1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Bogăţia vieţii organizaţionale determină ca sursele potenţiale de conflict să îmbrace de asemenea numeroase forme. Dintre cele mai cunoscute şi frecvent înâlnite menţionăm :

  • Existenţa unor nevoi conflictuale – conflictul apare deoarece părţile implicate concurează pentru satisfacerea nevoilor personale şi care se află în dezacord cu cele aparţinând celeilalte părţi. De exemplu, nevoia de a asigura veniturile de bază pentru familia unui salariat se poate afla în opoziţie cu nevoia de putere a unui manager şi care pentru a fi promovat doreşte să obţină rezultate financiare bune chiar dacă asta înseamnă « îngheţarea » salariilor sau concedierea unei părţi din forţa de muncă.
  • Existenţa unor obiective conflictuale – este o situaţie în care părţile implicate au obiective considerate divergente, sunt partizanii altor priorităţi decât partenerii lor.

Se întâlneşte frecvent în organizaţiile în care procesele de planificare şi comunicare nu au calitatea necesară, ceea ce duce la suprapuneri, transmiterea de mesaje eronate etc. şi care generează reacţii negative din partea celor implicaţi.

O situaţie asemănătoare avem şi în cazul în care acţionarii sau proprietarii doresc o dezvoltare a societăţii, dar evaluează managerii pe baza rezultatelor pe termen scurt, ceea ce îi obligă pe aceştia să lucreze cu obiective care nu se pot armoniza.

  • Diferenţe de valori, de percepţii – conflictele cu o pronunţată determinare culturală apar la interacţiunea între persoane ce vin din medii culturale diferite. Ceea ce se acceptă într-o anumită cultură poate fi de neacceptat într-o altă cultură. Necunoaşterea specificului cultural se poate dovedi o barieră importantă de comunicare şi o sursă majoră de conflict.

Putem să exemplificăm prin atitudinea faţă de timp şi unde întâlnim culturi în care se consideră normală o întârziere de câteva minute şi până la culturile în care acestui comportament i se ataşează o conotaţie profund negativă, de lipsă de respect şi chiar de incapacitate de a-ţi onora promisiunile.

  • Definirea ambiguă a posturilor – este o cauză ce generează conflicte ca urmare a necunoaşterii obiectivelor urmărite, a zonei de acţiune în care se poate manifesta titularul de post.

Absenţa unei delimitări clare a sferei de cuprindere a postului poate determina ocupantul acestuia să intre pe « teritoriul » altui salariat sau, din contră, să lase descoperite anumite zone, ceea ce va creea probleme altor colegi, rezultând de aici o anumită situaţie conflictuală.

  • Comunicarea defectuoasă – determină ca o mare parte a deciziilor şi acţiunilor celorlalţi membri ai organizaţiei să fie surprinzătoare pentru cei care nu au fost implicaţi iniţial. Se crează ideea de interese ascunse, oculte şi care sunt direcţionate către marginalizarea celor neiniţiaţi.

Urmare a acestor deficienţe se observă o amplificare considerabilă a zvonurilor, a impactului pe care acestea îl vor avea în organizaţie. Acestea ajung chiar să influenţeze mai mult atitudinea membrilor grupului decât comunicatele oficiale.

  • Schimbările organizaţionale – chiar dacă majoritatea personalului este de acord că trăim într-o societate în care schimbarea devine situaţia de normalitate. Există însă diferenţe semnificative între schimbările programate, care beneficiază de o planificare, de o pregătire atentă şi schimbările ad-hoc, schimbările ne-programate ce sunt în mare parte schimbări reactive.

In procesele de schimbare, oamenii îşi pierd o serie de repere cunoscute, se consideră mult mai mult expuşi pericolului de a-şi pierde statutul şi chiar locul de muncă.

Apar astfel, diferite tipuri de conflicte ce merg de la cele intrapersonale şi până la cele intergrupuri.

  • Resursele limitate – acestea generează o competiţie ridicată între membrii unui grup, a unei organizaţii şi care se poate transforma uşor în conflict.

Resursele limitate pot viza resursele materiale, umane, informaţionale sau financiare şi ele sunt considerate foarte importante pentru satisfacerea nevoilor şi atingerea standardelor de performanţă stabilite.

De aceea, eforturile pentru accesarea resurselor sunt foarte mari şi spiritul competiţional poate aluneca uşor în domeniul conflictului, cu implicaţii negative pentru salariaţi şi pentru organizaţie.

Loading...