loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Comunicarea manageriala nu poate fi privita în afara managementului, ea reprezintă o componenta majora, fundamentală a acestuia. Evoluția managementului a determinat apariția unor forme specifice de comunicare manageriala pentru fiecare etapa din dezvoltarea sa.

Comunicarea manageriala reprezinta o formă a comunicării interumane, un instrument de conducere cu ajutorul caruia managerul își poate exercita atribuțiile specifice: previziune, antrerarea, organizare, coordonare, control, evaluare.

Scopul

Una din componentele importante ale activității de conducere o reprezinta schimbul de informații și mesaje realizat între șeful organizației și subalterni, precum și între aceștia din urma.

Particularitățile comunicării manageriale raportate la celelalte feluri de comunicare existente sunt generate de scopul, obiectivele și rolurile acestei comunicări, de cadrul și structura organizațiilor precum și de contextul culturii organizaționale. De asemenea, comunicarea manageriala din orice fel de organizație se supune unor anumite norme de etică specifice care se regasesc în cultura organizaționala, politica organizaționala și evident în etica individuală a angajaților din funcțiile de conducere.

Scopul comunicării manageriale în orice organizație este acela al realizării unei informări corecte, eficiente și eficace, atât pe verticală, cât și pe orizontală, în vederea realizării în condiții optime a solicitărilor interne și externe și în concordanță cu obiectivele manageriale și organizaționale stabilite. Pentru aceasta în procesul de comunicare manageriala din orice organizație trebuie să fie satisfăcute un numar de nevoi comunicaționale fundamentale ale oricarui angajat:

  • nevoia de a ști - cunoștințele profesionale necesare pentru Îndeplinirea sarcinilor sau executarea funcției;
  • nevoia de a înțelege - nu este suficient să știi să faci un anumit lucru, ci trebuie să-l faci și să știi pentru ce trebuie făcut;
  • nevoia de a se exprima - de a putea aduce opinia sa la cunoștința celor din nivelele ierarhice superioare de conducere.

Satisfacerea acestor nevoi ale oricarui individ angrenat într-o organizație trebuie corelată concomitent cu respectarea unor condiții ca:

  • formularea concisa și exactă a mesajului care trebuie să asigure înțelegerea corectă a acestuia;
  • transmiterea rapidă și nedeformată a mesajului;
  • fluența și reversabilitatea comunicațiilor;
  • descentralizarea luării deciziilor;
  • flexibilitatea sistemului de comunicații care trebuie să permită adaptarea acestuia la orice situație nou creată.

Un procent foarte mare din ponderea activităților pe care le desfășoara, un manager în cadrul unei organizații îl reprezinta activitățile de comunicare. Acest procent variază în funcție de pozițiile ierarhice la care se desfășoară activitățile, astfel cu cât un individ se află mai sus în ierarhie, cu atât mai mare va fi ponderea comunicării în activitatea pe care o desfășoară prin rolurile pe care le îndeplinește. Dupa Mintzberg există mai multe categorii de roluri pe care le pot indeplini indivizii aflați în funcție de conducere: roluri interpersonale, informaționale sau decizionale.

Rolurile interpersonale se referă la capacitatea managerilor de a reprezenta un anume departament, compartiment sau o anume direcție în fața celorlalți angajați, de a motiva și influența angajații, de a crea și a menține legăturile atât în interiorul, cât și în exteriorul unei organizații.

Rolurile informaționale se refera la capacitatea managerilor de a colecta, a monitoriza, a prelucra, a sintetiza și a transmite informații în interiorul, cât și în exteriorul organizației, precum și între aceasta și alte organizații (sunt realizate, de regulă, de compartimentul relații publice din cadrul organizațiilor).

Rolurile decizionale au în vedre calitatea de întreprinzator, capacitatea de rezolvare a disfuncționalităților, responsabilitatea de a aloca resurse și capacitatea de a negocia, ce se realizează prin inițierea de activități, de strategii și tactici care să conduca la schimbare (sunt realizate de toti angajații din funcții de conducere la diferite nivele ierarhice de la șeful de departament, compartiment, direcție și până la mangementul de vârf).

În concluzie, comunicarea ocupa un loc central la nivelul procesului de management, cunoscând o evoluție spectaculoasă, de la o comunicare autoritară, prescriptivă către o comunicare relaționala, democratica.

Loading...