1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Fiecare formă organizatorico-juridică are ceva specific, ce o caracterizează sau o impune să fie aşa cum o cere societatea, opinia publică, concurenţii, consumatorii etc.

Astfel prezentăm principiile specifice managementului corporativ, care sunt unele din atributele indispensabile şi fundamentale ale activităţii corporaţiilor, atât în ţările economic dezvoltate, care au formate deja relaţiile de proprietate; cât şi în ţările în curse de dezvoltare, care încearcă pe baza principiilor democratice, de egalitate să formeze piaţa valorilor mobiliare, să dezvolte simţul de proprietate privată, cu toate consecinţele ce reiese din aceasta.


Utilizarea acestor principii permite soluţionarea problemelor principale ce se formează între acţionari şi agenţii plătiţi – manageri; între societate şi corporaţie, etc.

  1. Managerii corporativ sunt obligaţi să adopte decizii, să emită ordine „reale”. Activitatea companiei nu numai că trebuie să fie raţională, logic argumentată ci şi reală pentru toţi: de la cel mai inferior nivel ierarhic în companie până la nivelul superior; de la consumatorul cel mai puţin informat de produsele şi activitatea companiei,  până la participanţii profesionişti, ce studiază permanent acţiunile corporaţiei. Deoarece acţionarii nu participă, de obicei, la activitatea zilnică a întreprinderii, deciziile reprezentanţilor lor (organului executiv şi consiliului societăţii) trebuie să fie pentru ei „reale”.

Situaţia I. Managerul pe personal a solicitat angajarea a 2 persoane în departamentul „Certificarea produselor” şi 3 persoane în departamentul „Transportare”. În acest caz managerul general, fiind responsabil de angajare, nu trebuie să concedieze persoane din aceste departamente, deoarece problema „neîndeplinirii sarcinilor de către personal” nu a fost numită. Nu este nici raţională şi nici reală „dorinţa” personală de a face modificări nejustificate.

  1. Transparenţa informaţiei. Din toate formele organizatorico-juridice societăţile pe acţiuni sunt cele mai deschise societăţi. Ele sunt obligate să prezinte dări de seamă ale organelor de control, cât şi Adunării Generale a Acţionarilor (unele momente fiind prezentate în capitolul „Modele de Administrare Corporativă în diferite ţări”)

Dar, făcând o paralele la cele expuse, este necesar de menţionat că activitatea managerială, unele momente economice, sociale, juridice sunt cunoscute doar de administraţia corporaţiei – echipa care de fapt şi conduce (planifică organizează, motivează, controlează) toată activitatea companiei. Acţionarii, în mod egal, au dreptul de a primi informaţii corecte-reale-precise despre companie, de a primi, la solicitare, dările de seamă despre activitatea corporaţiei. 

Situaţia I. Societatea pe acţiuni „Centrul Lunii” produce şi comercializează produsele de cofetărie pe tot teritoriul Republicii Moldova. La începutul anilor 90, sec. XX, din cauza importului foarte mare de produse de calitate joasă au început să scadă vânzările. La AGA ordinară Conducerea Companiei în frunte cu Direcţia Generală a informat acţionarii că nu există nici o problemă (de fapt nici nu au vorbit despre existenţa a cel puţin a unei probleme), au prezentat dări de seamă, vorbind despre oscilaţii sezoniere, ce presupun abateri.

Peste un an de zile acţionarii au schimbat:

  • Directorul general;
  • Consiliul Societăţii;
  • Comisia de Cenzori.

Astfel managerii corporaţiei, indiferent cât de şubredă este situaţia firmei, trebuie să informeze corect proprietarii referitor la companie.

Situaţia II. Întreprinderea mixtă „ProdMedCom” comercializează produse farmaceutice pe teritoriu a 25 ţări. În ţara „A” au fost înregistrate câteva cazuri de neeficienţă a produsului „X”: fapt documentat în diferite spitale şi soldat cu cazuri de situaţii extreme, ce afectau viaţa consumatorilor.

Soluţii:      

1). Producerea şi comercializarea continuă a produsului „X” (a fost probleme doar în una din 25 ţări în care are loc comercializarea produselor).

2). Retragerea produsului „X” din reţeaua comercială şi informarea în masă în toate 25 ţări referitoare la problemele ce pot să apar.

Compania a votat pentru soluţia (2) astfel demonstrând că ea este deschisă societăţii.

  1. Organizarea activităţii companiei presupune şi stabilirea drepturilor, împuternicirilor, responsabilităţilor subiecţilor participanţi la relaţiile comparative. Nimeni nu poate influenţa într-o perioadă scurtă de timp, managementul să fie atent, amabil, cinstit cu oamenii, cu personalul, cu acţionarii. Dar acest lucru poate să-l coste / sau nu locul de muncă.[1]

Situaţia I. Compania rusă „AvtoBAZ” a anunţat despre retragerea maşinilor pentru înlăturarea defectelor. Compania retrage 4875 maşini cu tracţiuni din ţară începând cu modelulş BAZ-21083 şi terminând cu BAZ-2112 (una din mulţimile de situaţii de demonstrare a loialităţii, transparenţei şi răspunderii faţă de societate) .[2]

Situaţia II. Unul din angajaţi vine la superiorul său să soluţioneze problema referitoare la defectul ce apare la unele produse. Pe uşa superiorului este indicată ziua şi orele de primire: marţi, joi, de la 1000-1200.

Subordonatul întră la ora 1155. care sunt acţiunile şefului:

  1. Îl ascultă până la ora 1200, apoi îl informează despre sfârşitul orelor de primire.
  2. Îi comunică că au rămas doar 5 minute până la ora 1200 şi nu are sens să discute.
  3. Îl invită şi discută cu el fără să se uite la ceas.

Situaţia III. Acţionarul Ion Burduf a întreprinderii agricole S.A. „Nucile Moldovei” nu a fost prezent la A.G.A. şi a venit peste 2 luni de la petrecerea acesteia să ia dările de seamă a întreprinderii. Ion Burduf este un acţionar ce deţine un pachet de 17% acţiuni ordinare. Din nefericire, acţionarul nu are actele de identitate cu el şi compania are următoarele soluţii:

  1. Cunoscându-l de dl Burduf eliberează actele fără actul de identitate, demonstrând loialitatea faţă de acesta.
  2. Refuză prezentarea documentelor, explicând că după lege şi statut acestea se prezintă (se eliberează) doar după prezentarea buletinului de identitate şi/sau a certificatului ce confirmă că este acţionar al companiei.
  3. Eliberează documentele necesare, remarcând că administraţia cunoaşte practic toţi acţionarii şi, de obicei, nu sunt necesare prezentările documentelor necesare.
  4. Responsabilitatea (Răspunderea). Activitatea companiei este reglementată de normele interne (regulamente, acte, statut), în care pot fi stipulate drepturile şi obligaţiile atât managerilor superiori, de nivel mediu, inferiori cât şi a lucrătorilor de rând.

Dar nici o normă, nimeni nu poate să dea o garanţie că deciziile luate vor duce la succes sau insucces.

Deci, pentru acţiunile sale managerul trebuie să răspundă. Responsabilitatea este exprimată şi prin salariul managerilor, fiind totuşi una din cele mai discutabile probleme la etapa actuală.

Dacă conducătorul adoptă decizia de a elibera din funcţie pe cineva, asupra primului este lăsată o responsabilitate foarte mare. Dacă de lăsat o decizie în voia soartei – iarăşi responsabilitatea este destul de mare.

Totodată răspunderea (responsabilitatea) poate fi unipersonală – caracteristică pentru managementul american şi în grup – caracteristică managementului japonez.

Cu cât compania este mai mare cu atât responsabilitatea este mai mare:

  1. O companie mare presupune un număr mare de angajaţi[3].
  2. O companie mare presupune un număr mare de consumatori[4].
  3. O companie mare presupune şi o concurenţă foarte mare în ocuparea posturilor de conducere.
  4. Cele mai mari salarii pentru Top Manageri sunt de asemenea în corporaţiile cele mai mari[5].
  5. O companie mare presupune şi un număr mare de acţionari[6].

Astfel responsabilitatea sau iresponsabilitatea managerilor corporativi poate duce la şomaj şi crize economice foarte mari.[7]

Situaţia I. Managementul general al întreprinderii S.A. „MaxSystem” (comercializarea produselor electronice, computerilor, accesoriilor) doreşte să mărească volumul vânzărilor în una din ţările CSI, unde piaţa nu este monopolistă, iar cererea la aşa tipuri de produse este în creştere. Alternativele:

  1. Deschide o filială, ce va ocupa de asamblarea produselor finite (investind circa 300000 USD);
  2. Închiriază (arendează) o încăpere de circa 300 m2, unde organizează expoziţii de firmă şi comercializează produsele (investind circa 100000 USD);
  3. Vinde produsele date cu ajutorul intermediarilor dealerilor oficiali.

Indiferent de alternativa selectată, aceasta poate să aducă atât succes companiei cât şi insucces, dar important este că responsabil de acest lucru este doar el şi echipa sa.

În caz că corporaţia ar fi înregistrat succes – managerii ar fi fost cei mai apreciaţi pentru strategia corporativă; în caz de insucces ei sunt cei care pierd locul de muncă – în corporaţiile mari cu toată publicitatea corespunzătoare în surse de informare în masă – şi, posibil, imposibilitatea găsirii-angajării la un loc de muncă de aceeaşi talie.

  1. Toate principiile descrise mai sus trebuie să fie în strânsă legătură cu legislaţia în vigoare. Cu toate că legea nu poate stipula toate aspectele organizatorice, relaţiile interpersonale, totuşi respectarea stipulaţiilor constituţiei trebuie să fie pe primul plan. Pentru acţiunile sale ilicite atât conducerea, cât şi corporaţia pot să poarte răspundere în faţa legii.

Situaţia I. Compania „A”, ce are ca activitatea de bază fabricarea produselor chimice, anual aruncă substanţe nocive în mediul înconjurător. Proprietarii societăţii pe acţiuni sunt situaţi în nemijlocita apropiere a întreprinderi (maxim la o rază de cca. 55-65 km). Anual, în urma solicitării Departamentelor ce se ocupă de protecţia mediului înconjurător (poluarea apelor, poluarea aerului, pământurilor, etc.), compania este nevoită să poarte răspundere administrativă ce se evaluează la suma de 50 000 Euro. Compania poartă răspundere în faţa legii, nu-şi modifică procesul tehnologic, nu schimbă utilajul, plăteşte amenda şi activează în favoarea acţionarilor – plăteşte dividende şi în defavoarea populaţiei, amplasate în apropiere (printre care se numără aceeaşi acţionari) – se micşorează calitatea apelor, pământului, aerului – ce la rândul său influenţează sănătatea.

 

[1] loialitate (fr., engl. Loyal-credincios) 1. credincios legii în vigoare, stabilită de puterea statală. 2). Comportamentul, atitudinea corectă, cinstită,binevoitoare faţă de cineva sau ceva

[2] Compania Volvo a anunţat retragerea: 122660 automobile, produse în 1998;

DaimlerChrysler a anunţat retragerea: 227283 automobile, produse în 1991-1994;

Audi a anunţat retragerea: 158000 A4, A6,A produse în 1998;

Mazda a anunţat retragerea: 172154 modelul 626 şi MXL6, produse în 1995 şi 1997;

LandRover a anunţat retragerea: 10000 seria II;

BMW a anunţat retragerea: 30000 530i, 530iT, 540i, 740i, 840Ci anul 1995;

Hyundai a anunţat retragerea: 7988 Avante, Tiburan, Dinastia, Santam, Carstar 2002;

Honda Motor a anunţat retragerea: 21200 Honda Odyssey, an 1990;

Ford a anunţat retragerea: 10000 Mercury Cougars, 1999. (www.cars.hs.ru/index_2.html)

[3] Wal Street: în această companie funcţionează peste 1 mln. de angajaţi în toate filialele companiei.

[4] CTN realizează fiecare în circa 50 (unele în 100) ţări, produsele sale)

[5] Frederick Smit în primul an de activitate în compania „FedEx” a primit o remunerare în mărime de 58 mln. USD.

[6] Chiar şi în Republica Moldova în procesul de privatizare unele F.I. aveau peste 100000 acţionari. 

[7] Ianuarie 2001, Compania Amason.com a eliberat 1300 angajaţi; AltaVista (ianuarie 2001) – 13000 angajaţi;

Ianuarie 2002: Bancrutarea companiei energetice Enron şi criza din Argentina a dus pierderi în valoare de 332 mln. USD.

La 23 ianuarie 2002 Kmart – a 2 companii după mărime în SUA în comerţ – s-a declarată bancrută.

La 29 ianuarie 2002 una  din cele mai mari comapnii din SA Global Grossing Ltd. A declarat că este bancrută. Compania avea 200 filiale în 27 ţări;

22.07.2002: Worldcom una din cele mai mari companii de telecomunicaţii din lume a declarat despre falimentarea sa. (Datoriile companiei 32.8 mln. USD; şi doreşte să elibereze (concedieze) 17000 angajaţi).

Loading...