1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Prevederea, anticiparea viitorului, a preocupat omenirea din cele mai vechi timpuri; un cunoscut proverb arab spune: “Există trei epoci în viața unui om: trecutul care nu mai revine, prezentul care nu durează și viitorul pe care nu-l cunoaștem”. Astăzi, însă, datorită dinamicii fără precedent a vieții economice, a unei evoluții nu doar rapide ci și, adesea, cu consecințe greu de imaginat, previziunea joacă un rol deosebit.

Anticiparea viitorului, previziunile elaborate științific sunt singurele mijloace pe care managerul le are la dispoziție pentru a evita risipa, cu ajutorul cărora asigură folosirea rațională a tuturor resurselor organizației.

Firesc, anticiparea unor evoluții, adesea greu de înțeles chiar și după ce au avut loc, nu poate fi făcută cu mare precizie, este totdeauna imperfectă, dar cunoașterea lor, chiar imperfectă, este preferabilă ignorării lor.

Ne este greu să ne închipuim un manager eficient care nu-și analizează deciziile dintr-o dublă perspectivă: aceea a consecințelor imediate (pe termen scurt) și, concomitent, cele pe termen lung.

Sunt extrem de numeroase situațiile în care decizii cu consecințe favorabile pe termen scurt provocă adevărate catastrofe pe termen lung, la limită putând împinge organizația până-n pragul falimentului (cazurile unor celebre companii din industria auto sunt bine cunoscute).

Cunoașterea viitorului este, în acest context, o condiție esențială tocmai a eficienței întregului proces de conducere.

Managerii, este drept mai ales teoretic, trebuie să fie permanent preocupați de viitor (este recunoscut drept domeniul lor predilect de activitate).

Anticiparea și asigurarea condițiilor materiale de îndeplinire a viitorului (dacă le convine) sau de schimbare a lui (atunci când nu le corespunde intereselor) sunt permanent în atenția cadrelor de conducere la toate nivelurile ierarhice, constituind o expresie elocventă a conducerii axată pe creșterea continuă a performanțelor organizației.

Practicarea unei conducerii dinamice presupune studierea “continuă” a tendințelor progresului tehnic, a politicii economice a statului prin care se poate prefigura mediul juridic al afacerilor, a fenomenelor sociale (nevoi, cerere, preferințe, obiceiuri de cumpărare și de consum) etc., întreaga activitate a întreprinderii fiind, în acest fel, orientată în funcție de rezultatele cercetării viitorului, de anticiparea lui.

Dacă prin previziune înțelegem: “activitatea de calcul și analiză desfășurată în vederea anticipării evoluției fenomenelor și proceselor, folosind analiza științifică și/sau judecata logică bazată, mai ales, pe experiențele anterioare” atunci, previziunea are următoarele funcții:

descoperirea tendințelor proceselor economice;

stabilirea posibilităților, condițiilor și mijloacelor de realizare a unor programe care să ne dea posibilitate de a asigura fenomenului economic previzionat evoluția anticipată, numai dacă aceasta este favorabilă organizației, firesc;

estimarea acțiunilor viitoare posibile și determinarea consecințelor fiecăreia asupra evoluției anticipate;

identificarea unor elemente de ierarhizare a alternativelor reținute.

Cele mai utilizate clasificări a previziunilor sunt:

  1. În funcție de orizontul de previziune, respectiv de perioada pentru care se estimează evoluția viitoare a fenomenelor economice, în mod obișnuit, se elaborează:

H Previziuni pe termen scurt, de regulă maxim un an;

B Previziuni pe termen mediu, pentru o perioadă de până la cinci ani;

H Previziuni pe termen lung, pentru perioade de peste cinci ani.

De un interes crescut se bucură însă etapizarea previziunilor așa cum este prezentată în tabelul 1.

Etapizarea, în funcție de orizont, a previziunilor[1]

Tabelul 1

Termen

Factorii care determină lungimea orizontului

Principalele domenii de utilizare

Foarte scurt 1-6 luni, uneori mai mult

Durata fabricației și a ciclului de marketing

Aprovizionare;

Programarea activităților;

Planificarea mijloacelor circulante necesare

Scurt

1-2 ani, adesea pe trimestre sau luni

Lungimea anului financiar;

Fluctuațiile sezoniere în activitatea organizației

Elaborarea bugetului;

Gestiunea previzională a personalului

Mediu de la 1-2 ani până la 5 ani

Timpul necesar pentru:

-   construirea unor noi capacități;

-   pregătirea resurselor umane;

-   crearea și proiectarea unor noi produse și servicii

Planificarea investițiilor;

Elaborarea strategiilor

organizației;

Planurile de

cercetare&dezvoltare

Lung 5-15 ani

Durata de funcționare a utilajelor;

Lungimea diferitelor cicluri de viață (a produselor, firmelor etc.)

Planificarea      achizițiilor

de resurse tehnice;

Planificarea      achizițiilor

de brevete și licențe

Foarte lung

Durata de exploatare a rezervelor de resurse minerale, materii prime, în principal

Stabilirea obiectivelor generale;

Planificarea            surselor

principale de materii prime.

  1. în funcție de modul în care sunt formulate, previziunile se împart în:

Previziuni punct, în care estimarea evoluției viitoare este făcută sub forma unei unice evaluări (de exemplu: estimăm - previzionăm - pentru anul 2005 un grad de ocupare a bazei de cazare a întreprinderii de 79,5 la sută).

* Previziuni interval, în care evoluția estimată a fenomenelor economice previzionate este prezentată între anumite limite (într-un anumit interval), de exemplu, rata rentabilității întreprinderii estimăm - previzionăm - că va fi în anul 2005, între 23,5 și 29,6 la sută.

Previziunile pe termen mediu și lung

Acest tip de previziuni ocupă un loc deosebit în procesul conducerii activității economice fiind destinate, în special, fundamentării deciziilor strategice ale organizațiilor, politiciilor de marketing pe o perioadă mai îndelungată, elaborării planurilor economice de perspectivă ș.a.m.d.

Ceea ce deosebește în mod fundamental previziunile pe termen mediu și lung de cele pe termen scurt nu este atât orizontul pentru care ne propunem să “scrutăm” viitorul, cât modul de investigare a acestuia[2].

În vreme ce previziunea pe termen scurt reprezintă exclusiv o prelungire a trecutului apropiat și a prezentului, cele pe termen mediu și lung iau trecutul și prezentul doar ca elemente de referință, schițând viitorul prin prisma legăturilor dintre fenomenele economice, prin prisma acumulărilor de influențe care vor determina schimbări nu numai în nivelul, ci și în starea fenomenelor studiate.

De aici și deosebirile esențiale în ceea ce privește arsenalul de metode folosite pentru elaborarea previziunilor.

Astfel, pentru cele pe termen mediu și lung vor fi folosite, cu precădere, metodele care urmăresc desprinderea tendințelor de durată, a trăsăturilor cu caracter de legitate în evoluția fenomenelor, a schimbărilor care vor interveni în dinamica și structura pieței.

Între previziunile pe termen scurt și cele pe care le analizăm acum există, desigur, multe legături, determinate îndeosebi de locul acestora în procesul de elaborare a planurilor, de rolul lor în procesul de conducere, fără de care este de neconceput, așa cum am văzut, un management performant; alcătuind un proces complex, închegat, deși cu funcții diferite, în cadrul procesului de conducere a organizațiilor.

Aceasta nu înseamnă, însă, că previziunile pe durate diferite se cuprind, în mod automat, unele în celelalte; previziunile pe un orizont mai îndelungat nu reprezintă o sumă de previziuni succesive pe termen scurt, după cum nici acestea din urmă nu reprezintă segmente dintr-o previziune pe termen mediu sau lung.

Complexitatea care caracterizează evoluția fenomenelor economice, pe care un manager trebuie să le stăpânească, să le anticipeze, face ca în procesul de previziune, pe termen mediu și lung, să se utilizeze nu numai metode specifice cercetărilor economice, ci și metode specifice prognozei demografice, tehnologice, sociologice etc.

Cele mai folosite metodele pot fi grupate în:

  • Metode de previziune obiective, care abordează viitorul sub un unghi cantitativ obiectiv, folosind, în acest scop, modele matematice (algoritmi de calcul) relativ independente de cel care le utilizează;
  • Metode de previziune intuitive (subiective), cu ajutorul cărora se construiește viitorul prin intermediul unor metode mediate, în care aprecierile managerului ocupă un loc extrem de important, hotărâtor.

Metodele de previziune obiective, la rândul lor, sunt extrem de diverse, respectiv:

► Modele ce folosesc extrapolarea analitică clasică, în care, pornindu-se de la o bază informațională a evoluției fenomenului studiat se face o ajustare a acestuia cu ajutorul unor instrumente statistico-matematice care servesc, în același timp, și la determinarea evoluției lui viitoare.

Se constituie într-o grupă extrem de prețioasă de modele, sub forma unor funcții matematice, folosite pentru determinarea legăturilor dintre fenomene.

Modelele, construite în acest fel, înlătură arbitrariul și empirismul în analiza fenomenelor, impunându-se prin caracterul lor obiectiv.

Identificarea expresiei matematice a interacțiunii dintre factorii reținuți drept parametri ai funcției analitice, aferente fenomenului economic studiat, este extrem de complexă.

Asigurarea unui conținut cât mai realist funcțiilor matematice selecționate impune o atentă analiză prealabilă a proceselor caracteristice ce au stat, și stau, la baza evoluției fenomenului, a particularităților perioadei studiate, precum și un grad ridicat de prudență, ținând seama de caracterul variabil al influenței factorilor determinanți.

Diversitatea fenomenelor economice, evoluția acestora au determinat folosirea unui mare numar de funcții matematice'.

Din multitudinea funcțiilor matematice existente alegerea uneia, pentru ajustarea seriilor de date în vederea previziunii, trebuie să pornească de la următoarele criterii:

U     Funcția aleasă să aibă corespondență cu datele empirice care

urmează să fie ajustate.

U     Funcția să cuprindă numărul minim de parametri care-i ajustează

corect evoluția.

II Din punct de vedere logic să fie realistă, respectiv să corespundă concluziilor analizei economice a fenomenului studiat.

În recente cercetări ale centrului de cercetări “TEMPO”, al firmei General Electric, se afirmă că extrapolarea analitică clasică va deveni cu timpul “sterilă”, deoarece evoluțiile fenomenelor economice, tot mai complicate și tot mai interdependente, vor fi rezultatul interacțiunii unor tendințe din ce în ce mai numeroase și greu de anticipat.

Un alt grup de metode de previziune din categoria analizată sunt modele ce folosesc extrapolarea fenomenologică, în care se utilizează drept ipoteză de lucru cunoașterea unui tip de curbă ce caracterizează evoluția “seculară” a fenomenului studiat, indiferent de evoluția lui recentă.

În aceste condiții, spre deosebire de extrapolarea analitică clasică, în care se pornește de la o bază informațională cu ajutorul căreia, prin ajustări, se construiește curba reprezentativă, extrapolarea fenomenologică a fenomenului previzionat se face atribuindu-i-se o anumită curbă de dezvoltare, datele din trecut având doar un rol orientativ, mai ales în verificarea măsurii în care s-a încadrat, până în prezent, în curba care-i este atribuită.

► Metodele comparative grupează o serie de modele care stabilesc modificările viitoare folosind, în acest scop, comparații cu evoluția unor fenomene “precursoare” sau a unora similare ce au avut loc într-un alt cadru geografic.

Evident, în acest caz problema esențială, pentru reușita previziunilor, o constituie identificarea corectă a “precursorilor” și/sau a fenomenelor similare, acestea din urmă suferind influențele specifice spațiului geografic în care au avut loc și din care o bună parte nu-i vom mai regăsi în mediul nostru ambiant.

A doua grupă importantă de metode de previziune pe termen mediu și lung este aceea a metodelor intuitive, tot mai folosite în ultimul timp, din rândul cărora fac parte: metoda vizionară, a consesului colectiv, Delphi, tehnica scenariilor, analiza morfologică etc., care vor fi tratate la alte discipline.

Previziuni pe termen scurt

Cunoscând care este orizontul previziunilor pe termen scurt, se impun unele precizări privind contextul utilizării lor, privind rolul lor în managementul organizațiilor.

Acceptând drept orizont maxim de previziune un an, respectiv o perioadă pentru care este elaborat planul de activitate al întreprinderii, care are caracter obligatoriu, așa cum vom vedea, este legitimă întrebarea: ce justificare mai au previziunile elaborate pentru intervale mai mici decât planul anual?

Organizațiile, de orice natura, trebuie să desfășoare o activitate cât mai flexibilă, înțelegând prin aceasta capacitatea de a se adapta “imediat” la modificările mediului ambiant; aceasta fiind, de altfel, una din condițiile pe care trebuie să le îndeplinească managementul pentru ca întreprinderea să desfășoare o activitate eficientă, profitabilă și de perspectivă.

În spiritul întrebării puse trebuie să reținem că factorii care influențează activitatea unei întreprinderi nu variază doar de la un an la altul ci, în aceeași măsură, în cursul aceluiași an.

Schematic, se poate da următorul răspuns la întrebarea pusă:

  1. Rolul previziunilor pe termen scurt este de a confrunta permanent planul cu realitatea, a cărei mobilitate nu trebuie pusă la îndoială, în vederea stabilirii unor măsuri operative de ajustare a activității, măsuri care să permită întreprinderii tocmai realizarea planului. Asigură îndeplinirea planului.
  2. Previziunile pe termen scurt oferă conducerii întreprinderii posibilitatea de a-și adapta permanent tactica la fluctuațiile pe termen scurt și foarte scurt ale mediului ambiant în așa fel încât să-și mențină și chiar să-și amelioreze poziția. Permite managementului atingerea, și uneori chiar depășirea, obiectivelor stabilite.
  3. Previziunile pe termen scurt sunt utilizate, în același timp, pentru pregătirea planurilor anuale. Asigură fundamentarea planurilor pentru anul următor.

Pentru a ilustra cât mai expresiv ce reprezintă previziunea în general, și cea pe termen scurt în special, pentru managementul unei întreprinderi, literatura economică insistă asupra analogiei între previziunea pentru manager și harta pentru navigator.

Plecând de la un punct spre un altul (de activitate sau de navigație), stabilit prin plan, ambii conducători trebuie să-și determine în permanență “punctul” sau poziția actuală și “tactica” ce se impune pentru a atinge țelul propus, luând în considerație atât posibilitățile, resursele de care dispune, cât și viitoarea evoluție a oceanului (mediului ambiant) pe care navighează și îndreptându-și eforturile spre corijarea derivei induse de mediu care-l îndepărtează de obiectivul urmărit.

Angajarea unui fond de marfă necorespunzător, cantitativ și/sau sortimental, descompletarea stocurilor de materii prime și/sau de mărfuri paralel cu stocuri supranormative la altele, folosirea nerațională a resurselor, cheltuieli neeficiente și lista s-ar putea continua încă mult timp sunt tot atâtea deficiențe ce se înregistrează în activitatea unor organizații și care-și au explicația în aprecierea defectuoasă a evoluției viitoare a nevoilor întreprinderii, a mediului ambiant al acesteia și chiar a efectului propriilor sale măsuri, pe scurt este efectul slabei activități de previziune pe termen scurt, în principal, la nivelul întreprinderii.

Un concept tot mai frecvent întâlnit în literatură, dar și în practica economică, este gestiunea previzională, care presupune întrebuințarea sistematică, la nivelul tuturor factorilor decizionali dintr-o întreprindere a unui complex de previziuni.

În această accepțiune, previziunea nu este o funcție aparte a întreprinderii exercitată de un personaj romantic, eliberat de alte sarcini și implicit greutățile activității practice. Ea nu se suprapune activităților de marketing, aprovizionare, vânzare, financiare, de personal etc., ci face parte din fiecare dintre ele, completându-le, ușurându-le îndeplinirea sarcinilor și, în consecință, ameliorând procesele decizionale la toate nivelurile și în toate compartimentele.

Gestiunea previzională = previziune sistematică, generalizată la nivelul
tuturor compartimentelor întreprinderii

În ceea ce privește metodele de previziune pe termen scurt, se evidențiază, în primul rând, grupa metodelor endogene care “exploatează” seriile cronologice ale fenomenelor analizate și previzionate, urmată de metodele probabilistice și conjuncturale, acestea din urmă fiind utilizate, pentru anticiparea componentei “conjunctură” din evoluția unui fenomen economic, folosind, în acest scop, aprecierile calitative efectuate de specialiști în domeniu respectiv.

 

[1] După R. EMILIAN în “Marketing în alimentație publică și turism”, București, Editura ASE, 1985, pag.261

[2] De altfel, acest mod comun de investigare a viitorului constituie motivul pentru care previziunile pe termen mediu și lung sunt tratate, de regulă, împreună.

' Nu ne propunem să prezentăm, în extenso, metodele de previziune pe termen mediu și lung, în cadrul acestui capitol; ele vor face obiectul unui material ajutător ce va fi elaborat pentru seminarii și lucrări practice, în completarea acestui curs, în care vor fi tratate, mai ales, funcțiile cele mai utilizate, respectiv: liniară, parabolică, hiperbolică, exponențială, logaritmică, semilogaritmică și altele.

Loading...