Pin It

În conducerea întreprinderilor se constată o accentuată orientare spre folosirea unor metode operaționale, care să dea posibilitate înlocuirii conducerii descriptivo-empirice cu metode[1] normative, științifice.

Prin metodă de conducere înțelegem maniera în care managerii, cu ajutorul unui complex coerent de instrumente, își exercită influența asupra factorilor de care dispune în scopul folosirii lor raționale, în efortul de atingere a obiectivelor prestabilite.

Se impune, pentru început, să definim conceptele care apar în schema de mai sus.

Prin procedeu de conducere înțelegem “rutina” pe care o aplică conducerea cu scopul obținerii informațiilor necesare luării deciziilor.

Instrumentele de conducere sunt mijloacele pe care le are la dispoziție managerul pentru a-și exercita funcțiile, respectiv: regulamente, planuri, programe, tabloul de bord etc.

Tehnica de conducere reprezintă modul concret de acțiune al managerilor, determinat de metoda de conducere aplicată; prin tehnica de conducere se realizează o simbioză între cunoștințele propriu-zise (tehnice) ale conducătorului și măiestria sa personală[2] în utilizarea procedeelor și instrumentelor de conducere.

Apariția în teorie și practică a unei vaste palete de metode de conducere se explică prin creșterea eficienței activității managerilor care aplică o metodă sau alta de conducere, în comparație cu întreprinderile în care managementul nu aplică o metodă coerentă de conducere.

Cele circa 20 de metode de conducere și peste 80 de tehnici cunoscute în prezent suferă un proces continuu de perfecționare pentru a putea răspunde evoluției tehnicii și nevoilor tot mai exigente ale beneficiarilor activității pe care o desfășoară organizația.

Metoda de conducere folosită are atât un conținut economic - vizează creșterea profitului - cât și unul social. Astfel, dacă în întreprindere are loc procesul de interacțiune a oamenilor cu mijloacele de producție, atunci „metodele de conducere vor trebui să rezolve relațiile între oameni, relațiile de colectivitate, afirmarea personalității, ..., formele de stimulare morală a activității lor ș.a.(M.Dumitrescu)”.

Metodele, în general, sunt clasificate după numeroase criterii (domeniul de utilizare, obiectivul urmărit, caracterul acestuia), dintre acestea cel mai important apreciem că este cel al sferei de aplicabilitate care le grupează în:

metode propriu-zise (generale) de conducere, vizează ansamblul procesului de conducere, se pot aplica în toate domeniile de activitate, atât la nivelul întreprinderii, cât și al subdiviziunilor acestora. Din rândul acestora amintim: conducerea prin obiective, conducerea prin produs, conducerea prin excepții, conducerea prin bugete, conducerea prin delegare de autoritate etc.;

metode și tehnici specifice care se aplică în cadrul unei funcții, cu o sferă de aplicabilitate mai restrânsă, din rândul cărora amintim: tehnici sociometrice, tehnici de previziune, tehnici de ordonare și evaluare a programelor etc.).

 

Etimologic cuvântul metodă vine din grecescul “methodos” care înseamnă cale, urmărire, itinerar, mod de expunere.

[2] Avem în vedere stilul de conducere care trebuie înțeles ca totalitatea manierelor și particularităților psihologice ale unui manager, care-și pun amprenta asupra acțiunilor lui în procesul de conducere. Din acest punct de vedere avem, de exemplu, stilul competent, autoritar etc. - vezi cap.12.