Modalitatea de derulare a tranzacţiilor care determină transferurile de fonduri, rezultă din înţelegerea dintre două părţi privind efectuarea unui schimb, care este finalizată prin încheierea unei tranzacţii. Acesta conţine de regulă două etape:
Prima constă în livrarea unui bun, prestarea unui serviciu sau transferul de proprietăţi asupra unui activ financiar;
A doua parte din transferurile de fonduri băneşti echivalente pentru stingerea obligaţiilor părţilor contractante asociate cu derularea celor două etape ale unei tranzacţii regăsim cel puţin următorii factori de riscuri posibile pe care şi le-au asumat sau nu atât părţile, cât şi intermediarii implicaţi.
Astfel avem:
Diferenţa de timp dintre momentul încheierii tranzacţiei şi momentul desfăşurării fiecărei dintre cele două etape menţionate, cunoscută sub denumirea de “întârziere în executare”;
Nesimultaneitatea finalizări celor două componente ale tranzacţiei;
Posibilitatea eşecului în finalizarea etapei privind transferurile de fonduri băneşti, datorat mediului de decontare;
Riscurile cu care se confruntă intermediarii de plăţi, inclusiv banca Centrală în decontarea unei tranzacţii, sunt similare celor pe care le suportă părţile în ceea ce priveşte o tranzacţie obişnuită.
Această situaţie se datorează faptului că fiecare intermediar de plăţi primind şi disponibilizând fonduri în relaţia cu doi parteneri diferiţi, sunt ei însuşi parte la procesul de schimb.
Amploarea luată de comerţul electronic, necesitatea realizării plăţilor în timp real, realizarea transferurilor de fonduri de mare valoare, implică extinderea şi perfecţionarea sistemelor electronice de plăţi şi implicit creşterea riscurilor. Managementul acestor riscuri se realizează extrem de greu datorită necunoaşterii lor şi evidenţierii acestora pe parcurs. Totuşi ca o măsură generală se impune securizarea sistemelor electronice de plăţi.