loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Pentru atingerea obiectivelor sale, organizația desfășoară o serie de activități deosebit de complexe și variate. Identificarea și analiza lor sunt uneori foarte dificil de apreciat. Astfel, a apărut conceptul de funcție, propus pentru prima oară de H. Fayol (1916), care desemnează o grupare a activităților firmei pe baza unor criterii determinate.

Fayol a susținut existența a șase funcțiuni esențiale ale întreprinderii: tehnică (a produce), comercială (a cumpăra și a vinde), contabilă (a contabiliza), financiară (a finanța), de securitate (a bunurilor și persoanelor), administrativă (aceasta constituind, de fapt, funcția de conducere a organizației, prin care se realizează atributele managementului, respectiv: a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona și a controla[1]). Acest concept a fost în continuare dezvoltat în teoria economică, suferind frecvente modificări în ceea ce privește definirea și conținutul.

O definiție acceptată în prezent este aceea conform căreia funcția întreprinderii reprezintă ansamblul activităților în cadrul cărora se folosesc tehnici specializate în vederea realizării obiectivelor derivate, rezultate din obiectivele generale ale organizației. Altfel spus, funcția întreprinderii reprezintă un grup de activități omogene specializate ale acesteia[2] .

Criteriile care stau la baza grupării activităților pe funcții sunt:

  • de identitate - se grupează activități identice ca factură (de exemplu, cumpărări și vânzări în cadrul funcției comerciale);
  • de complementaritate - se grupează activitățile care se completează reciproc (de exemplu, negocierea și urmărirea derulării contractelor în cadrul funcției comerciale);
  • de convergență - se grupează activități diferite ca factură, care folosesc tehnici foarte diferite, dar care converg spre realizarea acelorași obiective derivate (de exemplu, evaluarea performanțelor, remunerarea, instruirea și dezvoltarea, ca activități ale funcției de personal).

Toate activitățile care dau conținut funcțiilor întreprinderii se împletesc strâns, se intercondiționează în diverse moduri, fiind dificilă delimitarea conținutului fiecăreia. Totuși, efortul de a identifica apartenența fiecărei activități la una sau alta dintre funcțiile organizației este important pentru înțelegerea mecanismului de funcționare a acesteia. Astfel, în prezent, majoritatea specialiștilor grupează activitățile întreprinderii în următoarele funcții[3]:

  • cercetare-dezvoltare: cercetarea produselor, serviciilor, tehnologiilor; proiectarea produselor; prototipuri; realizarea proiectelor de investiții; dezvoltarea capacităților de producție; organizarea producției și a muncii; invenții și inovații; informarea-documentarea etc.;
  • producție: programarea, lansarea și urmărirea producției; fabricația produsului sau prestarea serviciului; controlul tehnic de calitate; transportul intern etc.;
  • marketing: „o concepție modernă, o atitudine în orientarea întreprinderilor, concretizată într-un ansamblu coerent de activități practice, programate și organizate prin utilizarea unor metode și tehnici științifice, respectiv a unui instrumentar specific”;[4]
  • comercială: aprovizionarea, desfacerea produselor și serviciilor; serviciile postvânzare; încheierea și urmărirea derulării contractelor; gestiunea stocurilor; depozitarea; transportul exterior; publicitatea etc.;
  • financiar-contabilă: planificarea și execuția financiară; controlul financiar intern; contabilitatea; analiza economico-financiară a rezultatelor etc.;
  • personal (resurse umane): analiza și evaluarea posturilor; gestiunea previzională a personalului; recrutarea și selecția; integrarea socio- profesională; evaluarea performanțelor salariaților; promovarea; gestiunea carierei; remunerarea; instruirea și dezvoltarea profesională; activități și servicii cu caracter social; motivarea etc.

În corelație cu domeniul de activitate al întreprinderii, anumite funcții ale acesteia pot deveni predominante; astfel, în cazul firmelor de servicii, de exemplu, funcția comercială, alături de cea de cercetare-dezvoltare, vor avea acest statut, în schimb alte funcții pot avea aceeași importanță relativă, indiferent de domeniul de activitate al firmei, dar vor reuni un volum diferit de activități și resurse, în funcție de mărimea întreprinderii - cum sunt funcția de personal, marketing și cea financiar-contabilă.

Delimitarea funcțiilor organizației și clarificarea conținutului fiecăreia sunt foarte importante pentru studierea și proiectarea structurii organizatorice, respectiv pentru realizarea unuia dintre atributele conducerii - acela de organizare. De asemenea, așa cum se va vedea în capitolele următoare, toate atributele conducerii sunt realizate în strânsă corelație cu funcțiile întreprinderii.

 

[1]  C. Russu, op. cit, pag, 49

[2]  Idem, pag. 50

[3]  Idem, pag. 51

[4]  Virgil Balaure (coordonator), Marketing, București, Editura Uranus, 2002, pag.24

Loading...