1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Deși comortamentul uman este în cele mai multe situații rațional și intenționat în cea mai mare masura, nu sunt rare situațiile în care poate parea paradoxal. Indivizii alcatuiesc grupuri pentru a atinge diverse obiective, dar in interiorul acestor grupuri (organizații) se manifesta conflicte uneori foarte puternice, tendinte diverse, lupte acerbe pentru putere sau, pur si simplu, se instaleaza nepasarea, lipsa de interes si de inițiativă.

Se pune problema de a identifica care anume proces psihic sta la baza comportamentului uman descris anterior. Este vorba de motivație.

Indiferent însîă de aceasta forma pe care o poate avea procesul de motivare, el trebuie să îndeplineasca în mod simultan trei caracteristici:

  • sa fie   complex   -          să  utilizeze stimuli diferiți;
  • sa fie   diferit       -          să țina cont de particularitatile fiecarui individ;
  • sa fie   gradual     -          să   satisfaca succesiv necesitatile membrilor, in functie de gradul in

care acestia isi indeplinesc obiectivele ce deriva din atributiile ce le revin.

Lucrul în grup poate afecta modul în care se comportă indivizii, pentru că nevoia de a aparține unui grup atrage o uniformizare a comportamentelor în conformitate cu scopurile și valorile acceptate de grup. Există cateva caracteristici care stau la baza mecanismului de funcționare a grupului :

  • Grupurile pot fi atât formale, cât și informale, adică să nu aparțină structurii formale a organizației; acestea din urma pot fi conduse sau dominate de persoane lipsite de sau cu putina autoritate formala dar cu putere de convingere sau influenta remarcabile;
  • Toate grupurile , inclusiv cele neformale fac presiuni asupra membrilor lor pentru a-i determina sa se conformeze normelor grupului, care-i asigura acestuia trasaturi distincte, identificabile (coportament, limbaj, imbracaminte, atitudini față de obictivele organizției etc.);
  • Eficiența liderului depinde de normele grupului și de măsura în care acesta le poate influența;
  • Influențarea normelor grupului este întototdeuna dificilă; se poate realiza mai ușor din interiorul grupului decat din exteriorul lui;
  • Conflictele dintre grupuri par a fi firesti; conflictul poate fi benefic ducând la o mai mare coeziune de grup;
  • Nu poate fi realizata o conducere eficienta fara a intelege grupurile si fortele care le influenteaza.

Aceste caracteristici ale grupurile sunt in masura sa explice mai clar comporatamentul bazat pe roluri : nu putem exista in afara grupurilor, iar in interiorul lor presiunile exercitate de grup ne imprima un anumit comportament, chiar un anumit limbaj, potrivit obiectivelor și valorilor adoptate de grup, uneori chiar in contradictie cu propriile noastre valori și obiective.

Motivația este definită în literatura de specialtate ca fiind efortul susținut, orientat și perseverent pe care îl depune un individ în vederea realizării unui scop. Identificăm astfel patru caracteristici ale motivației:

  1. efortul - forța comportamentului unui individ in procesul de munca;
  2. perseverența - consecventa cu care individul depune acest efort;
  3. direcția - modul, sensul in care este canalizat efortul;
  4. scopul - ceea ce trebuie realizat în urma depunerii efortului.

În funcție de tipul de stimulente ce sunt oferite unui individ în procesul muncii identificăm două tipuri de motivație:

  1. motivație intrinseca- atunci când la baza motivației stau factori de natura internă ca: satisfacție personala, plăcerea de a face lucrurile cum trebuie etc.;ea derivă din relația ce se stabileste în mod direct între individ și sarcina de indeplinit, rezultând ca urmare a acțiunii individului însuși;
  2. motivație extrinsecă - atunci când la baza motivațieie stau factori de natura externa, ca; salariu mai mare, prime etc; ea deriva din contactul individului cu mediul extern sarcinii, rezultând ca urmare a acțiunii altor indivizi.

Un alt aspect care trebuie luat în discuție atunci când abordam problematica motivației este aceea a performanței. Performanța este definita ca masura în care indivizii participă la realizarea obiectivelor organizației. Rolul ei pentru desfășurarea în condiții optme a procesului de muncă, în vederea atingerii obiectivelor propuse este covărșitor.

Loading...