loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Mediul în care își desfășoară activitatea managerii poate fi analizat prin prisma celor trei dimensiuni (laturi) posibile7: dimensiunea personală, mediul intern și mediul extern.

Dimensiunea personală. Fiecare conducător intră în relații cu ceilalți oameni din organizație sau din afara ei, într-un mod cu totul personal, unic. În fiecare moment are de a face cu o situație deosebită sau cu o problemă, pe care le rezolvă într-un stil personal. Ce crede conducătorul despre el însuși, ce vrea el să devină, ce influențe există în viața sa particulară - toate aceste elemente au influență asupra lui. Pentru că nu există doi conducători cu aceeași personalitate și același mediu de lucru, nu există doi oameni care să-și îndeplinească identic sarcinile de manager.

Mediul intern trebuie studiat în funcție de diferențele dintre variantele muncii de conducere. În mediul său de muncă conducătorul găsește importante informații: natura și numărul colaboratorilor, tipul de activități ale fiecăruia, relațiile dintre compartimentul său și alte compartimente, câtă autoritate are în funcția pe care o deține, metodele folosite pentru a determina realizările posibile și pe cele imposibile, relațiile cu alți conducători de la același nivel etc. Toate aceste elemente folosesc la definirea a ceea ce poate face și ceea ce nu poate face conducătorul. Se poate vedea că mediul intern, deși diferă de la o funcție la alta, are mai multe similitudini decât dimensiunea personală.

Mediul extern constituie cea de-a treia dimensiune a universului de lucru al conducătorului. Acest mediu conține toți acei factori care interacționează cu organizația: natura și numărul concurenților, clienților și piețelor pe care acționează, natura economiei sau a societății, cerințele legilor, gradul de dezvoltare tehnologică și factorii ideologici etc. Toți acești factori au un impact deosebit asupra eficienței muncii conducătorului. Legile constrâng acțiunile conducătorului chiar și în cea mai mică firmă, statuând condiții în legătură cu angajarea personalului, sănătatea, securitatea și protecția muncii, protecția mediului, practicile competitive, conservarea energiei și alte legi care extind controlul social asupra activității de conducere.

De vreme ce aceste constrângeri se modifică continuu, conducerea trebuie să fie mereu la curent și să-și adapteze strategiile în funcție de acestea.

Cunoașterea mediului intern și extern presupune și cunoașterea elementelor ce țin de cultura organizației în care-și desfășoară activitatea managerul și a diferitelor culturi locale cu care se interferează aceasta.

Multe corporații încearcă să imprime un anumit stil de viață pentru conducătorii săi, insistând să poarte la slujbă același gen de îmbrăcăminte, să conducă anumite mărci de autoturisme și chiar să locuiască în anumite cartiere din oraș.

Cunoașterea stilului de viață și a tradițiilor unei organizații de către conducătorii ei este importantă în stabilirea obiectivelor și a planurilor pe termen lung.

Necunoscând aceste elemente, conducătorii pot lua decizii care se opun creșterii productivității companiei, deoarece industriile, companiile, domeniile de activitate, funcțiile se află toate în interdependență. Stilul de viață al unei organizații poate fi schimbat, însă această transformare dramatică necesită nu doar conducători inovatori și timp, ci și o percepție generală care să nu fie înțeleasă ca o amenințare pentru angajați.

Loading...