Tipărire
Categorie: Management
Accesări: 85
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Conform Dicționarului explicativ al limbii romane, organizația este o "asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune, uniți conform unui regulament sau unui statut, în vederea depunerii unei activități organizate"[1]. Cu alte cuvinte, o organizație este un grup de două sau mai multe persoane care lucrează împreună, pentru a-și atinge anumite scopuri, obiective asumate.

Desigur, organizația poate fi creată pentru a servi unor variate scopuri, în lucrarea de față vom lua în considerare exclusiv organizațiile create în scopuri economice - respectiv, întreprinderile; în acest context, întreprinderea poate fi considerată o unitate economică ce produce sau distribuie bunuri și servicii, utilizând o serie de resurse - materiale, financiare, umane și informaționale. Rezultă că succesul unei întreprinderi este condiționat de găsirea celei mai bune combinații între cele patru categorii de resurse.

Pornind de la definițiile prezentate mai sus, elementele care caracterizează o organizație sunt[2]:

Având în vedere aceste elemente, care se combină într-un mod unic, particular, de la o organizație la alta, considerăm interesantă abordarea întreprinderii prin prisma teoriei sistemelor, tot mai des întâlnită în literatura de specialitate. Aceasta permite tratarea întreprinderii nu ca o simplă alăturare de elemente, ci ca elemente care se intercondiționează în spațiu și timp și care, de asemenea, depind în mare măsură de componentele mediului extern al firmei. Cu alte cuvinte, putem considera întreprinderea ca un sistem complex, deschis și dinamic, a cărei reprezentare o regăsim în fig. 2.1.

Sistemul întreprinderii poate fi caracterizat de următoarele trăsături[4] [5] [6]:

X este un sistem social, cuprinzând un ansamblu de activități umane cu o finalitate bine determinată și care dau viață tuturor elementelor tehnice, tehnologice și de altă natură; sub acest aspect, întreprinderea reprezintă un complex de relații interpersonale, în care indivizii diferențiați în funcție de autoritate, status, rol se constituie în grupuri distincte, pe baza cărora este clădită în mod efectiv întreprinderea;

X este un sistem tehnico-productiv, având la bază o serie de activități care au ca scop obținerea unor bunuri și/sau servicii, folosind în acest scop un ansamblu de mijloace materiale, tehnice și tehnologice;

X este un sistem economic care, prin natura activităților desfășurate: aprovizionare, desfacere, creditare, plata unor taxe și impozite etc., își atinge scopul de a oferi bunuri și servicii pe care societatea le cere, într-o anumită cantitate și de o anume calitate, și de a obține profit.

Rolul organizațiilor în societate este foarte complex: de la realizarea funcției economice a societății până la satisfacerea nevoilor personale ale indivizilor care o compun. Astfel, întreprinderea poate fi percepută:

 

[1] * * * DEX, București, Editura Univers Enciclopedic, 1996, pag. 727

[2]  T. Zorlențan, E. Burduș, G. Căprărescu, Managementul organizației, București, Editura Economică, 1998, pag. 113

[3] C. Russu, Management, București, Editura Expert, 1993, pag. 50

[4] După: V. Cernescu, I. Mihăilescu, S. Stanciu, Management - teorie și practică, București, Editura Actami, 1994, pag. 70 și Donna Wood, Business and Society, Harper Collins Publishers, USA, 1990, pag. 15 5t-x

După: V. Cernescu, I. Mihăilescu, S. Stanciu, op. cit., pag. 71

[6]  V. Cernescu, I. Mihăilescu, S. Stanciu, op. cit, pag. 71

[7] T. Zorlențan, E. Burduș, G. Căprărescu, op. cit, pag. 155