- Centralizarea: managementul corporativ concentrează puterea în mâinile sale sau a unui mic grup de persoane. Acest grup este în drept să ia decizii ce se referă la activitatea curentă a companiei. Toate informaţiile: intrările şi ieşirile; date referitoare la capacităţile companiei; schimbările în structura personalului şi structura acţionarilor; concurenţi, piaţă etc., sunt concentrate / acumulate în acelaşi loc – la Top Manageri. Managerii de nivel mediu şi inferior nu participă la luarea deciziilor. Acest principiu este caracteristic pentru managerii autoritari. (Ex. H.Ford).
- Decentralizarea: presupune delegarea împuternicirilor, libertatea acţiunilor către organul ierarhic inferior în conducerea corporaţiei. Necesitatea acestui principiu este condiţionată mai ales de mărimile mari ale corporaţiilor: când un singur grup mic, o singură persoană nu poate lua decizii pentru toate nivelele. Astfel subdiviziunile, filialele şi reprezentanţele primesc o independenţă atât managerială, cât şi financiară.
Decentralizarea permite de a lua/adopta şi implementa deciziile foarte rapid, însă pot exista abateri decizionale între departamente.
Decentralizarea foarte mult depinde de valorile conducătorilor departamentelor (subdiviziunilor) întreprinderii, de calificarea personalului: cu cât angajaţii sunt mai calificaţi, cu atât mai multe drepturi şi împuterniciri se poate de delegat.
- Principiul coordonării activităţii subdiviziunilor companiei. De obicei corporaţiile (în special CTN) au un număr mare de subdiviziuni, filiale reprezentanţe. Politica de preţ, produs, declaraţiile managerilor filialelor, a reprezentanţilor – toate acestea trebuie să corespundă planurile corporative
- Utilizarea consultanţilor profesionişti. Activitatea profesională a companiei este strâns legată de alte activităţi auxiliare cum ar fi chiar dările de seamă, raporturi juridice. Astfel consultanţii cum sunt finansiştii, contabilii (care trebuie să alcătuiască dările de seamă şi evidenţa în favoarea corporaţiei şi nu a statului); juriştii trebuie să apere interesele corporaţiei, chiar şi atunci când compania a greşit. De asemenea un rol important în cadru companiei se atribuie economiştilor-analitici, statisticienilor, matematicienilor, în ultimul timp programatorilor.
Importanţă deosebită joacă bursele, băncile, fondurile de investiţii şi respectiv agenţii-profesionişti reprezentanţi a acestora (despre care vom vorbi în capitolele următoare), care trebuie să fie astfel gestionaţi ca activitatea acestora (creşterea-descrierea preţului la burse, majorarea-micşorarea % dobânzei) să afecteze cât mai puţin posibil activitatea companiei.
Alţi consultanţi sunt managerii pentru relaţii cu publicul, care poate foarte mult influenţa imaginea companiei şi, totodată, poate prezenta informaţii reale conducerii acesteia referitor la poziţia companiei pe unitatea teritorial-administrativă dată.