loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Orice activitate economică (industrială, agricolă, de servicii) se bazează pe existența organizațiilor - grupuri formale destinate producerii de bunuri și servicii pentru societate. Managementul operațional este esențial pentru orice organizație, deoarece numai printr-un management performant al resurselor umane, capitalului, informațiilor, materialelor etc. aceasta își poate atinge scopurile.

Inițial, termenul de “Management operațional” se referea cu precădere la producția de bunuri. Creșterea economică importantă și dezvoltarea sectorului terțiar a determinat schimbarea conținutului managementului operațional. Astfel, prin “Management operațional” înțelegem astăzi conducerea și controlul proceselor care transformă intrările în produse finite și servicii.

Dacă acceptăm ideea că întreprinderea este un sistem productiv alcătuit din intrări, procese, ieșiri și fluxuri informaționale care conectează întreprinderea la mediul extern, atunci managementul operațional este o parte integrantă a acestui sistem. Intrările sunt constituite din materiale, echipamente, servicii, terenuri, energie, informații, resurse umane, experiență managerială etc., care, prin intermediul unor procese specifice, sunt transformate în ieșiri - bunuri materiale și servicii destinate satisfacerii nevoilor clienților.

Prin urmare, un proces reprezintă orice activitate sau grup de activități care utilizează anumite intrări, le transformă și le adaugă valoare, oferind clienților bunurile și/sau serviciile de care au nevoie.

De exemplu, pentru o companie aeriană, procesul “productiv” constă în transportul pasagerilor și al bagajelor acestora către anumite destinații; pentru o școală, aceste se referă la educarea elevilor, iar pentru un spital la îngrijirea bolnavilor ș.a.m.d.

  • Managementul operațional - un set de decizii

Managementul operațional implică luarea unor decizii foarte diverse, ce pot fi clasificate în două mari categorii: strategice și tactice. Deciziile strategice au un orizont de timp mai îndepărtat, sunt mai puțin structurate decât cele tactice. Ele se focalizează pe întreaga organizație, trasând anumite linii, direcții, în timp ce deciziile tactice sunt concentrate mai mult pe departamente, echipe, probleme.

Luarea deciziei este baza, fundamentul oricărei activități de conducere, inclusiv al managementului operațional, care este implicat în următoarele tipuri de decizii:

  1. strategice; managerii operaționali pot participa la elaborarea strategiilor globale ale firmei și la susținerea acestora, prin utilizarea eficientă a resurselor de care dispun;
  2. legate de procesele propriu-zise; de exemplu, alegerea tehnologiei de preparare a produselor culinare din meniu, alegerea modalității de prestare a serviciului de informare a clienților într-un hotel, decizii legate de tehnologia utilizată, de organizarea muncii etc.;
  3. legate de calitate; calitatea trebuie să fie o preocupare în orice proces sau activitate lucrativă; managerii operaționali pot stabili unele obiective privind calitatea și pot asigura implementarea conceptului de calitate în toate produsele și serviciile firmei; de asemenea, pot urmări asigurarea calității produselor, cu ajutorul unor instrumente sau metode statistice;
  4. referitoare la capacitatea de producție, localizare, organizare spațială, care implică de regulă angajamente pe termen lung;
  5. de operare (de utilizare a facilităților, echipamentelor etc.), referitoare la desfacere sau prestări, previziunea cererii, gestiunea stocurilor și altele.

Managerii operaționali trebuie să “lege” aceste tipuri de decizii, pentru asigurarea unei eficiențe maxime. Mai exact, un manager operațional trebuie să aibă atât o viziune de ansamblu asupra firmei, cât și abilitatea de a analiza problemele, având la dispoziție o serie de tehnici analitice (de la cele mai simple, manuale, la cele mai complexe, bazate pe ajutorul computerelor).

  • Managementul operațional ca funcție a întreprinderii

O întreprindere, indiferent de profilul său de activitate, îndeplinește anumite funcții: de cercetare-dezvoltare, de producție (“operații”), comercială-marketing, financiar-contabilă, de resurse umane. Activitatea operativă se regăsește în funcția de “producție”, care cumulează totalitatea proceselor și operațiilor necesare transformării intrărilor în ieșiri (bunuri și servicii).

Având în vedere faptul că aceste funcții se intercondiționează pentru a asigura atingerea obiectivelor întreprinderii, un manager operațional va trebui să dețină cunoștințe vaste: analiză cantitativă, pentru a rezolva anumite probleme; cunoștințe de sisteme informatice, pentru a manipula baze de date; comportament organizațional, pentru a sprijini activitatea de analiză a posturilor și de gestiune a resurselor umane; economie, afaceri internaționale, marketing, etică a afacerilor, pentru a putea lua decizii bune sub aspectul rentabilității, dar și sub aspectul social și moral.

Activitatea operativă poate fi o pistă de lansare pentru managerii de carieră. O anchetă în rândul unor firme producătoare a demonstrat faptul că peste 45% din top- managerii acestora provin din activitatea operativă. In companiile mari, “capul” producției poartă de regulă titlul de “vicepreședinte (sau director) de operații”, sub el aflându-se managerii de departamente.

Loading...