1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Patrimoniul îndeplineşte trei funcţii:

  • constituie gajul general al creditorilor chirografari;
  • explică şi face posibilă subrogaţia reală cu titlu universal;
  • face posibilă transmisiunea universală şi cu titlu universal a drepturilor şi obligaţiilor.
    1. Creditorii chirografari sînt acei creditori care nu dispun de o garanţie reală - gaj - asupra unui bun determinat din patrimoniul debitorului prin care să le fie asigurată creanţa în cazul în care debitorul nu o execută de bunăvoie. Creditorii chirografari au în schimb un drept de gaj general asupra întregului patrimoniu al debitorului.

Patrimoniul constituie singura garanţie generală a tuturor creditorilor titularului său. Cu alte cuvinte, debitorul răspunde faţă de creditorii săi pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are, cu întregul patrimoniu. In acest mod creditorii îşi pot satisface dreptul lor de creanţă prin urmărirea oricărui bun ce se află în patrimoniul debitorului său în momentul cînd creanţa lor a devenit exigibilă.

  1. Cuvîntul subrogaţie înseamnă înlocuire. In dreptul civil subrogaţia este de 2 feluri:
  2. a) personală; b) reală.

Subrogaţia personală constă în înlocuirea unuia dintre subiectele raportului juridic de obligaţii civile cu o altă persoană.

Subrogaţia reală este înlocuirea unei valori cu altă valoare, a unui lucru cu alt lucru şi poate fi:

  1. a) subrogaţie reală cu titlu universal; b) subrogaţie reală cu titlu particular.
    1. Subrogaţia reală cu titlu universal înseamnă înlocuirea automată a unei valori cu altă valoare în cuprinsul unui patrimoniu. Subrogaţia este cu titlu universal deoarece se înlocuieşte o valoare cu altă valoare, făcîndu-se abstracţie de individualizarea lucrului care iese şi a celui care intră în locul său într-un anumit patrimoniu.

Subrogaţia reală cu titlu universal este în strânsă legătură cu gajul general al creditorilor. Avînd în vedere că debitorul îşi poate înstrăina bunurile ce le are în patrimoniu, ele nefiind indisponibilizate, subrogaţia reală cu titlu universal asigură conţinutul gajului general, valoarea bunului înstrăinat fiind înlocuită cu valoarea primită în schimb. In urma subrogaţiei, creditorii vor putea urmări bunul concret existent în patrimoniul debitorului lor la data urmăririi.

Importanţa practică a subrogaţiei cu titlu universal se relevă în cazul împărţirii unui patrimoniu. Aşa de pildă, în cazul sistării indiviziunii, în ipoteza în care bunurile ce intră în alcătuirea ei sau unele dintre ele nu pot fi împărţite în natură, se recurge la procedeul înstrăinării lor, iar sumele de bani obţinute în acest fel, iau locul bunurilor înstrăinate.

  1. Subrogaţia reală cu titlu particular constă în înlocuirea unui bun individual determinat, cu alt bun, privit izolat.

3 .Transmisiunea universală şi cu titlu universal constă în transmiterea de la o persoană la alta a unui patrimoniu în întregul său, ori după caz a unei cote părţi dintr-un patrimoniu. In lipsa conceptului de patrimoniu ca entitate juridică distinctă, asemenea transmisiuni ar fi imposibil de explicat.

Transmisiunea universală intervine atunci cînd se transmite întregul patrimoniu nefracţionat de la o persoană la altă persoană. Astfel, în cazul decesului unei persoane, întregul patrimoniu succesoral poate fi cules în totalitate de un singur moştenitor.

Transmisiunea cu titlu universal constă în transmiterea fracţionată a întregului patrimoniu al unei persoane la două sau mai multe persoane sau în desprinderea unei părţi dintr-un patrimoniu pentru a reveni altei persoane. In cazul persoanelor fizice, transmisiunea cu titlu universal are loc numai la decesul lor, în situaţia cînd patrimoniul succesoral este dobândit pe cote părţi de către 2 sau mai mulţi moştenitori. Este întâlnită şi la persoanele juridice cu prilejul reorganizării lor prin divizare.

Loading...