1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Hood, cel care i-a atribuit acestei paradigme, denumirea de Noul Management Public, a oferit o definiție relevantă și complexă a modelului, descriindu-l ca „un corpus al unei gândiri manageriale sau asemeni unui sistem de gândire bazat pe idei luate din sectorul privat și transpuse în sectorul public” (Petrescu, Popescu, Barbu, Dinescu, 2010, p. 411).  

            Potrivit lui Pollitt, Noul Management Public este perceput ca „o teorie generală sau o doctrină de îmbunătățire a sectorului public prin importul conceptelor, tehnicilor și valorilor din afaceri” (Pollitt, 2007, p. 8).

            Rezumând aceste definiții, putem spune că noul model este un import de practici din secotrul privat în cel public, ținând cont de valorile și principiile după care se ghidează domeniul privat, putându-l considera ca un model demn de urmat.

            Hood rezumă Noul Management Public la șapte termeni interconectați (Atreya, Armstrong, 2002, p. 5):

Figura 3. Elemente ale Noului Management Public

Enumerând aceste elemente caracteristice, se crează un spațiu organizațional bazat pe gândirea din mediul privat, încercând să se îndepărteze într-o oarecare măsură de sectorul public, așa cum este el perceput în mod tradițional. Este important ca pentru buna funcționare a organizației, toți cei șapte termeni să fie luați în considerare simultan.

            Conform lui Hodge, există două surse principale de proveniență a conceptelor și filosofiilor legate de Noul Management Public. Prima sursă face referire la practicile din sectorul privat sau managerialismul, iar cea de-a doua sursă este parte din sectorul economic instituțional, făcând referire la punerea accentului pe dezagregarea birocarației și utilizarea concurenței (Mhina, 2008, p. 5).

            Din sectorul privat au fost adoptate următorele elemente:

  • măsurarea performanței și evaluarea rezultatelor reale;
  • auditul financiar;
  • optimizarea numărului de personal;
  • descentralizarea bugetelor;
  • cetățenii devin clienții organizației;
  • economia resurselor.

Din sectorul economic, altfel spus de pe piață au fost preluate următoarele elemente:

  • subcontractare;
  • competiție, concurență;
  • servicii contra plată;
  • accent pus pe calitate;
  • valoare pentru bani.

În consecință, analizând aceste elemente preluate atât din mediul privat cât și din sectorul economic și adaptate la domeniul public, rezultă un nou model bazat pe competiție, descentralizare, o administrație publică mai puțin rigidă, mai destinsă și nu în ultimul rând, mai eficientă.

Loading...