Ultimele decenii au marcat - la nivel mondial - schimbări majore în ponderea şi rolul diferitelor tipuri de organizaţii:
- Creşterea numărului personalului angajat în organizaţii din sectorul public sau al serviciilor, în defavoarea celui din sectorul productiv;
- Corporaţiile mari au tendinţa de a depăşi graniţele (atât politice sau geografice, cât
şi cele ale sectoarelor activitate);
- Scăderea semnificativă a numărului şi importanţei organizaţiilor care acţioneată
în domenii economice dominante în era industrială.
La ora actuală, principalul criteriu de diferenţiere al organizaţiilor în spaţiul social este axa public-privat (Vlăsceanu, 2005, 62-63).
- Domeniul public se referă la lumea "bunurilor colective", adică a celor utilizate în comun, imposibil sau dificil de a fi oferite de jocul pieţei libere. Acesta este gestionat de către stat (guvern).
- Domeniul privat se constituie în cadrul general al pieţei, presupunând proprietatea privată şi obţinerea de profit.
Corespunzător acestor domenii, există două mari sectoare ale societăţii din punctul de vedere al organizării sociale: sectorul public şi sectorul privat.
Datorită creşterii exponenţiale în secolul XX a formelor libere de asociere s-a constituit cel de-al treilea sector, denumit sectorul independent sau nonprofit, care include organizaţiile aflate la intersecţia dintre sectorul public şi privat: "întrucât ele sunt private din perspectiva proprietăţii şi a generării profitului, dar publice prin finalităţi, întrucât oferă spre consum "bunuri colective". Totodată, profitul obţinut prin vânzare este supus restricţiei nondistribuţiei (s.n.) pentru a-l investi în producerea calitativ superioară şi eficientă a "bunului colectiv" (Vlăsceanu, 2005, 62).
La ora actuală, în România persistă o confuzie regretabilă în ceea ce priveşte denumirea corectă a organizaţiilor formale care compun sectorul non-profit, ONG-urile:
- „Organizaţie neguvernamentală" - forma corectă, formată din prefixul „ne- ...element de compunere care exprimă o negaţie şi care serveşte la formarea unor substative, adjective şi adverbe" (Breban, 1992b, 661) urmat de adjectivul „guvernamental...care aparţine guvernului, care se referă la guvern; care emană de la guvern" (Breban, 1992a, 424).
Aceste organizaţii (care, prin definiţie, nu aparţin formelor de guvernare locală sau centrale) urmăresc asigurarea alternativelor necesare la activităţile / serviciile guvernamentale.
- „Organizaţie nonguvernamentală" - forma incorectă, formată din prefixul „non- ...element de compunere însemnând „nu" care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective"" (Breban, 1992, vol.II, 680) urmat de „guvernamental".
Am exploatat acestă confuzie (Andronic, 2003), suprapunând-o peste practicile cu efecte pozitive în plan social, ale organizaţiilor neguvernamentale şi peste cele negative, frecvent relatate în mass-media, ale organizaţiilor pseudo-ONG, cu o funcţionare de tip non-guvernamental (ad litteram, care oferă în mod nejustificat un „nu" drept răspuns la iniţiativele guvernamentale).
Am compus în acest mod un tabel cu privire la o serie de aspecte importante în activitatea ONG-urilor. Acest tabel descrie, cel puţin cu aproximaţie, situaţia actuală din regiunea Braşov:
Aspectul funcţional al ONG |
Organizaţii neguvernamentale |
Organizaţii "nonguvemamentale" |
Parteneriatul public-privat |
Autentic, funcţional şi în continuă dezvoltare |
„Pe hârtie", ineficient şi neconcludent |
Relaţia cu instituţiile statului |
Efort continuu de atingere a standardelor de funcţionare în vigoare |
Ignorarea / minimalizare aspectelor de ordin procedural şi legal |
Comunicarea cu massmedia |
Deschisă, cu respectarea specificului organizaţiei şi protecţia beneficiarilor |
Discontinuă, orientată spre folosirea massmedia ca „aliat" în demersuri nesemnificative |
Politica faţă de comunitate |
Transparenţă, conlucrarea cu liderii de opinie. Încerari de obţinerea a acordului şi „asimilării" iniţiativelor ONG. |
Ignorarea feed-back- ului provenit de la membrii comunităţii. |
Gestionarea resurselor |
Respectarea regulilor financiar- contabile, oferirea benevolă de informaţii. |
Atitudine defensivă şi lipsa comunicării eficiente |
Atragerea de noi resurse |
In mod proactiv, constituie un adevărat principiu de funcţionare al organizaţiei. |
La mod declarativ, preferându-se consumarea integrală a celor existente şi apelurile „disperate" |
Suplimentarea pentru ajutorare.
permanentă a Lipsa unui plan de
resurselor financiare sustenabilitate
cu cele în natură (în organizaţională. mod special, munca voluntarilor).