1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

In definirea organizării, ca atribut al managementului, exista puncte de vedere diferite. De exemplu, in vreme ce ciberneticienii vad organizarea ca pe o activitate ce se desfasoara in afara procesului de conducere, H. Fayol spunea;

“ ... a organiza intreprinderea inseamna a o aproviziona cu tot ce-i este necesar pentru buna ei funcționare: materii prime, utilaj, bani, personal”[1].

Ca o reflectare a punctului de vedere potrivit caruia organizarea reprezinta un proces de munca prin intermediul caruia se creeaza atat sistemul cat si structura sa, se afirma:

“Organizarea ca functie a conducerii , poate fi definita ca o activitate desfasurata de oameni in vederea creearii starii de ordonare a obiectivului, precum si a relatiilor dintre oameni ”.

In literatura economica din tara noastra, indiferent de formulare, majoritatea covarsitoare a specialistilor recunosc organizarii rolul de mijloc de a pune resursele organizatiei in cele mai “bune conditii de actiune” care sa le permita realizarea obiectivelor de plan in conditii de maxima eficienta economica.

Consideram acceptiunea data organizarii de O.Nicolescu ca reprezentativa pentru acest punct de vedere. Astfel, organizarea desemneaza

“ansamblul proceselor prin intermediul carora se stabilesc si delimiteaza procesele de munca  fizica si intelectuala si componentele acestora (consumuri, miscari, timpi, operatii, lucrari, sarcini etc.), precum si gruparea lor pe posturi,  formatii de munca, compartimente si atribuirea lor personalului, corespunzator anumitor criterii economice, tehnice si sociale, in vederea realizarii in cat mai bune conditii a obiectivelor planificate ”.

Rezulta, de aici, ca atributul organizare vizeaza:

  • Elaborarea structurii organizatorice;
  • Intocmirea unor fluxuri informationale rationale;
  • Utilizarea completa atat a capacitatii de munca cat si a celorlalte resurse;
  • Definirea unor legaturi eficiente intre compartimente si a unui sistem de relatii intre intreprindere si mediul sau ambiant;
  • Asigurarea unui grad rational de delegare a competentelor de rezolvare a sarcinilor.

Avand in vedere toate acestea este indreptatita afirmatia prof. C.Florescu potrivit careia

“Aceasta functie acopera o arie larga din activitatea de conducere a intreprinderii. . . absorbind o buna parte din munca aparatului tehnico-administrativ al acestuia” (“Conducerea stiintifica in comert”).

Organizare, astfel inteleasa, pentru a se putea realiza in condiții superioare, presupune recunoașterea si respectarea urmatoarelor cerinte:

  • Realizarea tuturor elementelor mentionate trebuie facuta in conditiile existentei unui management dinamic, care sa confere flexibilitate organizarii, respectiv sa existe preocuparea de a o adapta la schimbarile ce se produc in organizatie sau in mediul ei ambiant.
  • Dat fiind caracterul tot mai complex si mai diversificat al activitatii intreprinderilor, implicit ale problemelor de organizare ale acestora, este necesara separarea organizarii, ca atribut al conducerii, a deciziei de organizare, de actiunea de organizare propriu-zisa, respectiv aplicarea deciziei, realizata de specialisti-consultanti, analisti si programatori, compartimente proprii prin care se aplica deciziile de organizare sau ale unor agentii specializate.

Daca planificarea este specifica in principal nivelelor ierarhice superioare, organizarea se regaseste la toate nivelurile de conducere. Din acest punct de vedere, putem separa doua niveluri principale la care se realizeaza organizarea, respectiv:

J Organizarea de ansamblu, respectiv elaborarea structurii organizatorice si a sistemului informational al intreprinderii.

Organizarea, din acest punct de vedere, este exercitata de conducerea superioara a intreprinderii si este o premiza fundamentala a insasi eficientei procesului de conducere in ansamblul lui.

J Organizarea compartimentala, are drept obiectiv principal aducerea fiecarui compartiment de munca, prin mobilizarea tuturor resurselor de care dispune (materiale, financiare si umane) in stare de a realiza obiectivele ca iau fost stabilite prin planurile curente si programele de executie. Aceasta latura a atributului de organizare se realizeaza, in principal, la nivelele medii si inferioare data fiind obligativitatea luarii in considerare a specificului proceselor de munca din fiecare compartiment in parte.

In sectorul tertiar, in general, organizarea are unele trasaturi proprii determinate de:

  1. Specificul activitatii, rezultat din:
  • “contactul direct si permanent cu piata”;
  • sezonalitatea activitatii;
  • variatia factorilor externi si interni.
  1. Dispersia teritoriala a activitatii in foarte multe unitati operative.
  2. Caracterul particular al activitatii fiecarei unitati in parte, cu toata tendinta ce se inregistreaza in prezent spre “standardizare”.

In cele ce urmeaza vom analiza cele doua grupuri de activitati (ce tin de organizarea de ansamblu a intreprinderii) desfasurate, in principal, la nivelul superior al structurii ierarhice: elaborarea structurii organizatorice si a sistemului informational ale intreprinderii.

 

[1] H.Fayol, “Administration industrielle et generale” Dunod, Paris, 1970, pag.64.

Loading...