1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Dintre formele comunicarii orale ne vom referi la urmatoarele:

  • monologul
  • conferința
  • expunerea
  • prelegerea
  • relatarea
  • discursul
  • toastul
  • alocuțiunea
  • povestirea
  • pledoaria
  • predica
  • intervenția
  • interpelarea
  • dialogul
  • dezbaterea
  • seminarul
  • interviul
  • colocviul

Monologul - formă a comuinicarii în care emitentul nu implică receptorul; în această formă a comunicării există totuși feed-back, dar nu există un public anume; în același timp nici nu se poate vorbi de existența unui monolog absolut.

Conferința - conferința clasică - presupune o adresare directă, publică în care cel care susține conferința - conferențiarul - evită să enunțe propriile judecăți de valoare, rezumîndu-se să le prezinte cu fidelitate pe cele ale autorilor despre care conferențiaza; conferința cu preoponenții - în cadrul acestei forme de conferențiere se prezintă mai mulți conferențiari, care prezintă idei opuse pe aceeași temă; conferința cu preoponenți poate fi regizaăa sau spontană.

Expunerea - este forma de discurs care angajează în mod explicit personalitatea, opiniile, sistemul de valori ale celui care vorbește, care își transmite opiniile cu privire la un subiect.

Prelegerea - este situația comunicativă în care publicului i se ține o prelegere a avut posibilitatea să sistematizeze infeormații, fapte, evenimente anterioare angajării acestui tip de comunicare; presupune un nivel de abordare mai ridicat, fără o introducere de acomodare cu subiectul pus în discuție.

Relatarea - o forma de comunicare în care se face o decodificare, o dezvaluire, o prezentare, apelînd la un tip sau altul de limbaj, a unei realități obiective, a unor stări de fapt, a unor acțiuni fără implicarea celui care participă, ferită de subiectivism și de implicare personala.

Discursul - forma cea mi evoluată și cea mai pretențioasa a monologului, care presupune emiterea, argumentarea și susținerea unor puncte de vedere și a unor idei inedite, care exprimă un moment sau o situație crucială în evoluția domeniului respectiv.

Toastul - o rostire angajata cu prilejul unor evenimente deosebite; nu trebuie să depășească 3,     4 minute; trebuie să fie o comunicare care face apel la

emoționalitatea celor prezenți, dar cu măsură.

Alocuțiunea - reprezintă o intervenție din partea unui vorbitor într-un context comunicațional avînd drept scop ilustrarea unui punct de vedere; nu trebuie să depășească 10 minute.

Povestirea - este forma cea mai amplă a comunicării, în care se folesesc cele mai variate modalități, care face apel la imaginatie și sentimente, la emoții, la cunoștințe anterioare; în mod deosebit îi este specifică angajarea dimensiunii temporale sub forma trecututlui; subiectivitatea povestitorului este prezența din plin, lasîndu -și amprenta pe forma și stilul mesajelor transmise.

Pledoaria - este asemănatoare ca formă și funcție discursiva cu alocuțiunea, diferențiindu-se de aceasta prin aceea că prezintă și susține un punct de vedere propriu.

Predica - tip de adresare în care posibilitatea de contraargumentare și manifestare critică sunt reduse sau chiar anulate; spceficica instituțiilor puternic ierarhizate.

Intervenția - situația în care emițătorul vine în sprijunul unor idei ale unui alt participant la discuție, acesta din urma decalrîndu-și, fie și tacit, acordul cu mesajul enunțat; prin intervenție emitentul adîncește un punct de vedere și îl susține.

Interpelarea - situația în care cineva, aflat într-un postura de distribuitor de informație cere unor anumite surse o mai buna precizare în anunmite probleme, pe anumite domenii.

Dialogul - comunicare în cadrul careia mesajele se schimba între participanții, fiecare fiind pe rînd emițător și receptor; roluriule de E si R se schimba reciproc; participanții la dialog fac un schimb de informații; toți participanții la dialog se considera egali, îsi acordă același statut.

Dezbaterea - o forma a comunicării în care nu sunt implicate structuri evaluative; este destinată clarificării și aprofundării unor idei; nu are un centru de autoritate vizibil, dar are un moderator.

Seminarul - forma de comunicare dialogală care implica structuri evaluative; are un centru autorizat de comunicare, care este și centrul de conducere al discuțiilor din cadrul seminarului.

Interviul - forma rigida a dialogului, în care rolurile de emitent și receptor nu se schimbă; este folosit ca metodă de obțienre de informații în presă; de aceea cunoaște o întreagă teorie;

Colocviu - este forma de comunicare în care participanții dezbat în comun o anumită idee, în baza unei discuții, pe un anumit subiect, prin participarea fiecaruia la discuții îmbogățindu-se sfera subiectului abordat.

Loading...