loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Mediul extern al firmei se constituie din persoane, grupuri, organizații, condiții, tendințe și orice alt element din afara acesteia, care îi afectează activitatea.

În zilele noastre se poate spune că mediul extern al întreprinderii este, fără îndoială, complex și turbulent. Aceasta înseamnă că a conduce o organizație poate fi o ocupație de înalt risc, care presupune multe abilități și cunoștințe și în care succesul nu este niciodată garantat.

Un mediu complex include foarte multe elemente aflate în relații strânse unele cu celelalte.

Un mediu turbulent este acela în care schimbările sunt rapide și uneori dramatice.

Fiind un sistem deschis, organizația este influențată direct sau indirect de toate componentele mediului său extern. Astfel, firma preia din mediul ambiant materii prime, materiale, combustibil, energie, utilaje, forță de muncă, tehnologii, resurse financiare, metode și tehnici de management ș.a., pe care le introduce în propriul sistem, din care rezultă bunuri și servicii, valori, satisfacție, experiență etc. pe care le transferă aceluiași mediu[1]. În acest fel, organizația este foarte strâns "conectată" la toate celelalte structuri sau fațete ale societății.

Complexitatea mediului extern al organizației este dată de numărul mare și de eterogenitatea componentelor sale. Dar chiar organizația însăși contribuie la creșterea complexității mediului său extern, prin strategiile pe care le adoptă: de penetrare pe noi piețe, de lărgire a gamei sortimentale, de atragere de noi segmente de clienți etc.; complexitatea mediului este adeseori o consecință a creșterii economice, a dezvoltării[2].

Caracterul turbulent al mediului extern este dat de rapiditatea schimbărilor petrecute în interiorul său, dar și de incertitudinea creată de interacțiunile componentelor mediului. Cu cât va fi mai complex, cu atât mediul va fi mai turbulent. Acestei caracteristici, organizația trebuie să-i răspundă cu o mare flexibilitate a activității sale.

Având în vedere aceste trăsături ale mediului extern, managerii trebuie să privească nu numai în interior, ci și în exteriorul firmei. O focalizare exclusivă pe problemele interne poate duce la ignorarea condițiilor de mediu care afectează activitatea întreprinderii, respectiv la pierderea abilității de a recunoaște constrângerile sau oportunitățile acesteia - ale angajaților, ale produselor sale, ale pieței pe care funcționează etc. De aceea, se spune că un manager trebuie să-și axeze munca mai ales pe conducerea relațiilor dintre întreprinderea sa și mediul extern al acestei^3, ceea ce înseamnă de fapt o permanentă adaptare a activității firmei la condițiile impuse de mediul ambiant în care-și desfășoară activitatea.

 

[1]    T. Zorlențan, E. Burduș, G. Căprărescu, op. cit, pag. 165

[2]        D. Organ, Th. Bateman, Organizational Behavior, 3rd Edition, Irwin, Illinois, 1986, pag.632

Loading...