1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Organizaţia - este o formă concretă de desfăşurare a activităţii umane în diferite domenii: economic, social, cultural, politic etc. Orice tip de activitate trebuie administrată. De aceea, orice organizaţie funcţionează ca un sistem ale cărui componente sunt în strânsă legătură pentru a putea interveni fiecare la momentul oportun cu mijloace proprii, spre a răspunde unei nevoi. Organizaţia poate fi considerată ca o colectivitate ierarhizată de oameni şi obiective, ca un ansamblu de mijloace de producţie şi de informaţii, o împletire de interese generale şi individuale. Ea are o structură proprie, determinată de scopul pentru care a fost creată. în vederea obţinerii obiectivelor social-economice, orice organizaţie îndeplineşte mai multe funcţii:

  1. funcţia de cercetare-dezvoltare;
  2. funcţia comerciala şi de marketing;
  3. funcţia de producţie;
  4. funcţia financiar-contabilă;
  5. funcţia de personal.

Structura organizatorică a unei organizaţii reprezintă ansamblul persoanelor şi compartimentelor de muncă (tehnico-productive, economice, administrative), modul în care sunt constituite şi grupate precum şi legăturile care se stabilesc între ele.

O structură organizatorică raţională este condiţia esenţială pentru: asigurarea funcţionării normale a compartimentelor de muncă, repartizarea precisă a responsabilităţilor, stabilirea riguroasă a dependenţelor ierarhice, a unităţii între responsabilităţile unei funcţii şi puterea de decizie. Reprezentarea grafică a structurii unei organizaţii poartă numele de organigramă.

Indiferent de ramura economică sau activitatea socială desfăşurată, structura organizatorică este alcătuită din următoarele elemente:

  1. Funcţia (funcţia de conducere şi funcţia de execuţie)
  2. Postul
  3. Ponderea ierarhică
  4. Compartimentele (compartimente funcţionale şi compartimente operaţionale)
  5. Nivelurile ierarhice
  6. Relaţiile organizatorice
  7. Activităţile

La baza înfiinţării unei organizaţii stă Regulamentul de Organizare şi Funcţionare (ROF) care este poate cel mai important element de reglementare a competenţelor unei instituţii. Este un act normativ care reglementează funcţionarea compartimentelor (stabileşte competentele pentru fiecare compartiment în parte, atribuţii şi responsabilităţi) şi este adoptat de forul de conducere superior al organizaţiei respective. Mai există şi Regulamentul de Ordine Interioară (ROI) care reglementează regulile de conduită cerute angajaţilor în relaţiile de serviciu, programul de lucru, circulaţia documentelor şi este adoptat pe cale de dispoziţie de către conducătorul unităţii. Acest regulament intern trebuie permanent actualizat, modificat şi completat în conformitate cu dinamica de dezvoltare a departamentelor.

Pe baza actelor normative de înfiinţare şi care le reglementează funcţionarea (ROF), unităţile îşi elaborează propriile regulamente de organizare şi funcţionarea adaptate la structura organizatorică, aprobate şi completate cu sarcini specifice domeniului lor de activitate.

Ansamblul activităţilor, atribuţiilor şi sarcinilor de secretariat sunt cuprinse în ROF al secretariatelor, care face parte din ROF al organizaţiei respective.

ROF al organizaţiei are un caracter general şi este completat de Statul de Funcţii. Statul de Funcţii are un caracter intern şi prevede numărul de posturi pentru fiecare compartiment, gradul şi pregătirea angajaţilor, precum şi relaţiile dintre aceştia. Este o completare necesară a ROF pe baza căreia se poate calcula bugetul de şcolarizare a personalului1.

La rândul său, este completat de fişa postului care cuprinde atribuţiile şi obligaţiile fiecărui angajat în parte.

Legea reglementează explicit că organigrama unei instituţii nu intră în vigoare până la adoptarea ROF şi a Statului de Funcţii.

Loading...