezoreriei:

  1. Gestiunea lichidităţilor;
  2. Gestiunea riscurilor financiare.

Dacă e să caracterizăm trezoreria ţinând cont de Bilanţul Contabil şi de gradul de lichiditate ale activelor acestuia, atunci putem afirma că aceasta reprezintă o diferenţă între activele şi datoriile ale căror lichiditate şi exigibilitate este imediată.

Gestionarea, la rândul său, cuprinde luarea de decizii fie privitor la efectuarea plăţilor curente faţă de terţi, de procurare a mijloacelor băneşti, de finanţare a noilor obiective investiţionale şi de plasament pe piaţa financiară, de capital sau monetară, fie alte decizii care ca rezultat duc la stabilirea unui echilibru financiar al unităţii economice date. Situaţia de echilibru financiar, a fluxurilor financiare ajută la menţinerea gradului de independenţă a întreprinderii.

În ceea ce priveşte rezultatele financiare, nu întotdeauna o întreprindere ce conform raportului privind rezultatele financiare are profit are şi o trezorerie pozitivă. Soldul de trezorerie astfel este urmărit prin intermediul raportului privind fluxul de Mijloace Băneşti(Cash Flow).

Decalajul apărut dintre înregistrările în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor şi scadenţa lor ca încasări şi plăţi se prezintă a fi hotărâtor pentru soarta financiară a întreprinderii. Ca rezultat apare şi necesitatea previzionării fluxurilor legate de trezorerie, previzionarea Raportului privind fluxul de mijloace băneşti.

Rezultă că pentru a aprecia în mod relevant echilibrul financiar al întreprinderii nu este suficient să cunoaştem doar veniturile şi profitul, ci trebuie să ţinem cont şi de soldul fluxului de numerar obţinut la sfârşitul perioadei de gestiune, să urmărim exactitatea previzionării acestora şi mărimea abaterilor înregistrate după o perioadă prestabilită. Deci, prin toate cele afirmate am argumentat că într-adevăr, trezoreria este un element inseparabil în urmărirea situaţiei financiare a agentului economic, scopul gestionării trezoreriei fiind asigurarea echilibrului financiar al agentului economic.

Loading...