1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Cu toate că este un model complex, Noul Management Public a atras și o serie de critici, generate de carențele acestei abordări, apărute odată cu dezvoltarea societății în cei peste 30 de ani de la apariția paradigmei.

            În plus, Noul Management Public a devenit un fenomen global, răspândindu-se din Marea Britanie în toată Europa, în Statele Unite și chiar în Japonia. Mai mult, acest model a fost adoptat și în țările mai puțin flexibile și care încă nu făcuseră cunoștință cu capitalismul.

            Datorită faptului că cele mai importante caracteristici ale Noului Management Public au fost prezentate anterior, iar din analiza acestora se pot interpreta cu ușurință cele mai semnificative atuuri, în capitolul de față ne vom focaliza pe prezentarea unor critici aduce acestui model.

            Hiromi Yamamoto a prezentat în lucrarea sa New Public Management – Japan’s Practice, o serie de critici constructive ale Noului Management Public (Yamamoto, 2003, pp. 7 – 9).          

Astfel, o primă critică constă în faptul că Noul Management Public limitează responsabilitățile, valorile și interesele colective ale sectorului public, când de fapt, resposanbilitățile au o mare influență asupra societății. Ca o critică adusă acestei critici, considerăm că Noul Management Public nu limitează valorile și interesele colective, ci ajută la o mai bună definitivare a rolului administrației publice în noua ordine societală.

Apoi, Metcalfe preciza că sectorul public necesită mai degrabă cooperare și coordonare, decât competiție și concurență, pentru a fi eficiente. Totuși competiția în managementul public are rolul de a inova, astfel încât administrația publică să răspundă în mod flexibil și eficient la diversitatea organizațională.

Datorită diferențelor dintre sectorul public și privat, Noul Management Public a ajuns să fie criticat deoarece valorile și eticile respectate în mod tradițional de funcționari sunt erodate. Însă, există posibilitatea ca valorile și eticile clasice ale funcționarilor publici să nu mai fie în concordanță cu noile cerințe ale societății sau să nu fie cele mai potrivite pentru mediul în care organizația își desfășoară activitatea și atunci necesită o schimbare.[1]

O altă critică adusă Noului Management Public constă în posibilitatea acestuia de a conduce la corupție administrativă datorită creșterii flexibilității și diminuării regulilor, considerând de asemenea, că managementul sectorului privat nu va fi la fel de potrivit sectorului public datorită faptuli că forțele politice externe vor influența sistemul managerial intern.

            Modelul mai este criticat pentru faptul că nu acordă foarte multă atenție principiilor democratice, astfel că democrația la locul de muncă s-a dezvoltat mult mai puțin decât spiritul antreprenorial și tehnocrația. Mai mult, unii teoreticieni sunt de părere că relația guvernământului cu societatea civilă este problematică datorită faptului că Noul Management Public acordă o prea mică atenție implicării cetățenilor și-i privește pe aceștia ca simpli utilizatori ai serviciilor publice sau clienți, decât ca membri ai unui stat democratic.

            Linda Kaboolian a folosit o metaforă interesantă pentru a descrie o critică adusă acestui model, astfel ea afirmă că Noul Management Public este ca un „vin vechi în sticle vechi” (New Wine in Old Bottles).  

            O ultimă critică adusă acestui model se referă la faptul că Noul Management Public este o mișcare în care se pune accentul pe nevoile unui anumit grup de cetățeni, în detrimentul maselor. Atfel spus, această formă de organizare este văzută ca un mecansim prin care sunt promovate și satisfăcute interesele de carieră ale unui grup elitist de birocrați. Acest lucru este paradoxal în condițiile în care, Noul Management Public este un sistem post – birocratic, format pe baza criticilor aduse birocației și birocaraților.

            În consecință, în încercarea de eficientizare a administrației publice trebuie avută în vedere și componenta umană, atât la nivel micro – în interiorul organizației, cât și la nivel macro – la nivel cetățenilor. Astfel, după cele patru dimensiuni care descriu relația guvernământului cu cetățenii (societatea civilă văzută ca și clienți, beneficiari, cetățeni ori subiecți), Noul Management Public nu ia în considerare componenta în care oamenii sunt percepuți drept subiecți, adică indivizi distincți, cu valori și necesități multiple și diverse.

 

[1] Spre exemplu, o primărie situată într-o comunitate din mediul rural, în care structura demografică s-a schimbat datorită migrației tinerilor spre zona urbană, rămânând în mare parte doar persoanele vârstnice, trebuie să-și schimbe anumite valori și etici pentru a putea răspunde cerințelor comunității respective.

Loading...