1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Dacă se defineşte stilul de conducere ca fiind mecanismul de luare a deciziilor în cadrul unei organizaţii, se poate spune că stilul de conducere are următoarele dimensiuni :

  1. Modul în care se ia decizia. Liderul poate să ia deciziile de unul singur, sau poate avea un grup restrâns de consilieri. Dacă totuşi îi consultă pe angajaţi, poate face şedinţe în care li se cere angajaţilor părerea despre deciziile importante, după cum poate să le ceară părerea şi prin sugestii scrise sau prin minisondaje de opine.
  2. Competenţa - care poate fi abordată în mai multe sensuri:
  • Competenţa profesională - se referă strict la competenţa managerului (liderului) în domeniul de specialitate;
  • Competenţa organizatorică - se referă la calităţile managerului (liderului) în privinţa formării de echipe adecvate (selectarea şi motivarea angajaţilor, formarea unei structuri în care să fie plasat ,,omul potrivit la locul potrivit");
  • Competenţa social-umană - capacitatea liderului de a întreţine o atmosferă colegială, de a preveni şi rezolva conflictele de muncă;
    1. Felul în care liderul priveşte obiectivele grupului. Aici se pot înregistra mai multe poziţii posibile, de la liderul care se identifică total cu scopurile organizaţiei până la cel care foloseşte organizaţia şi resursele sale ca pe un vehicul pentru realizarea intereselor proprii;
    2. Strategiile de motivare. După cum s-a văzut în capitolele anterioare, acestea pot fi extrinseci, intrinseci, sau se pot realiza diverse combinaţii între cele două tipuri de factori.
    3. Atitudinea faţă de angajat se poate înscrie într-o gamă diversă de posibilităţi, de la liderul intransigent (care cere angajaţilor să-şi lase problemele personale la poarta întreprinderii) până la liderul paternalist (care foloseşte interesul faţă de oameni ca pe o monedă de schimb, instituind un pact între ,, şeful înţelegător" şi ,,angajatul conştiincios") - şi în fine, până la liderul centrat necondiţionat pe om.
Loading...