Tipărire
Categorie: Management
Accesări: 16
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Munca operativă şi de contabilitate este organizată în unităţile teritoriale ale băncilor comerciale. Contabilitaea propriu-zisă este ţinută la nivelul cerinţelor băncilor comerciale din Direcţiile Generale sau Direcţiile de Specialitate, Contabilitate şi Informatică etc.

În unitaţile operative există serviciul sau biroul contabilitate. Munca este organizată pe grupe, după felul şi volumul operaţiunilor.

Salariaţii din serviciul sau biroul de contabilitate răspund pentru respectarea dispoziţiile legale şi normelor de lucru cu privire la primirea, verificarea şi păstrarea documentelor şi înregistrarea acestora în conturile corespunzătoare.

Modul de organizare a muncii de repartizare a sarcinilor se face la aprecierea directorilor şi contabilului şef.

Repartizarea conturilor şi lucrărilor pe salariaţi se face de către şeful serviciului contabilitate (biroului) cu aprobarea scrisă a contabilului şef.

Semestrial se face rotirea salariaţilor în administrarea conturilor. Se interzice salariaţilor să ţină conturi ale rudelor de grad I sau II. Se interzice şi ţinerea de către salariaţi a evidenţei contabile a firmelor ce au conturi deschise la această bancă.

Principalele sarcini ale personalului cu atribuţii de control la ghişeu:

Principalele sarcini ale personalului ce efectuează operaţiuni proprii şi decontări reciproce între sedii (DRS):

Pentru operaţiuni administrative gospodăreşti:

Pentru operaţiuni (decontări reciproce) între sedii şi decontări interbancare (O.I.S.):

Principalele atribuţii ale economistului coordonator:

La grupele de ghişeu:

La grupele de evidenţă proprii şi decontări între sedii:

Contabilul şef nu-l poate înlocui pe directorul sucursalei sau filialei.

Băncile, ca intermediar în valorificarea capitalului, se caracterizează prin aceea că, axându-se pe un capital propriu, relativ mic, mobilizează pe calea creditului, resurse (în principal depozite, în diferite condiţii, şi credite de la alte bănci) ce reprezintă obiectul operaţiunilor sale pasive.

Pe de altă parte, prin operaţiunile active, băncile utilizează aceste resurse pentru acordarea de credite agenţilor economici sau prin achiziţia de valori mobiliare, de regulă bonuri de tezaur, operaţiune frecventă şi cu pondere în activitatea bancară în majoritatea ţărilor cu economie de piaţă.

Optimizarea activităţii bancare implică o valorificare superioară a resurselor mobilizate de bancă prin angajarea unor operaţiuni active aducătoare de maximum de profit.

Succesul activităţii bancare este strâns legat de corelarea eficientă, armonioasă, între activele şi pasivele existente.

Compararea şi corelarea activelor cu pasivele se desfăşioară pe două planuri:

Durata de mobilizare şi angajare a disponibilităţilor este strâns legat de poziţia de lichiditate a băncii şi devine mijloc de operare pentru evitarea riscului de lichiditate.

În acest cadru, categorisirea pasivelor şi activelor ca şi compararea lor se face ţinând seama de durata de angajare, altfel spus de durata de maturizare, de ajungere la scadenţă a creanţei.

Pentru a avea condiţii de lichiditate, banca trebuie să-şi asigure echilibrarea în numerar pe ansamblul ei şi pe fiecare segment de durată.