loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Reflecţii interesante asupra dreptului şi statului aflăm şi în concepţiile filosofice ale lui John Locke (1623-1704), expuse în Două tratate asupra guvernului (1689).

Conform ideilor lui Locke, omul este, în mod natural o fiinţă socială, adică starea naturală presupune existenta societăţii. În această stare, omul, conducîndu-se de legii naturii, dispune de dreptul la libertate personală, la muncă la proprietate, etc. Această lege, fiind expresia raţiunii naturale a omului, creează condiţii de convieţuire paşnică şi

de siguranţă pentru fiecare individ în parte. Egalitatea oamenilor se afirmă ca o reciprocitate dintre orice putere şi drept, încît nimeni nu poate avea mai mult decît altul35.

Apărarea şi realizarea legilor naturii în relaţiile reciproce ale oamenilor este efectuată de fiecare individ prin mijloace şi forme individuale cu care 1-a înzestrat natura. Aceste mijloace şi forme nu sînt suficiente pentru ca legea naturii să fie aceeaşi pentru fiecare individ. Pentru a-şi garanta drepturile lor date de natură oamenii, în baza unui contract social, s-au organizat politic, dînd, astfel, naştere statului. Scopul suprem al statului este asigurarea drepturilor naturale ale oamenilor. El nu trebuie să atenteze la aceste drepturi, ci dimpotrivă, printr-o organizare raţională, să aspire pentru ca omul să aibă posibilitatea reală să se bucure pe deplin de aceste drepturi naturale36.

Legea naturii continuă să activeze şi în cadrul statului astfel determinînd scopurile şi limitele activităţii puterii politice. Pentru ca această putere să nu devină o putere absolută a unei persoane sau a unui organ, este necesară divizarea puterilor în stat în putere legislativă, executivă şi federativă. Rolul de putere supremă în stat îi este rezervat puterii legislative, care este în drept să elaboreze legi obligatorii pentru toţi membrii societăţii, toate organele statului.

Principalul pericol pentru legea naturii îl constituie organele împuternicite ale statului. Astfel, în cazul în care statul nu-şi onorează drepturile sale, încălcînd deci drepturile naturale, pe care trebuie să le garanteze, poporul este în drept de a revendica acordul încheiat. În urma încheierii acestui acord, poporul este acel arbitru care poate să decidă dacă instituţiile statului îşi respectă împuternicirile ce şi le-au atribuit.

Contractul, ce a dat naştere statului, presupune existenţa de drepturi şi obligaţiuni reciproce între indivizi şi stat, dar nicidecum existenţa unui drept absolut al statului.

Oamenii nu sînt presupuşi ca îndemnaţi să se reunească într-un regim politic din vre-o necesitate exterioară care i-ar constrînge şi nici neajunsurile şi pericolele stării naturale nu sînt presupuse ca fiind de natură de a-i priva de posibilitatea de a dicta condiţii şi a fixa limite autorităţii căreia i se supun37.

Libertatea indivizilor reprezintă o regulă imuabilă de viaţă, obligatorie pentru toţi membrii societăţii. Garanţia libertăţii o constituie egalitatea tuturor, obligativitatea legii.

Legile elaborate de stat trebuie să corespundă legii naturale, ca expresie generală pentru toţi, atît pentru legislator, cît şi pentru indivizi. Membrii societăţii trebuie să se conducă de acele legi de care se conduce societatea, deoarece toti sînt egali după legea naturii.

Loading...