Tipărire
Categorie: Management
Accesări: 23
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Datorită rolului central al informaticii în activitatea bancară, riscurile aferente activităţii informatice pot face obiectul unei clasificări pe trei niveluri.

Calificăm astfel riscul informativ 1, categoria de riscuri legate de studiile informatice. Este vorba de riscul legat de probabilitatea unor erori în conceperea programelor informatice, denumite şi “risc de securitate logică”.

Aceasta poate avea ca origine o eroare de înţelegere datorată unei analize prealabile necorespunzătoare a domeniului informatizat sau unei intervenţii inoportune de programare ce afectează un alt program. În mod legal, se ataşează la această categorie riscul de divulgare a unor informaţii confidenţiale în afara instituţiei. Toate aceste riscuri diferite pot fi calificate individual astfel: “risc de concepţie”, risc de dezvoltare/riscul celui ce dezvoltă un program”, riscul de menţinere”. Prejudiciul potenţial este în acelaşi timp mare şi dificil de coantificat. El nu se poate estima decât prin costul unei noi dezvoltări informatice, cu scopul de a pune la punct un sistem eficient, sau, indirect, prin pierderile de rezultat datorate calităţii neadecvate a gestiunii produselor/serviciilor sau a clienţilor.

Riscul informatic 2 este acela legat de tratamentele informatice care pot avea ca origine probleme de funcţionare a aplicaţiilor în producţie sau a softurilor. Acestea pot fi localizate în centrele informatice, la administratorii aplicaţiilor sau la utilizatori. Se mai numeşte şi “riscul de sistem” şi afectează atât modul propriu-zis de tratare a datelor, cât şi actualizarea fişelor magnetice. Prejudiciul potenţial se poate traduce mai ales prin pierderi de fonduri sau, mai frecvent, printr-o lipsă de câştiguri.

Riscul informatic 3 priveşte telecomunicaţiile. Este vorba de pericolele legate de probabilitatea unor erori, pierderi sau alterări ale datelor şi informaţiilor transmise prin telefon, telex, poştă şi bazele de date. O eroare de destinaţie, o citire greşită a unei teletransmisii de client sau utilizarea frauduloasă a unei reţele pot conduce la prejudicii importante, cuantificabile indirect, ca şi cele de mai sus.[1]

 

[1]              Ion Niţu – Managementul riscului bancar – Editura Expert, Bucureşti, 2000, pagina 74-75