1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Având în vedere posibilitatea calificării acordului de parteneriat  dintre Solicitant/Beneficiar și partener într-una din formele de contracte reglementate de prevederile Codului Civil si Comercial,relația de parteneriat urmează astfel prevederile din Dreptul Comercial.Părțile își asumă drepturi și obligații,echivalentul prestației fiin un folos patrimonial.

Totuși calificarea juridică nu este o treabă simplă.Contractul are aspecte asemănătoare unui contract de asociere,pentru că părțile au un interes comun,nu se poate încadra într-un tip clar de contract,fiind considerat atipic și împrumută anumite trăsături ale contractului de antrepriză,însă nu îl putem cataloga astfel pe deplin.Acordul de parteneriat înglobează de fapt două acte juridice:o convenție privind cooperarea părților în atingerea scopului comun și o convenție de prestări servicii.Însa convenția privind cooperarea înclină balanța în defavoarea prestării serviciilor.

Încadrarea juridică a Acordului de parteneriat

Acordul de parteneriat reprezintă în fapt un contract comercial.Având în vedere că părțile acestui acord au calitatea de comercianți,actele încheiate de aceștia sunt calificate ca fiind acte comericale.

De cele mai multe ori,această convenţie nu are o reglementare proprie,ci urmează regulile generale ale contractelor sinalagmatice,cu titlu oneros sau cele specifice domeniilor de activitate a partenerilor:transporturi,comunicaţii,retail,consultanţă,turism.Parteneriatul este deci o relaţie între două sau mai multe persoane,care prin încheierea sa duce la drepturi şi obligaţii.Convenţiile semnate au putere de lege pentru parteneri şi sunt respectate întocmai.Părţile semnatare sunt pe poziţii egale în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile,tocmai pentru că actul semnat este un act juridic comercial.

            Pentru o definire cât mai exactă a regimului aplicabil actelor de parteneriat,este necesar să fie facută deosebirea dintre asociaţiile şi fundaţiile care sunt declarate de utilitate publică şi cele care nu sunt.De exemplu,contractele încheiate de un ONG nedeclarat de utilitate publică şi un partener privat,sunt supuse legislaţiei civile.Actul juridic reprezintă o manifestare intenţionată de voinţă pentru a da naştere,a modifica sau încheia un act juridic.Contractele(acte juridica bilaterale) se formează prin acordul de voinţă comun al părţilor,aşa cum şi încetează(„mutus consensus”, „mutus disensus”) şi sunt guvernate de principiul consensualismului(contractele sunt valabile prin simpla manifestare a părţilor,nefiind necesară o formă scrisă a acestora).Există şi excepţii:clauzele pot fi liber negociate de către părţi,dar nu şi contractele de adeziune,în care condiţiile sunt impuse de una din părţi(de obicei partenerul principal),cealaltă putând să accepte sau să refuze.

În cazul asociaţiilor şi fundaţiilor recunoscute ca fiind de utilitate publică(orice activitate care se desfăşoară în domenii de interes public sau în domeniul unor colectivităţi),actele juridice îmbracă forma contractului administrativ,inclusiv cele încheiate de autorităţile publice care au ca activitate punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,prestarea serviciilor publice.

Loading...