1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Analiza sistematica a intreprinderilor si, in mod deosebit a sistemului lor de conducere, releva functiile multiple si tot mai importante pe care le are structura organizatorica, ca subsistem organizatoric principal.

Chiar o sumara cercetare a literaturii de specialitate ne da posibilitate sa tragem concluzia ca definitiile structurii organizatorice difera sensibil intre ele. Astfel, pentru o seama de recunoscuti specialisti structura organizatorica este “structura conducerii care caracterizeaza elementele si legaturile sale. Elementele structurii sunt organele de conducere, componentele acestora sau lucratorii considerati separat”;

un cunoscut profesor american defineste structura organizatorica drept “planul organizarii prin care intreprinderea este condusa, el include, in primul rand, liniile de autoritate si comunicatiile intre compartimente si cadrele de conducere si, in al doilea rand, datele si informațiile care circula prin aceste linii ”.

Literatura de specialitate din tara noastra prezintă, de asemenea, un tablou destul de variat al definițiilor date de specialisti. Cu toate acestea se poate accepta o definitie reprezentativa pentru punctul nostru de vedere, respectiv: prin structura organizatorica intelegem ansamblul persoanelor si compartimentelor intreprinderii precum si al relatiilor dintre ele; plasate intr-o configuratie coerenta asigurand-se astfel premisele organizatorice ale atingerii obiectivelor planificate.

Structura organizatorica, astfel conceputa si definita, reprezinta subsistemul de baza pe care sunt grefate toate celelalte subsisteme (tehnic, economic, social etc.) existente intr-o intreprindere. Caracterul de structura de baza ii este conferit atat pentru faptul ca prin intermediul ei se realizeaza distribuirea competentelor[1] - element esential in bunul mers al unei organizatii - cat si datorita distribuirii raspunderilor, a responsabilitatilor[2], ce revin fiecarui angajat in parte. Din acest punct de vedere se apreciaza ca structura organizatorica reflecta impactul intre doua structuri, cea ierarhica (definita de distributia autoritatii) si cea compartimentala (in care este avuta in vedere repartizarea raspunderilor).

Structura organizatorica trebuie sa fie supla si rationala; in acest fel, organizatia putandu- se, adapta la mediul ambiant ori de cate ori “raspunsul” ei la acesta se poate face pe aceasta cale mai eficient si mai prompt.

Trebuie sa mentionam dinamismul deosebit al structurilor organizatorice in sectorul tertiar, ca o replica la progresul tehnic din industrie.

De regula, structura organizatorica este compusa din:

  • Structura de productie, definita ca totalitatea cadrelor de conducere si a compartimentelor din cadrul intreprinderilor in care se produc bunuri si/sau servicii. Includem aici: ateliere, laboratoare, bucatarii, magazine etc.
  • Structura functionala, constituita din totalitatea cadrelor de conducere si a compartimentelor in care se desfasoara activitati cu caracter functional, de pregatire si luare a deciziilor intr-o organizatie. Avem in vedere: birouri, servicii, departamente, divizii etc.

Analiza structurii organizatorice este determinata de importanta sau rolul pe care-l joaca intr-o organizatie respectiv de functiile[3] prin intermediul carora contribuie la atingerea obiectivelor de performanta stabilite prin planificarea strategica, in principal.

De altfel, P.Drucker, subliniaza rolul deosebit al structurii organizatorice afirmand:

o structura bine conceputa nu este o garantie pentru obtinerea performantelor planificate dar o structura prost conceputa sigur poate zadarnici si cele mai “corecte”, mai bine concepute si dirijate, eforturi.

 

[1]   “Competenta sau autoritatea formala exprima limitele in cadrul carora titularii de posturi au dreptul de a actiona in vederea realizarii obiectivelor individuale si a sarcinilor atribuite” in Zorlentan T. (coordonator) , Managementul organizatiei, Editura Economica, Bucuresti, 1998, pag.342

[2] “Responsabilitatea este obligatia de a indeplini sarcinile ce deriva din obiectivele fiecarui post. Ea concretizeaza atitudinea ocupantului de post fata de modul de realizare a sarcinilor si obiectivelor individuale” in Zorlentan T.(coordonator), idem pag.343.

[3] Cel mai adesea, literatura de specialitate mentioneaza urmatoarele trei functii ale structurii organizatorice: instrument al managementului (deci de mijloc cu care sunt indeplinite obiectivele organizatiei), legitimare a puterii si definire a obligatiilor (intr-o organizatie arbitrariul, anarhia, sunt evitate prin distribuirea mijloacelor prin care se actioneaza, avem in vedere, in primul rand, distribuirea competentelor si responsabilitatilor, asa cum am vazut), integrare sociala a angajatilor (asigurandu-se astfel, cu ajutorul unor reguli si norme formalizate, participarea organizata a personalului la activitatea din organizatie).

Loading...