1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
  1. Concept de investitii

 

Politica de investiţii a unei firme este determinată de comportamentul ei şi de strategiile investiţionale adoptate. Această politică este responsabilă de formarea potenţialului de active a întreprinderii. Alternativele de decizie pot fi:

  • specializarea, respectiv adâncirea profilului de activitate, elaborarea de produse şi tehnologii noi. Pentru aceasta, se vor propune investiţii în achiziţionarea de echipamente noi, în instruirea personalului etc. Riscul acestui gen de investiţii este datorat unei prea mari specializări dar trebuie de luat în calcul câştigul cuceririi temeinice a segmentului respectiv ai pieţei.
  • diversificarea (investiţii de portofoliu), respectiv cumpărarea de capitalul social al altor societăţi. Se vor propune, deci, proiecte de investiţii externe în achiziţionarea de titluri financiare. Diminuarea riscului, prin diversificare, are loc pe fondul unei rentabilităţi mai moderate, ca medie a rentabilităţii diferitelor activităţi interne şi externe ale întreprinderii.

Alegerea uneia sau alteia din alternative sau a unei combinaţii între ele se argumentează în baza contribuţiei fiecărei la creşterea valorii întreprinderii.

Politica de investiţii este în funcţie de rentabilitatea proiectelor investiţionale. Cu cît mai mare este rentabilitatea cu atît şi proiectul este mai convenabil.

Politica de finanţare nu poate fi privită separat faţă de politica de investire. Dacă în primul caz avem de a face cu potenţialul de active a întreprinderii, apoi în cazul politicii de finanţare întreprinderea trebuie să-şi elaboreze strategia de asigurare a surselor necesare creării acestui potenţial.

Selectarea proiectelor investiţionale presupune determinarea clară a fluxurilor financiare generate de investiţie. Sunt trei categorii de fluxuri ce trebuie considerate:

  • Costul investiţiei
  • Fluxul net de numerar in urma utilizării investiţiei
  • Fluxurile de numerar din lichidarea investiţiei

În baza acestor fluxuri se ia decizia de a implementa sau nu proiectul.

Criteriile de selectare a investiţiilor sunt:

 

  1. VAN – valoarea actualizată netă

 

VAN = -CI + VP (valoarea prezentă a luxurilor de mijloace băneşti generate de întreprindere)

VP  = Valoarea prezentă / (1+i)n , unde

CI – costul investiţiei

i – rentabilitatea cerută

Formula generală este

                                n

                        PV= ∑ FV/(1+i)t

                              t=1

Se selectează proiectele cu VAN pozitiv.

 

  1. Rata internă de rentabilitate (RIR) arată rentabilitatea medie a proiectuluiui investiţional calculată pe baza principiului compunerii.

RIR se determină în baza formulei de calcul a VAN şi arată ce rentabilitate minimă trebuie să genereze proiectul, adică ce rentabilitate este necesar că VAN să fie = 0.

                        0= -CI + ∑CF/(1+i) t si din aceasta relatie trebuie determinat i.

Dacă RIR este mai mare ca costul capitalului întreprinderii atunci proiectul se acceptă.

 

 

 

  1. Definirea riscului investiţional
  1. Riscul proiectelor investiţionale se caracterizează prin posibilitatea ca rezultatul real al investiţiei să difere de rezultatul aşteptat.

            Criteriile de evaluare a riscului : VAN, RIR, Flux pozitiv = încasări – plăţi

Deciziile de investire au o influenţă directă asupra nivelului riscului unei firme. Orice tip de risc este dificil de cuantificat. Deşi se poate determina că un proiect este mai riscant ca altul, este dificil de a elabora o măsură exactă a riscului.

 

            Există 2 metode pentru încorporarea riscurilor proiectelor în procesul investiţional.

 I Metoda echivalentului cert prin această metodă fluxurile de numerar estimate pentru fiecare an se corectează pentru a reflecta riscul proiectului. Toate fluxurile de numerar care nu se cunosc cu certitudine sunt reduse. Cu cât fluxurile sunt mai riscant e, cu atât sunt mai mici valorile echivalentului cert.

                        VAN = -C +∑ FP/ (1+i)i

FP ale proiectului pesimist

i- fără risc

II Metoda ratei de actualizare ajustate la risc  - prin care riscul diferit al proiectelor este abordat prin schimbarea ratei de actualizare.

            De exemplu: proiectele cu risc mediu se actualizează la CMPC firmei. Proiectele cu risc peste mediu se actualizează la un cost mai mare decât CMPC.

            Însă nu există o metodă care să specifice exact cât trebuie să fie de mare rata de actualizare şi din această cauză ajustările riscului se fac în baza unui raţionament şi deseori sunt arbitrare.

  1. Metode de măsurare a riscului

 

            Pentru calcularea riscurilor investiţionale trebuie calculate fluxurile financiare şi probabilitatea lor.

Măsura tradiţională  a riscului este legată de variabilitatea rezultatului şi e definită prin distribuţia de probabilitate. Riscul este mai mare când variaţia este mai mare.

Fie avem 2 proiecte investiţionale A şi B.

            Fluxul pozitiv şi probabilităţile sunt prezentate în tabelul ce urmează:

Situaţiei

Probabilitatea

A

B

 

Criză

Recensiune

Sit. Normală

Creşt. moderată

avânt

10%

20%

40%

20%

10%

3000

3500

4000

4500

5000

2000

3000

4000

5000

6000

[3000:5000]

[2000:6000]

Cu cât distribuţia de probabilitate e mai îngustă cu atât este mai probabil ca rentabilitatea reală să fie mai apropiată de rentabilitatea aşteptată. Ca urmare proiectul B este mai riscant decât proiectul A deoarece Fluxul pozitiv (FP) ale proiectului A sunt mai aproape de medie decât pr. B

            Rentabilitatea aşteptată a proiectelor este aceeaşi:

 Rent. Aştep.=∑Wi*Ri / 100%

            Distribuţia de probabilitate ne ajută să comparăm câteva proiecte, însă ea nu ne redă o măsură exactă a riscului.

            Pentru a utiliza o măsură a riscului trebuie să aibă definită o valoare. O astfel de măsură  este deviaţia standard sau dispersia sau abaterea medie pătratică.

            Pentru a măsura nivelul riscului trebuie de parcurs următorii paşi:

  1. Determinăm valoarea medie aşteptată a proiectului

Ra =∑Wi*Ri

  1. Calculăm deviaţia dintre valoarea aşteptată şi valoarea reală (Ra-Rr)
  2. Calculăm (Ra-Rr)2*Pi
  3. ∑(Ra-Rr)2*Pi
  4. √∑(Ra-Rr)2*Pi = σ

σA= 548                      σB=1095 →  pr. B mai riscant

Pentru a determina mărimea riscului trebuie să determinăm coeficientul de variaţie

            CV= σ / valoarea aşteptată

Proiectul A este preferabil proiectului B, deoarece la aceeaşi rentabilitate aşteptată riscul proiectului A este mai mic.

De obicei managerii în condiţiile unui risc egal vor selecta proiectele cu o rentabilitatea aşteptată mai înaltă ţi în condiţiile egalităţii rentabilităţilor vor selecta proiectele cu un risc mai mic.

Investitorii în medie se opun riscului şi ca urmare investiţiile mai riscante necesită o rentabilitate aşteptată mai mare decât investiţiile mai puţin riscante.

Levierul operaţional poate fi utilizat pentru determinarea riscului investiţional. Utilizarea LO se bazează pe repartizarea cheltuielilor în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile. Iar structura cheltuielilor împreună cu modificarea volumului de producţie poate influenţa în sens pozitiv sau negativ mărimea profitului.

LO = (V – CV)/ profit , unde V – venituri, CV – cheltuieli variabile

LO – arata modificarea procentuală a profitului, dacă modificarea veniturilor est 1%. Cu cit LO este mai mare, cu atât profitul este mai variabil, atunci cind veniturile cresc si respectiv riscurile întreprinderii sunt mai mari.  Un LO operational mare sugereaza si o pondere mare a cheltuielilor fixe, ceia ce creste riscurile intreprinderii.

Un alt indicator ce caracterizeazp LO este pragul de rentabilitate (PR).

PR = CF / ((V-CV)/V), unde CF – cheltuieli fixe, V – venituri, CV – cheltuieli variabile.

Cu cât întreprinderea este mai aproape de pragul de rentabilitate, cu atit reiscul este mai mare. La fel un LO mare sugerează că ântreprinderea este aproape de pragul de rentabilitate.

Creşterea valorii vânzărilor va duce la creşterea profitului, iar micşorarea vânzărilor la micşorarea profitului. Însă asupra profitului influenţează şi alţi factori ca:

  • preţul de vânzare: dacă creşte preţul, PR descreşte
  • CF dacă descresc atunci PR descreşte

Un alt indicator utilizat în analiza operaţională este Marja de siguranta financiara – MSF. MSF arata cu cti se pot reduce veniturile, pina cind intreprinderea ajunge în pragul de rentabilitate.

MSF = (V-PR)*100%/V, unde V – venituri, PR – pragul de rentabilitate.

Cu cit MSF este mai mare, cu atit riscul operational al afacerii este mai mic.

Cu cât suntem mai aproape de pragul de rentabilitate cu atât LO e mai mare, iar cu cât LO e mai mare cu atât riscul e mai mare. Creşterea LO duce la creşterea va duce la creşterea profitului firmei, iar acţiunea LO presupune că orice schimbare a valorii vânzărilor mereu va duce la o schimbare mai mare a profitului.

Acest principiu este aplicat pe larg în procesul de evaluare a riscului individual l proiectului investiţional, deoarece profitul este o parte componentă a fluxurilor pozitive degajate de investiţii.

            VAN= ∑ (P+A) / (1+r)n-VI

Analiza de sensibilitate reprezintă un principiu bazat pe testarea elasticităţii unui factor la modificarea altui factor. În cadrul proiectelor investiţionale ca factor a carui sensibilitate este analizată este VAN sau RIR (factor rezultativ).

   Analiza de sensibilitate conţine următoarele etape:

  1. selectăm un proiect investiţional
  2. elaborarea în baza lui un model matematic
  3. identificăm factorii critici ce pot influenţa succesul proiectului
  4. depistăm relaţiile matematice dintre factorul rezultativ şi factorul analizat
  5. analizăm influenţa cantitativă a fiecărui factor asupra rezultatului
  6. selectăm factorul de risc.

Să considerăm următorul exemplu:

O întreprindere a analizat un proiect investiţional cu următoarele date. Anual se vor vinde 2 000 televizoare. Preţul unui televizor va fi de 3000 lei. Cheltuielile variabile vor fi de 2300 lei pe unitate. Cheltuielile fixe vor de 500 000 lei, inclusiv uzura 200 000 lei. Determinaţi oportunitatea efectuării unei asemenea investiţii dacă valoarea iniţială a ei este de 2 mil. lei, durata proiectului – 5 ani, rata de actualizare de 20%. Determinaţi sensibilitatea proiectului la

  1. reducerea preţului unui televizor cu 10% şi
  2. la creşterea cheltuielilor fixe cu 10%.

Rezolvare

Determinam VAN in baza datelor iniţiale. Calculele sunt prezentate in tabele

 

Situaţia iniţiala

Reducerea preţului

Creşterea ch. Fixe

Cantitatea

2,000

2,000

2,000

Preţul

3,000

2,700

3,000

Chelt. Variabile unitare

2,300

2,300

2,300

Cheltuieli fixe, inclusiv

500,000

500,000

550,000

Uzura

200,000

200,000

200,000

       

Durata proiectului, ani

5

5

5

Rata de actualizare

0

0

0

Costul investiţiei

2,000,000

2,000,000

2,000,000

       

Venituri

6,000,000

5,400,000

6,000,000

Cheltuieli variabile

4,600,000

4,600,000

4,600,000

Cheltuieli fixe

500,000

500,000

550,000

Profit impozabil

900,000

300,000

850,000

Impozit profit (18%)

162,000

54,000

153,000

Profit net

738,000

246,000

697,000

Flux Pozitiv

938,000

446,000

897,000

       

VAN

804,620

-666,460

682,030

Venitul = Pretul*Cantitatea vinduta

Cheltuielile variabile  = cheltuielile variabile pe unitate * cantitatea vinduta

Profit impozabil = Venit – Ch. Variabile – Ch. Fixe

Impozit = Profit impozabil * impozitul pe profir (in exemplu nostru 18%)

Flux pozitiv = Profit net + uzura

VAN = - Costul investitiei + Fluxul pozitiv actualizat

Dacă la modificarea unui factor cu un anumit procent (de ex: 10%) rezultatul se modifică mai mult decât 10% atunci e un factor critic, iar dacă mai puţi decât 10%, atunci e un factor neglijabil.

In cazul nostru proiectul investitional este foarte sensibil al modificarea pretului si putin sensibil la modificarea cheltuielilor fixe.

Loading...