1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Le putem defini drept:

totalitatea contactelor (formale si neformale’) ce au loc in procesul muncii intre subdiviziunile structurii organizatorice (compartimente, functii) prin intermediul carora se realizeaza, mai ales, transferuri de informatii.

Dupa continutul lor, relatiile existente in cadrul unei organizatii sunt:

  1. Relații de autoritate, conditioneaza buna desfasurare a activitatii, la randul lor acestea, se impart in:
  • relații ierarhice, in realitate relatii de autoritate in adevaratul inteles al cuvantului; ele asigura unitatea de actiune, conferind intreprinderii, din acest punct de vedere, aspectul unei piramide;
  • relatii funcționale, se stabilesc intre compartimentele functionale si cele operationale, subordonate ierarhic acestora. Indicatiile, sfaturile, prescriptiile etc. sunt formele concrete pe care le iau acest tip de relatii.
  • relatii de stat major, sunt independente de primele doua categorii si se stabilesc ca urmare a delegarii, de catre cadrele de conducere, de regula de pe treptele ierarhice din top-ul organizatiei, a sarcinii de a solutiona, in numele lor, probleme care afecteaza mai multe compartimente.
  • • Relatiile formale (reglementate prin texte, instructiuni, regulamente etc.) sunt obligatorii; din aceasta grupa fac parte relatiile de autoritate si unele din cele de cooperare, iar cele neformale (nereglementate din punct de vedere juridic, deci neobligatorii) se stabilesc spontan, in principal, sub forma relatiilor de cooperare.
  1. Relații de cooperare, care se stabilesc intre posturi situate pe același nivel ierarhic, dar apartinand unor compartimente diferite. Ele se bazeaza pe necesitatea lucrului in echipa si chiar pe simpatiile existente intre diferiti angajati ai aceleiasi intreprinderi. Relatiile de cooperare faciliteaza solutionarea unora dintre sarcinile cvasi rutiniere sporindu-le astfel operativitatea.
  2. Relații de control, se nasc intre compartimentele specializate de control si celelalte compartimente din cadrul intreprinderii. Prin intermediul acestui tip de relatii se urmareste determinarea modului cum functioneaza sau care sunt rezultatele activitatii diferitelor compartimente, care sunt metodele de munca aplicate, eficacitatea anumitor actiuni sau modul cum au fost transpuse in practica deciziile.
  3. Relatii spontane, sunt o consecinta a existentei, in organizatie, a structurii informale, (respectiv “ansamblul grupurilor si al relațiilor interumane, de natura voluntara, ce caracterizează raporturile socio-profesionale, stabilite spontan intre membrii unei organizații in vederea satisfacerii unor interese individuale “ - Zorlnetan T. (coordonator) idem pag.353.) care insoteste totdeauna structura formala, de fapt, singura pe care o analizam in prezentul manual.

Structurile organizatorice sunt evidentiate cu ajutorul unor instrumente specifice care servesc, in egala masura, atat pentru analiza cat si pentru elaborarea lor[1].

Elaborarea structurii organizatorice cu ajutorul instrumentelor prezentate in bibliografia indicata la subsol, o transforma intr-un manual al intreprinderii, cum este numit in literatura de specialitate, ca forma complexa care satisface atat nevoile unei conducerii moderne a organizatiei,cat si pe cele ale angajatilor.

Trebuie sa subliniem necesitatea stringenta a tratarii problemelor de organizare si conducere in documentatiile tehnico-economice ale noilor investitii, cale sigura de utilizare rationala a resurselor.

Diversitatea si complexitatea activitatilor desfasurate in sectorul tertiar au determinat crearea unui mare numar de intreprinderi, societati comerciale, organizatii care mijlocesc sau presteaza direct serviciile solicitate de clienti.

Caracterul deosebit de eterogen al activitatilor pe care le desfasoara agentii economici din sfera tertiarului - productie, transport, prestari servicii, comercializare, bancar, inginiering, proiectare etc. - a determinat proiectarea unor structuri organizatorice extrem de diferite, specifice.

In prezent, structura organizatorica a intreprinderilor este privita, analizata si proiectata luandu-se in considerare factorilor cauzali care-i determina parametri. Cea mai utilizata abordare, in aceasta maniera, este analiza prin prisma variabilelor organizationale[2] (definite drept factori endogeni sau exogeni intreprinderii care conditioneaza caracteristicile organizarii ei in sensul ca orice modificare profunda a unuia sau mai multor factori duce, sau trebuie sa duca, la modificarea structurii ei organizatorice). In acest fel, reflectam, in structura organizatorica a unei organizatii, faptul ca este o expresie, pe de o parte, a tuturor resurselor ei (umane, tehnice si financiare) iar, pe de alta parte, a caracteristicilor mediului ambiant in care-si desfasoara activitatea economica.

Variabilele organizationale cu impact major asupra structurilor organizatorice, ale intreprinderile din sectorul tertiar, care o influenteaza atat din punct de vedere constructiv cat si functional, sunt:

  • Dimensiunea organizatiei, reflectata, mai ales, cu ajutorul numarului de angajati.
  • Complexitatea productiei, evaluata, in cazul intreprinderilor din sfera tertiara, indeosebi, prin numarulproduselor si/sau serviciilor produse, durata producerii lor etc.
  • Dispersia teritoriala a unitatilor operative, caracterizata prin distanta medie, fata de sediul central, la care sunt situate unitatile, numarul acestora etc.
  • Sezonalitatea activitatii, atat de specifica intreprinderilor pe care le analizam.
  • Caracteristicile proceselor de aprovizionare si vanzare, avand in vedere, mai ales, amplasarea furnizorilor si a beneficiarilor, mijloacele de transport folosite, frecventa intrarilor si iesirilor de materii prime, marfuri etc., respectiv preparate, marfuri, servicii si evident numarul acestora.
  • Potentialul uman, sunt avute in vedere, mai ales, structura si nivelul de calificare ale angajatilor.
  • Cadrele de conducere, se tine cont, indeosebi, de nivelul lor de pregatire, experienta si aptitudinea manageriala

 

[1] Vezi Dumitrescu M., Oprea N., Plesoianu G. “Proiectarea sistemelor de organizare si conducere ale unitatilor economice”, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, pag. 136 si armatoarele; si Radu Emilian (coordonator), “Managementul serviciilor” Editura Expert, Bucuresti, 200, pag.155 - 165.

[2]   Dupa Dumitrescu M. (coordonator), “Enciclopedia conducerii intreprinderii”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, pag.167 si urmatoarele.

Loading...