1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Structura organizatorică reprezintă totalitatea posturilor si compartimentelor de munca, modul de constituire, grupare si subordonare, precum si legaturile ce se stabilesc intre posturi, compartimente de munca si personae, in vederea indeplinirii in cat mai bune conditii a obiectivelor stabilite. In esenta, structura organizatorica trebuie sa evidentieze diviziunea muncii, atat pe verticala cat si pe orizontala.

1.Diviziunea verticala a muncii se concretizeaza in stabilirea liniilor de autoritate si fuxului de comunicatii (de legaturi) din interiorul unei intreprinderi. Autoritatea defineste ansamblul responsabilitatilor atribuite unui manager in vederea realizarii unor activitati bine precizate de catreun grup de personae, compartimente de munca, etc. Autoritatea este instrumental prin care u manager isi exercita libertatea de actiune in scopul realizarii conditiilor necesare pentru obtinerea unor rezultate in concordanta cu obiectivele intreprinderii. Cu cat autoritatea este mai corect si precis definita, de la directorul general pana la managerii de pe nivelurile ierarhice inferioare, cu atat va fi mai clara responsabilitatea luarii deciziilor, cu atat vor fi mai eficiente mijloacele de comunicaresi sistemul motivational.
Cele mai importante principii ale organizării vizând autoritatea sunt următoarele:

  • • Principiul delegării autorităţii către managerii care au capacitatea de a realiza obiectivele.
  • • Principiul universalităţii responsabilităţii de la managerii de pe prima linie până la şeful executiv. În virtutea acestui principiu, superiorii nu sunt absolviţi de responsabilitatea organizării activităţii subordonaţilor.
  • • Principiul corespondenţei dintre autoritate şi responsabilitate.
  • • Principiul unicităţii relaţiilor de autoritate. Cu cât sunt mai clare raporturile între superior şi subordonat, se reduce riscul unor instrucţiuni sau acţiuni contradictorii.
  • • Principiul nivelului de adoptare a deciziilor. Ca urmare a acestui principiu, deciziile trebuie adoptate la nivelul de autoritate precizat. Tendinţele managerilor superiori de a lua hotărâri care aparţin sferei de autoritate ale subordonaţilor direcţi sau ale managerilor de la baza piramidei ierarhice de a „trimite“ problemele spre rezolvare către şefii ierarhici pot provoca perturbaţii în desfăşurarea normală a procesului de management.

2.Diviziunea orizontala a muncii consta in departamentarea sau separarea activitatilor din cadrul unei intreprinderi su gruparea lor in posturi si compartimente cu scopul specializarii muncii si cresterii eficientei. Pentru infaptuirea acestei diviziuni orizontale a muncii se au în vedere doua 2 aspecte ale activitatilor desfasurate la fiecare post de munca: sfera de cuprindere si profunzimea muncii.

Sfera de cuprindere a muncii este data atat de numarul lucrarilor sau operatiilor distincte cat side frecventa cu care acestea se repeat in cursul realizarii sarcinilor prevazute pentru un post de munca sau un compartiment. Cu cât numărul activităţilor distincte este mai mic şi frecvenţa realizării lor mai mare, sfera de cuprindere este mai redusă

Profunzimea muncii se refera la ponderea lucrarilor sau activitatilor pentru care titularul unui post de munca singular sau integrat intr-un compartiment are libertatea sa-si planifice si organizeze propria activitate.

Cele mai importante principii ale organizării avute în vedere la departamentarea unei firme sunt următoarele:

  • • Principiul echilibrului, conform căruia pentru a fi eficace, o structură trebuie să asigure echilibrul între diferite componente organizaţionale.
  • • Principiul flexibilităţii. Cu cât structura unei firme este mai flexibilă, mai adaptabilă în funcţie de impactul unor factori externi, cu atât ea poate răspunde mai prompt la acele mutaţii determinate de îndeplinirea obiectivelor şi promovarea celor mai adecvate strategii.

Sfera de autoritate si profunzimea muncii servesc la ierarhizarea posturilor si compartimentelor in cadrul structurii organizatorice.
In ansamblul ei, structura organizatorica prezinta doua mari parti:

*structura de conducere sau functionala – cuprinde managerii intreprinderii de la nivelul superior si compartimentele functionale (servicii, birouri etc) in cadrul carora se adopta deciziisi se desfasoara actiuni care sa asigure derularea in conditii optime a activitatii in compartimentele operationale.

*structura de productie sau operationala – cuprinde subdiviziunile organizatorice (compartimentele de productie: ateliere, sectii de productie, formatii de lucru) la nivelul carorase desfasoara activitatile operationale orientate spre obtinerea de produse, lucrari, servicii.
            Procesul de diviziune a muncii presupune analiza şi corelarea următorilor factori esenţiali :

1) planul strategic sau scopul pe care-l urmăreşte organizaţia – se evaluează obiectivele

întreprinderii, respectiv se extrag şi se grupează sarcinile care decurg din acesta;

2) statutul legal al organizaţiei, răspunderea şi resursele de finanţare;

3) metodele tehnologice adoptate de organizaţie;

4) procesul informaţional;

5) procedurile de elaborare a deciziilor pentru planificare şi control;

6) gama de activităţi şi resurse care trebuie controlate;

7) distribuţia geografică a resurselor şi pieţelor.

Loading...