1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Organizaţiile sunt supuse proceselor de schimbare cu o frecvenţă şi intensitate tot mai mare. Complexitatea mediului, dinamica mare a componentelor sale obligă organizaţiile să-şi evalueze permanent situaţia în contextul în care-şi desăşoară activitatea şi să reacţioneze sau să acţioneze anticipat la provocările cu care se confruntă.

Presiunile la care sunt supuse aceste organizaţii determină indivizii, grupurile să adopte o atitudine tot mai deschisă către schimbare. Dacă până nu de mult, pe parcursul vieţii noastre profesionale, puteam asista la două, trei sau câteva evenimente de natură să ne influenţeze viaţa şi activitatea profesională şi personală, lucrurile s-au schimbat dramatic pentru zilele noastre.

            Schimbarea a început să devină o stare de normalitate, o stare care nu mai sperie aşa de mult, sau care nu mai este de natură să prindă nepregătiţi o mare parte a membrilor unei organizaţii. Sigur că, rezistenţa la schimbare nu a dispărut şi nici nu se va întâmpla vreodată acest lucru. Însă coordonatele acestei rezistenţe sunt diferite de cele din urmă cu 10, 20 de ani, când accesul la informaţii, la comunicaţii era relativ limitat.

Personalul unei organizaţii este dispus să se implice în schimbare, în măsura în care el cunoaşte, este informat despre necesitatea schimbării, există o viziune clară asupra a ceea ce se doreşte a se obţine etc.

Schimbările îşi au sursele în factori de ordin extern sau interni pentru o organizaţie şi pot să fie de natură să genereze doar o uşoară ajustare a acesteia, din punct de vedere funcţional şi structural, sau, din contră, poate să conducă la o reproiectare de esenţă a acesteia.

            Mai mult, timpul în care aceasta poate să reacţioneze reprezintă de cele mai multe ori, o variabilă critică pentru supravieţurea şi dezvoltarea acesteia. În continuare, prezentăm câteva dintre cauzele ce determină organizaţiile să fie pregătite în orice moment pentru schimbare şi care au un impact semnificativ asupra acestora:

 

  • oamenii sunt tot mai bine pregătiţi, cunoştinţele deţinute de personalul unei organizaţii se amplifică permanent
  • dezvoltarea tehnologiei informaţionale
  • ritmul rapid al inovării în toate domeniile de activitate
  • mişcarea liberă a resurselor la nivel global
  • diversitatea forţei de muncă
  • pieţele devin supra-aprovizionate, oferta este mai mare decât cererea
  • concurenţa pentru atragerea clienţilor este tot mai acerbă
  • domeniile tradiţionale fără concurenţă, precum învăţământul, arta ajung să concureze pe segemente tot mai bine delimitate
  • globalizarea. 

Pentru a răspunde adecvat cerinţelor mediului în care funcţionează, organizaţiile sunt obligate ca în permanenţă să proiecteze şi să implementeze schimbări de o anumită amploare. În funcţie de caracteristicile schimbării, acestea pot fi:

  • schimbări evoluţioniste – sunt schimbări ce presupun o liniaritate, o continuitate. Schimbările sunt în general previzibile, ele se datorează în mare parte acumulărilor anterioare. De cele mai multe ori, schimbările evoluţioniste au în vedere doar modificări de mică amploare la nivelul organizaţiei. Ele se adresează mai mult, rezolvării unor probleme punctuale din cadrul organizaţiei. Cea mai mare partea a schimbărilor organizaţionale se încadrează în această categorie.
  • schimbări revoluţionare – sunt schimbările ce vizează transformări majore în funcţionalitatea şi structura organizaţiei sau a unor componente majore ale acesteia. Schimbările revoluţionare generează regândirea întregii afaceri; de multe ori ea se bazează pe schimbarea strategiei, pe redefinirea misiunii organizaţiei, pe reconstrucţia obiectivelor strategice. Aceste schimbări au un puternic impact asupra organizaţiei şi salariaţilor, dar şi asupra mediului de afaceri în care evoluează organizaţia.
Loading...