loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Studiul cel mai elaborat privind influența culturii naționale asupra practicilor de management îi aparține omului de știință Geert Hofstede (Consecințele Culturii, 1980). Conceptele lui Hofstede au avut un impact atât de mare asupra cercetării comparate, încât puține sunt studiile care nu fac referire la cercetarea lui (Sondergaard 1994)[1], iar Redding[2] (1994) consideră că lucrarea lui oferă un model pentru cercetarea comparată ulterioară. A primit deopotrivă laude și critici; de asemenea, a inspirat o serie de imitații și adoptarea pe baza studiilor sale a unor decizii manageriale. El a observat 116.000 de cadre din peste 50 de țări ce lucrau pentru aceeași întreprindere multinațională americană (IBM), descoperind că filialele acesteia prezintă mari diferențe de la o țară la alta, ele fiind legate cultural de angajații lor. În consecință, în cadrul filialelor aceleiași întreprinderi existau diferențe în funcție de patru dimensiuni culturale care după el erau perceptibile în modul de structurare al organizațiilor și în comportamentele filialelor. Mai târziu[3], el va descoperi o nouă dimensiune în studiile sale alături de canadianul Michael Bond.

Vom descrie în continuare aceste dimensiuni fără a explica modul în care ele au fost determinate, acesta urmând să fie detaliat în partea a treia (de audit) a lucrării.

O dimensiune este un aspect al unei culturi care se poate măsura în raport cu alte culturi. Într-o descriere detaliată dimensiunile au fost numite de Hofstede:

  • Distanța Impusă prin Exercitarea Puterii (Distanța față de putere)

Această primă dimensiune tratează, în principiu, modul în care reușește societatea să facă față ideii că oamenii nu sunt egali. Capacitățile fizice și intelectuale sunt cele care îi fac pe oameni să nu fie egali. Unele societăți permit acestor inegalități să se transfere, în timp, în puterea sau bunăstarea oamenilor, ultima dintre ele putând deveni chiar ereditară, fără a mai reflecta capacitățile fizice și intelectuale. Evident, nici o societate nu a atins pragul egalității absolute, deoarece există întotdeauna forțe suficient de puternice pentru a perpetua inegalitățile existente. Toate societățile sunt inegale, iar unele sunt mai neomogene decât altele.

În instituții, Distanța Puterii este proporțională cu gradul de centralizare a autorității și cu nivelul autocratic al conducerii. Această relație reliefează faptul că centralizarea și conducerea autocratică izvorăsc din “programarea mentală“ a membrilor societății fără a fi apanajul celor care se află la putere, ci caracterizându-i și pe cei aflați pe poziții ierarhice inferioare. Tendința ca puterea să fie distribuită inegal poate să rămână neschimbată în societățile în care se manifestă, deoarece satisface cerințele psihologice de independență ale indivizilor fără funcții de răspundere. Se poate afirma că gradul de autocrație al conducerii societăților si instituțiilor este determinat de membrii lor. Autocrația există în aceeași măsură și la angajații de rând și la lideri: sistemele de valori ale celor două grupuri sunt, de obicei, complementare.

Valorile indicelui distanței față de putere (PD) pentru peste 50 de țări și 3 regiuni calculate de Hofstede și echipa sa sunt prezentate în anexa 2 și vor fi comentate pe parcursul lucrării.

  • Individualism versus Colectivism

Cea de a doua dimensiune a cărei idee se bazează pe relația pe care o stabilește un individ cu ceilalți poate fi ilustrată sub forma unei scale.

La una din extremitățile scalei se găsesc societățile în care legăturile dintre oameni sunt slabe. În astfel de societăți se presupune că toată lumea își urmărește exclusiv propriul interes, eventual și pe cel al membrilor de familie apropiați. Această situație este posibilă datorită faptului că o astfel de societate acordă indivizilor o libertate deplină.

La cealaltă extremitate a scalei se găsesc societățile în care legăturile umane sunt foarte strânse. Oamenii se nasc în colectivități sau grupuri naturale, care pot fi familiile extinse, triburile sau satul în care locuiesc. Se consideră că fiecare om urmărește interesul întregului grup și că nu are opinii sau convingeri care să contravină celor ale grupului de care aparțin. In schimb, grupul îl protejează dacă are un necaz. Ambele tipuri de societăți, cea individualistă și cea colectivistă, sunt entități integrate, doar că societatea individualistă este integrată prin relații foarte slabe, iar cea colectivistă prin relații foarte strânse.

Valorile indicelui de individualism (IDV) se regăsesc în anexa 3.

  • Masculinitate versus Feminitate

Cea de a treia dimensiune este intitulată Masculinitate versus Feminitate. Aspectul fundamental este, aici, împărțirea rolurilor din societate între sexe. Toate societățile trebuie să facă față unei realități evidente: jumătate din ființele umane sunt femei, iar cealaltă jumătate, bărbați. Unicele acțiuni determinate strict de sexul persoanei sunt cele de procreare: bărbații nu pot naște copii; așa-numita divizare biologică a rolurilor. Totuși, de-a lungul timpului și pe întreg globul, societățile umane au rezervat și alte roluri, fie doar bărbaților, fie doar femeilor. Aceasta este așa-numita divizare socială a rolurilor.

Toate catalogările rolurilor după principii sociale sunt mai mult sau mai puțin arbitrare, iar viziunea asupra sarcinilor tipice pentru bărbați sau pentru femei diferă de la o societate la alta. Putem clasifica societățile, însă, după eforturile depuse în diminuarea sau accentuarea distribuirii sociale a rolurilor pe sexe. Unele societăți permit atât bărbaților, cât și femeilor să-și asume roluri variate și numeroase. Altele aplică o departajare strictă între ceea ce trebuie să facă un bărbat și ceea ce trebuie să facă o femeie. In această ultimă ipostază, distribuirea rolurilor se face astfel încât bărbații să fie investiți întotdeauna cu roluri mai impozante și mai dominante, pe când femeile sunt distribuite în cele orientate spre servicii sau îngrijire. Am numit societățile care accentuează la maximum diviziunea socială a rolurilor pe sexe, societăți Masculine, iar cele în care această diviziune este relativ neglijabilă, societăți Feminine.

În societățile Masculine, valorile sociale - tradițional masculine impregnează întreaga societate - chiar și mentalitățile femeilor. Printre aceste valori se numără importanța acordată impunerii propriei persoane, performanței, acumulărilor materiale, producerii banilor, principiului “ce e mare e și frumos”.

În societățile Feminine, valorile dominante - atât pentru bărbați, cât și pentru femei - sunt cele care sunt asociate tradițional cu rolurile feminine: discreția, relevanța relațiilor inter-umane în raport cu cele materiale, preocuparea pentru calitatea vieții și protecția mediului, sprijinul acordat celorlalți și principiul “ce e mic e și frumos”. În societățile Masculine, eroul public este cel care s-a realizat cu succes - “superman”-ul. În societățile Feminine, simpatia publică se îndreaptă către non-erou.

Valorile pentru indicele de masculinitate (MAS) se regăsesc în anexa 4.

  • Evitarea Incertitudinii

Aspectul principal abordat de cea de a patra dimensiune este felul în care reușește societatea să se împace cu faptul că timpul curge într-un singur sens; cu alte cuvinte, suntem cu toții prizonierii trecutului, prezentului și viitorului, fiind nevoiți să trăim în incertitudine, deoarece viitorul este și va fi întotdeauna impredictibil.

Unele societăți își încurajează membrii să accepte incertitudinea și să nu se lase influențați negativ de această realitate. Oamenii din astfel de societăți tind să accepte fiecare zi așa cum vine. Ei obișnuiesc să-și asume riscuri relativ ușor. Nu depun eforturi excesive la serviciu și sunt relativ toleranți față de opiniile și comportamentele care diferă de cele proprii, deoarece nu se simt amenințați. Astfel de societăți sunt greu atrase în lupta împotriva incertitudinii, iar membrii ei se simt, în general, într-o siguranță relativă.

Alte societăți își stimulează membrii să încerce “să-și învingă” viitorul. Cum viitorul rămâne, în esență, imprevizibil, oamenii prezintă un nivel ridicat de anxietate, care se manifestă prin nervozitate, stări emoționale intense și un nivel crescut de agresivitate. Asemenea societăți au o tentație puternică de a se lupta cu incertitudinea și își dezvoltă instituții care încearcă să întărească sentimentul de siguranță și să evite riscurile. Siguranța poate fi promovată pe trei căi.

  • Prima este tehnologia, în cel mai larg sens al cuvântului. Tehnologia este cea care nu protejează de riscurile induse de forțele naturii și de războaie.
  • A doua cale este legea, indiferent de accepțiune. Legile și mulțimea de regulamente și instituții formale ne protejează, de fapt, de neprevăzutul din comportamentul uman. Proliferarea legilor și regulamentelor denotă o intoleranță crescută față de comportamentele și opiniile deviate. Atunci când nu se poate formula o lege din cauza ambiguității prea mari a subiectului la care ar trebui să se refere ne putem crea sentimentul de siguranță apelând la experți. Experții sunt persoanele al căror cuvânt este acceptat ca literă de lege, pentru că se presupune că sunt mai presus de orice incertitudine.
  • Cea de a treia cale prin care se creează sentimentul de securitate este religia - în sensul ei cel mai larg. Sunt incluse aici și ideologiile profane, de tipul marxismului sau capitalismul dogmatic, ori curentele care predică meditația ca eliberare. Aici poate fi cuprinsă și știința. Toate societățile au o formă proprie de cult, oricare ar fi ea. Religiile fac ca incertitudinea să fie, într-o oarecare măsură, tolerabilă, pentru că mesajul lor este mai presus de aceasta. Ele ne ajută să acceptăm nesiguranța de zi cu zi pentru că ne oferă posibilitatea să interpretăm viața cotidiană în contextul unei dimensiuni atotcuprinzătoare și atotputernice, care transcede realitatea personală. În societățile cu un indice ridicat al Evitării Incertitudinii găsim religii care-și revendică adevărul absolut și care nu tolerează alte forme de cult. De asemenea, întâlnim în aceste societăți tradiții științifice care vizează adevăruri supreme, absolute, prin contrast cu tradițiile mai empirice, mai relativiste din societățile cu un indice mai scăzut al Evitării Incertitudinii.

Valorile indicelui de evitare a incertitudinii (UAI) se regăsesc în anexa 5.

  • Dinamismul confucianist (orientarea pe termen lung versus orientarea pe termen scurt)

Această a cincea dimensiune a fost descoperită de canadianul Michael Bond care a trăit și a lucrat mult timp în Extremul Orient. Michael Bond a numit această dimensiune “dinamism confucianist”, referindu-se la învățăturile lui Confucius, un intelectual de origine modestă din China anilor 500 î.H. În termeni practici ea se referă la orientarea pe termen lung în raport cu orientarea pe termen scurt în viață.

Potrivit autorilor, orientarea pe termen lung se caracterizează prin perseverență, organizarea pe bază de documente și supervizarea funcționării acestora, “cumpătare și deținerea sentimentului de rușine”.

La polul opus se află orientarea pe termen scurt, ale cărei manifestări tipice sunt: accent pe siguranță și stabilitate, protejarea de către indivizi a “obrazului”, respect pronunțat față de tradiție și reciprocitate în saluturi, favoruri și cadouri.

Cu ajutorul analizei statistice a studiilor efectuate de studenți din 23 de țări au fost calculate valori ale indicelui long term orientation (LTO) și s-au acordat punctaje pentru aceste țări (vezi anexa 6). Trebuie precizat faptul că cifrele reprezintă pozițiile relative, nu absolute ale țărilor.

Primele cinci poziții de vârf, conform anexei 6 sunt ocupate de țările din Asia de Est: China, Hong Kong, Taiwan, Japonia și Coreea de Sud. Ultimele patru țări și Singapore (poziția a 9-a) sunt cunoscute drept “cei cinci dragoni” datorită creșterii economice surprinzător de rapide din ultimele decenii. Din acest motiv nu trebuie să surprindă faptul că indicele LTO este puternic corelat cu datele de creștere economică publicate de Banca Mondială pentru perioada 1965-1987. Acest lucru se explică prin implicațiile acestei dimensiuni în plan managerial și antreprenorial.

Orientarea pe termen lung cuprinde valori pronunțat confucianiste care susțin activitatea antreprenorială. Perseverența, tenacitatea în urmărirea oricărui scop este o însușire esențială pentru a deveni antreprenor. Cumpătarea conduce la economisiri și disponibilitate de capital pentru reinvestire. De asemenea, valoarea de a dispune de un sentiment de rușine susține independența dintre sensibilitatea la contacte umane și stresul de a întreține o relație cu cineva.

În cazul short term orientation (STO), siguranța personală și stabilitatea, dacă sunt foarte accentuate, descurajează inițiativa, riscul de a cerceta și flexibilitatea de a lua decizii rapide, cerute antreprenorilor pe piețe. La fel, protejarea obrazului cuiva, dacă este exagerată, va diminua urmărirea îndeaproape a afacerii.

Deci, este limpede că noua dimensiune acoperă subiecte extrem de relevante pentru dezvoltarea economică și care nu se regăsesc în celelalte dimensiuni.

Pe viitor, este de dorit o deplasare de la orientarea pe termen scurt către cea pe termen lung, nu numai din punct de vedere al creșterii economice, dar și în vederea necesității de supraviețuire în condițiile unei populații mondiale în creștere și într-o lume cu resurse limitate[4] [5].

Ca o concluzie generală la descrierea tuturor celor cinci dimensiuni, putem afirma importanța fundamentului cultural asupra tuturor fenomenelor. El afectează nu numai practicile noastre zilnice: modul de viață, modul în care conducem și suntem conduși, ci și teoriile pe care suntem capabili să le dezvoltăm pentru a explica practicile noastre. Nici o parte a vieții noastre nu este exceptată de la influența culturii. Însuși Hofstede recunoaște că dimensiunile sunt teoretic relevante, dar nu sunt neapărat exhaustive. Cu toate că sunt tratate separat ele trebuie analizate împreună, pentru că “în realitatea economică a fiecărei țări ele interacționează”. Cele patru dimensiuni inițiale se intercondiționează statistic între ele în grade diferite: distanța față de putere și individualismul au legăturile cele mai puternice (r = - 0.67), în timp ce între individualism și masculinitate nu s-au stabilit legături. Putem urmări toate aceste corelații pe hărțile lui Hofstede (anexele 8, 9, 10), mai mult sau mai puțin contestate de-a lungul vremii, a se vedea Tayeb 19885.

Chiar dacă este adesea criticat, îi este recunoscut lui Hofstede meritul de a fi descoperit că organizațiile sunt influențate într-adevăr de cultura națională a țării în care se află. El afirmă pe bună dreptate că este influențat nu numai comportamentul uman în cadrul organizației, ci și funcționarea organizației ca un tot unitar.

 

[1]   Sondergaard, M., Research note: Hofstede ’s Consequences: a study of reviews, citations and replications, Organization Studies, 1994, p. 447-456

[2]  Redding, S. G., Comparative management theory: jungle, zoo or fossil bed?, Organization Studies, 1994, p. 323-359

[3]   Gary, J., Comportamentul organizațional, București, Editura Economică, 1998, p.113-127

[4]  Hofstede, G., Culture’s Consequences: International Differences in Work-Related Values, Beverly Hills CA: Sage Publications, 1980, p. 42-63

[5]   Tayeb, M., Organizations and National Culture: A Comparative Analysis, London, Sage, 1988, p. 76-92

Loading...