1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

După revoluţia din octombrie 1917 şi după procesul de naţionalizare care a avut loc, practic aşa formă organizatorico-juridică cum sunt Societăţile pe Acţiuni a dispărut.

La 1 martie 1922 Comitetul Central permite Comitetului Naţional de comerţ extern de a înfiinţa în corespundere cu Ministerul Muncii şi Apărării următoarele forme de întreprinderi pe acţiuni[1]:

  1. Ruseşti.
  2. În baza capitalului străin.

Din 1 ianuarie 1923 este primită legea în care este stipulată activitatea şi cadrul legislativ al S.A.

Astfel Societăţile pe Acţiuni fiind denumite ca „tovarăşi pe acţiuni” şi „tovarăşi pe cote”. Numărul de fondatori nu putea fi mai mic de 5 persoane. Statutul societăţii-tovărăşiei, care era necesar de prezentat pentru întărirea guvernului, trebuie să conţină scopul societăţii, denumirea, mărimea şi ordinea (modalitatea) formării capitalului statutar, valoarea nominală şi modalitate de plată a acţiunilor; descrierea organelor de conducere a societăţii, competenţa organelor de conducere, termenele şi modalităţile de dare de seamă. Pentru înfiinţarea societăţilor pe acţiuni erau necesare 2 adunări a fondatorilor:

  1. Adunarea de iniţiere şi,
  2. Adunarea de înfiinţare.

Adunarea de iniţiere se convoacă doar după acumularea a nu mai puţin de ¼ din capitalul statutar, în cadrul acesteia se ascultă o comunicare referitoare la modul de pregătire a documentelor necesare pentru fondarea societăţii, se alegea a comisie de control a acestei activităţi de înregistrare.

Decizia de înfiinţare a S:A: se lua doar cu un cvorum de cel puţin ¾ din voturile acţionarilor, ce deţineau nu mai puţin de ½ din capitalul acţionar. Statutul de persoană juridică S.A. obţinea doar după înregistrarea societăţii.

Începând cu anii 25, sec. XX, toate S.A. de stat au fost transformate în uniuni statale, trusturi.

Începând cu sfârşitul anilor 80, sec. XX, în procesul de restructurare în calitate de sarcină primordială este pusă independenţa întreprinderilor. Atunci apar şi primele cooperative - considerate şi până astăzi ca paraziţi ai întreprinderilor gigante.

Primul precedent – formarea societăţii pe acţiuni a avut loc în anii 1986-1987 în oraşul Lvov, când se formează Uniunea de Producere din Lvov „Konveier”, cu specificaţii caracteristice regimului socialist:

  • Dreptul la procurarea acţiunilor îl avea doar persoanele care activau în cadrul întreprinderii;
  • Existau reguli stricte la procurarea acţiunilor;
  • Mărimea maximă a cotelor ce puteau fi procurate de către angajaţi era diferenţiată:
    • angajaţii care au activat în întreprindere 3-15 ani aveau dreptul la procurarea acţiunilor pe suma ce nu depăşea salariul pe trei luni de zile;
    • angajaţii care au activat în întreprindere 15-20 ani aveau dreptul la procurarea acţiunilor pe suma ce nu depăşea salariul pe patru luni de zile;
    • angajaţii care au activat în întreprindere mai mult de 20 ani aveau dreptul la procurarea acţiunilor pe suma ce nu depăşea salariul pe cinci luni de zile;
    • Încălcarea disciplinei de muncă putea avea ca rezultat neplata dividendelor, inclusiv şi excluderea din rândurile acţionarilor;
    • Acţiunile procurate din fonduri de stimulare materiale puteau fi întoarse întreprinderii doar după concediere;
    • Acţiunile procurate pe sumele personale ale angajaţilor puteau fi întoarse companiei în orice moment.

La începutul anului 1987 „Konveier” a realizat acţiuni în valoare de 1 mln. ruble. Cu toate că „întreprinderea socialistă de stat societate pe acţiuni” „Konveier” era evident de stat, deoarece „proprietarii-acţionarii” nu aveau nici o influenţă reală asupra conducerii, acest fapt a fost o încercare reală de a demonstra necesitatea acestei forme organizatorico-juridice.

Totuşi managementul şi dreptul corporativ în ţările foste socialiste a început să se dezvolte doar după destrămarea sistemului socialist în anii 90. Trecerea de la un sistem centralizat la unul decentralizat, cu toate că a avut loc diferit a condiţionat ca „Modelele de administrare corporativă” din diferite ţări să îmbine trăsături caracteristice fiecărui stat cu existenţa multor trăsături comune.

 

 

[1] În an. 1922 pe teritoriul Uniunii Sovietice au fost înfiinţate 20 societăţi pe acţiuni, iar la începutul an.1925 activau peste 150 societăţi pe acţiuni.

Loading...