Marketingul orientat spre producţie
Marketingul clasic se referă la activităţile care au ca scop realizarea unui profit prin vinderea unei producţii realizate. Este vorba deci despre marketingul dezvoltat în concepţia de producţie, de produs şi, respectiv, de vânzare. Este marketingul care s-a manifestat poate din cele mei vechi timpuri în diverse forme funcţionale, în concordanţă cu contextul social şi economic existent la vremea respectivă. Referindu-se la aceasta, Baker spunea că: ”Enigma marketingului constă în faptul că el este una dintre cele mai vechi activităţi ale omului şi totuşi este privit ca cea mai recentă dintre disciplinele economice” (Baker, 1997, p.3).
Marketingul clasic s-a dezvoltat în condiţiile existenţei unei pieţe a producătorilor, respectiv, a unei pieţe unde oferta avea primatul asupra cererii, iar cumpărătorii aveau libertatea de a alege din multitudinea produselor şi serviciilor, fără a avea vreo putere de influenţare a producţiei. Deoarece în aceste condiţii s-a dezvoltat în mod deosebit marketingul tacit bazat pe intuiţie şi experienţă, au lipsit autorii unor texte explicite care să contribuie la promovarea unui marketing raţional şi sistematizat.
O acţiune oarecum singulară, dar interesantă din punct de vedere al marketingului, este atribuită în literatura de specialitate unui pălărier. În 1790, John Jacob Astor a angajat un artist pentru a proiecta pălării destinate femeilor elegante din New York. Totodată, artistul făcea şi demonstraţii practice pe străzile oraşului, pentru promovarea produselor. Rezultatul a fost o creştere semnificativă a afacerilor ingeniosului pălărier.
În iulie 1824, în oraşul Harrisburg din statul Pennsylvania S.U.A. au avut alegeri locale, la care au participat patru candidaţi. Un ziar local a avut iniţiativa organizării unui sondaj de opinie, privind şansele candidaţilor. Alegerile au fost câştigate de candidatul care a fost mai bine plasat în sondajul de opinie efectuat. Această activitate a constituit una dintre primele cercetări de marketing.
După aproape 100 de ani, tot în S.U.A. cercetările de marketing deveniseră mai ample, dar nu şi mai eficiente. În 1936, revista Literary Digest a organizat şi condus cea mai amplă cercetare în rândul gospodăriilor din întreaga ţară pentru a vedea cum se poziţionează în alegerile prezidenţiale cei doi candidaţi: Alf Landon şi Franklin D. Roosevelt. Selecţia pentru eşantionul de sondaj s-a făcut pe baza cărţilor de telefon şi a listelor de înregistrare a automobilelor. Sondajul l-a indicat favorit în cursa prezidenţială pe Alf Landon. Alegerile însă l-au desemnat ca preşedinte pe Franklin D. Roosevelt. Disfuncţionalitatea cercetării de marketing cu rezultatul final al alegerilor se poate explica prin faptul că eşantionarea a introdus un anume prag de bunăstare materială. Statisticile au demonstrat că la vremea respectivă democraţii nu prea aveau telefoane şi nici automobile.
Una dintre cele mai concise structurări pentru dezvoltarea marketingului cuprinde doar două etape: 1) etapa dezvoltării extensive; 2) etapa dezvoltării intensive. În prima etapă s-a produs o promovare a metodelor şi practicilor de marketing la un număr tot mai mare de firme, fapt ce a demonstrat importanţa integrării lui în strategiile acestora. În cea de a doua etapă s-a produs o consolidare a marketingului şi o dezvoltare internă a lui ca ştiinţă. Cele două etape sunt complementare şi au contribuit în egală măsură la devenirea a ceea ce este astăzi marketingul (Balaure, 2002).
Concepţia de producţie este cea mai veche perspectivă de marketing privind realizarea echilibrului cerere-ofertă şi ea s-a dezvoltat în special în primele decenii ale secolului XX. Ea are la bază premisa că pe o anumită piaţă vor fi preferate de consumatori acele produse care se caracterizează prin disponibilitate şi preţ scăzut. Pe baza acestei concepţii au fost elaborate şi implementate o serie de strategii de eficienţă care conduc la scăderea exponenţială a costurilor unitare, atunci când volumul de producţie creşte semnificativ. Sunt strategii care şi-au dovedit utilitatea în industriile cu producţie de masă. Prima demonstraţie de elaborare şi implementare a unei astfel de strategii a făcut-o Henry Ford când a realizat prima bandă de asamblare pentru producerea celebrului model T de automobil. Prin această invenţie managerială şi tehnologică el a reuşit să crească aproape exponenţial producţia de automobile şi să scadă în acelaşi timp costurile unitare. Deoarece piaţa de automobile era nesaturată la vremea respectivă, echilibrul cerere-ofertă era controlat prin mecanismele de producţie. Strategia economiei de scară, se mai aplică şi astăzi de unele firme, dar succesul ei depinde de gradul de saturaţie al pieţei. Dintre firmele care s-au remarcat prin elaborarea şi implementarea unor astfel de strategii se numără Texas Instruments din S.U.A. şi Nissan din Japonia. Firma Nissan şi-a dezvoltat linii complet robotizate pentrua asamblarea caroseriilor de automobile. Prin folosirea integrală a computerelor şi a roboţilor, productivitatea muncii a crescut foarte mult, conducând la scăderi semnificative ale costurilor unitare.
Marketingul orientat spre produs
Concepţia de produs pune accentul pe caracteristicile de performanţă şi de calitate ale produselor. Ideea de bază o constituie performanţa ofertei, care ar trebui în mod intrinsec şi singular să-i determine pe clienţi să devină cumpărători. În această concepţie, echilibrul cerere-ofertă este controlat de performanţa ofertei. Pentru o piaţă nesaturată şi sensibilă la inovare şi calitate, această concepţie poate da rezultate bune, dar lucrurile se schimbă atunci când piaţa devine saturată iar concurenţa se intensifică. Greşeala care se face în acest caz o constituie ignorarea cerinţelor consumatorilor, mergându-se pe ideea că proiectanţii de produse cunosc cel mai bine ce şi cum trebuie să se producă. Uneori, produsele realizate implică un grad ridicat de inteligenţă şi tehnologie, ceea ce face mai dificilă folosirea lor.
Punând accentul pe tehnologie şi mai puţin pe interfaţa prietenoasă de utilizare a acestor produse poate conduce la reducerea interesului clienţilor şi, respectiv, la un dezechilibru al raportului dintre cerere şi ofertă.
Concepţia de produs poate să ducă la fenomenul de miopie de marketing (Kotler, 2002, p. 24). Aceasta se întâmplă atunci când firma se concentrează foarte mult pe dezvoltarea tehnologică şi neglijează nevoile reale ale consumatorilor. De exemplu, proiectanţii şi fabricanţii de rigle de calcul au crezut că inginerii au nevoie de rigle de calcul şi nu de instrumente de calcul cât mai performante, fapt ce a dus la ignorarea calculatoarelor de buzunar, care începeau să se producă şi să se pună pe piaţă la preţuri accesibile pe la începutul deceniului al 7-lea, al secolului trecut. O situaţie similară s-a întâmplat şi cu eforturile de perfecţionare tehnologică şi echipare a maşinilor de scris cu memorie, deşi dezvoltarea procesoarelor de texte la calculatoare era în plin progres. Redirecţionarea cerinţelor consumatorilor spre calculatoare de buzunar şi, respectiv, spre calculatoare pentru procesarea de texte a condus în mod inevitabil la dispariţia de pe piaţă a riglelor de calcul şi a maşinilor de scris. Exemplele pot continua, dar ideea de bază este că de multe ori se confundă nevoile şi cerinţele primare ale consumatorilor cu funcţionalitatea produselor.
Marketingul orientat spre vânzare
Concepţia de vânzare are la bază ipoteza că dinamica echilibrului cerere-ofertă poate fi stimulată prin focalizarea firmei pe procesul de vânzare şi de promovare a produselor. Se recunoaşte faptul că clienţii manifestă o anumită inerţie sau rezistenţă în procesul de cumpărare a produselor, fapt ce ar trebui să conducă la o atitudine mai agresivă din partea ofertanţilor. Această atitudine se poate manifesta printr-o multitudine de aspecte, care să aibă ca rezultat final convingerea clienţilor de a cumpăra.
Concepţia de vânzare se promovează cu agresivitate atunci când firmele au o capacitate excedentară de producţie sau când sunt în joc produse pentru care nevoile primare sunt foarte reduse, cum ar fi poliţele de asigurare sau enciclopediile. Am putea extinde domeniul de aplicabilitate al acestei metode şi la organizaţiile non-profit, care urmăresc strângerea de fonduri pentru a-şi putea realiza obiectivele propuse. Din punct de vedere strategic, concepţia de vânzare are la bază aceeaşi politică de a controla o piaţă a producătorilor şi, respectiv, a produselor fără a da prea mare importanţă cerinţelor reale ale cumpărătorilor. De aici eforturile care se fac cu promovarea produselor folosind reclame în ziare, reviste, panouri uriaşe expuse pe autostrăzi şi în marile oraşe, precum şi în spoturile publicitare la televizor. Totodată, s-au creat noi modalităţi de vînzare prin folosirea tele-shopingului şi a internetului. Sumele cheltuite pentru publicitate de promovare a noilor produse pot fi uneori uriaşe. Paradigma marketingului rămâne în esenţă aceeaşi, de a se vinde ceea ce se produce, prin convingerea clienţilor de a cumpăra produse şi servicii şi nu invers. O asemenea orientare poate fi eficientă numai pe termen scurt, în cazul în care se urmăreşte crearea de consumatori şi nu permanentizarea lor.