1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Agenţii economici, societatea de mai bine de un secol sunt în căutarea formelor organizatorice de asociere a companiilor. În practica mondială se evidenţiază o mulţime de forme de reuniune a firmelor, ce se deosebesc / se aseamănă în dependenţă de scopurile cooperării, caracterul relaţiilor de parteneriat între participanţi la „uniunea corporativă”, gradul de independenţă a participanţilor, domeniul de activitate, regiunea şi piaţa dezvoltării intereselor, etc. În Republica Moldova relaţiile de piaţă se conturează, însă nu au ajuns într-o stadie finală. Şi la etapa actuală au loc procese de restructurare, reorganizare a întreprinderilor: atât a întreprinderilor de stat, cât şi a întreprinderilor private.

Perioada contemporană de dezvoltare a businessului internaţional se caracterizează prin schimbări considerabile în toate ţările, ce afectează aspectele juridice, politice, economice, sociale, culturale, etc.

Tendinţa de alege „mijlocul de aur” între centralizare, decentralizare, responsabilitate, autonomie în timpul reuniunii companiilor ne conduce spre selectarea a aşa forme organizatorice care ar permite ridicarea eficienţei acesteia.

Astfel la etapa actuală avem: alianţe strategice, uniuni, asociaţii, concerne, consorţium, cartel, sindicat, pool, conglomerat, trusturi, holding, grupe financiar-industriale, franchising, etc.

Este necesar de menţionat că formele de uniuni corporative nu au fost lichidate, înlocuite cu altele mai noi, ci au fost completate, inclusă de necesităţile obiective ale societăţii şi, mai ales, a agenţilor economici.

Astfel, procesul tehnico-ştiinţific, evoluţia necesităţilor a impus şi apariţia unui număr mare de tipuri de uniuni corporative. Caracterul relaţiilor între participanţii la „uniune corporativă” este din ce în ce mai complicat, mai complex.

Deosebirile, hotarele acestor forme de „uniuni corporative” sunt deseori greu de depistat, încât specialiştilor în domeniu le este dificil de a determina dacă o companie sau alta face parte / sau se numeşte holding, concern, consorţium, alianţă strategică, etc.

  • Uniune de întreprinderi

Uniunile de întreprinderi reprezintă  un grup de întreprinderi  din aceeaşi ramură sau care se află în acelaşi spaţiu economic , pentru aşi apăra interesele atât la nivel de stat cât şi la nivel de organizaţii internaţionale. Uniunile au dreptul să-şi formeze reprezentanţele sale în diverse regiuni ale lumii, care au un interes pentru uniune. Membrii asociaţiei pot să nu ducă o activitatea economică împreună. Cu toate că funcţiile uniunii, de obicei, sunt concentrate spre reprezentare, ele de obicei se amplifică prin interesele acesteia încât uniunile corporative pot convoca reuniuni internaţionale, pot efectua previziuni atât economice cât şi juridice, organizează conferinţe, oferă informaţii tuturor participanţilor la uniune. Activitatea uniunii pot să se bazează pe cotizaţiile membrilor uniunii.

În Republica Moldova crearea şi activitatea uniunilor se admite în cazul:

  • intrării benevole a întreprinderilor în uniune şi ieşirii din uniune în condiţiile prevăzute de contractul sau statutul uniunii;
  • respectării legislaţiei antimonopol şi a altor acte normative;
  • organizării pe bază de contract a raporturilor dintre întreprinderi ce fac parte din uniune.
  • De asemenea societatea-uniune este persoană juridica şi acţionează în baza contractului şi statutului.

Societatea trebuie să aibă firma (denumire) proprie, patrimoniu separat şi patrimoniu distinct, bilanţ  propriu centralizator, cont de decontări şi alte conturi în instituţiile financiare, ştampilă cu firma sa şi alte elemente caracteristice. Firma societăţii va include unul din cuvintele: "asociaţie", "uniune" sau "concern"[1]. Statutul societăţii va cuprinde: firma, sediul (adresa juridică), scopul activităţii, lista asociaţilor, condiţiile formării şi competenţa organelor de conducere, modul de luare a deciziilor, precum si modul de distribuire a bunurilor rămase după lichidarea societăţii. Întreprinderile ce intră în componenţa societăţii îşi păstrează independenţa şi drepturile de persoană juridică sau fizică. Asociaţii societăţii, în activitatea lor de antreprenoriat, pot folosi firma societăţii, indicând apartenenţa lor la aceasta. Uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor care fac parte din componenţa acesteia, iar întreprinderile nu poarta răspundere pentru obligaţiile uniunii, dacă documentele de constituire nu prevăd altfel. Înregistrarea şi reînregistrarea uniunilor, condiţiilor de activitate, precum şi reorganizarea sau lichidarea acestora se efectuează în Republica Moldova conform Legii Republicii Moldova „cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”, legislaţia antimonopol şi alte acte normative.

Exemple de uniuni:

  1. Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare (UNSAR, România, unsar.ro)
  2. Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii (Geneva, 1992)
  3. Uniunea Poştală Universală
  4. Uniunea Europeană de radioteleviziune
  5. Uniunea Vamală între Republica Moldova şi Ucraina

 

  • Cooperativa

Cooperativele - întreprinderea  (organizaţia) cooperatista, sau cooperativa, este o organizaţie a cetăţenilor asociaţi benevol în calitate de membri pentru a desfăşura în comun o activitate de antreprenor sau de altă natură pe baza bunurilor ce-i aparţin cu drept de proprietate, a bunurilor arendate sau primite în folosinţă şi este recunoscută ca persoană juridică. Membru al cooperativei poate fi oricare cetăţean (în Republica Moldova care a atins vârsta de 16 ani), cetăţenii altor state, precum şi apatrizii. Important este faptul că persoanele juridice nu pot fi membri ai cooperativei. Cooperativa se bucură de drepturi, îndeplineşte obligaţii privind activitatea ei şi are balanţa proprie. Cooperativa are dreptul să-şi deschidă filiale şi reprezentanţe, care se înregistrează la locul lor de amplasare, în modul prevăzut de legislaţie.

În cadrul sistemului cooperatist activează următoarele tipuri de cooperative:

  1. cooperative de producţie,
  2. cooperative de consum,
  3. cooperative mixte.

Cooperativele de producţie produc mărfuri, îndeplinesc lucrări şi prestează  servicii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor.

Cooperativele de consum satisfac necesităţile cetăţenilor în ceea ce priveşte deservirea comerciala şi socială, precum şi ale membrilor lor privind asigurarea cu locuinţe, cu terenuri pentru grădinărit,  cu garaje  şi  locuri de parcare a autoturismelor şi  privind prestarea serviciilor de ordin social-cultural şi de altă natură.

Cooperativele  mixte  îmbină activitatea de producţie cu cea de consum.

Cooperativele pot să se creeze şi să acţioneze în toate ramurile economiei naţionale, având dreptul să desfăşoare orice tip de activitate, cu excepţia celor interzise de legislaţie sau a celor la care au dreptul in mod exclusiv întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile de stat. Unele tipuri de activităţi pot fi practicate de cooperative numai in baza licenţelor. [2]

Cooperativa se organizează şi funcţionează în bază următoarelor principii:

  1. a) asocierea benevolă în cooperativa şi retragerea liberă din ea;
  2. b) administrarea pe principii democratice a activităţii cooperativei;
  3. c) unitatea intereselor de muncă, contribuţia economică şi ajutorul reciproc al membrilor cooperativei;
  4. d) accesul liber la informata privind activitatea cooperativei.

Organul superior  de  conducere  al  cooperativei  este  adunarea generală, care alege pentru dirijarea activităţii curente un preşedinte sau un comitet de conducere.    Fiecare membru  al  cooperativei are un singur vot, indiferent de aportul lui patrimonial. Adunarea generală este deliberativa, dacă la ea sunt prezenţi nu mai puţin de jumătate din numărul total al membrilor cooperativei.

Una din cele mai mari cooperative din Republica Moldova este Moldcoop-ul.

  1. Moldcoop
  2. Cooperativa de construcţie a locuinţelor "Apartament"
  3. Asociaţia specializată cooperatistă de stat de proiectări şi construcţii pentru ocrotirea solurilor
    • Asociaţia de producere

Asociaţiile de producere[3]. (lat. associatio – asociere, eng. - economic union) - Asociaţiile gospodăreşti sunt foarte apropiate după organizarea sa de uniuni, deoarece are foarte multe puncte tangente. Acestea la rândul său se formează tot după apartenenţă la ramură a participanţilor şi, la rândul său, participanţii pot să fie membri şi a altor asociaţii. Asociaţiile, uniunile mai au un scop comun care este reprezentarea intereselor în faţa societăţii, statului. Reprezintă o grupare de întreprinderi reunite pentru-n interes comun şi pa baza liberei iniţiative. Dar în asociaţiile gospodăreşti - de producere principalul este că ea constituie o formă de organizare a utilizării în comun a tuturor factorilor de producţie aflaţi în proprietate sau a unei părţi a acestora în vederea satisfacerii în condiţii mai bune a cerinţelor de bunuri şi servicii ale populaţiei, prin folosirea eficientă a resurselor de materii prime şi materiale, precum şi prin creşterea gradului de utilizare a resurselor de muncă[4].

Asociaţiile pot fi :

  • de producţie, se creează pentru fabricarea producţiei şi constau din câteva verigi conducătoare;
  • de producţie ştiinţifică, pentru elaborarea şi fabricarea în perioadă scurtă de timp a complexurilor de utilaje;
  • tehnice şi de producţie, în frunte se află o organizaţie de producere.

Deseori asociaţiile după o perioadă scurtă de activitate se transformă în / sau înfiinţează tovărăşii sau alte societăţi comerciale.

Exemple de Asociaţii de producere:

  • Asociaţia Republicană de Producţie "Termocomenergo"
  • Asociaţia de Stat de Producţie pentru Combustibil
  • Asociaţia de producţie "Vibroaparat"
  • Asociaţia de producţie „Aroma” (la moment societate pe acţiuni)


  • Concern

Concernele în comparaţie cu formele enumerate mai sus este o uniune corporativă mai centralizată şi mai dură. Este o formă de asociere ce se caracterizează prin unitatea proprietăţii şi a controlului. De asemenea ele reprezintă o fuziune centralizată a tuturor funcţiilor întreprinderilor: de producere, de investiţii, financiare, tehnice, politicii economice externe care îşi are scopurile sale.

Conducerea concernelor este compusă dintr-un organ format de toţi fondatorii concernului şi acest organ este independent de părţile care participă la formarea concernului, ceea ce reprezintă un factor foarte important pentru concern.

Anume existenţa unui organ de conducere unic este o caracteristică de bază a aşa tipuri de uniuni corporative.

Relaţiile dintre participanţii la concern sunt destul de severe, cu toate că fuziunea a avut loc benevol şi sunt formate nu pe bază ierarhică ci pe baze contractuale. De exemplu fără aprobarea concernului membrii ei nu pot fi şi membri ai altor uniuni corporative. De asemenea concernele pot forma propriile corporaţii, centre, departamente, statutul juridic al cărora îl stabileşte de asemenea concernul. Membrii concernului poartă răspundere de obligaţiile concernului, iar, respectiv, concernul poartă răspundere de obligaţiile, datoriile membrilor.

Concernul este persoana juridică, îşi desfăşoară activitatea în condiţii de autonomie, dispune de cont în instituţiile bancare, ştampila şi denumirea firmei, precum şi de marcă de deservire.

Concernele se împart în două categorii principale:

  1. Concerne verticale;
  2. Concerne orizontale.

Concernele verticale au o structură foarte complicată şi reuneşte organizaţii din diferite domenii industriale, ce activează în procese tehnologice asemănătoare.

Concernele orizontale după structura sa organizatorică sunt mai simple, deoarece acestea reunesc companii ce se referă la aceeaşi ramură.

Exemple de concerne în Republica Moldova:

  1. Concernul de Stat "Inmacom" (an. 1994)
  2. Concernul de Stat "Moldovagaz" (an. 1994, reorganizat în SA an. 1996)[5]
  3. Concernul de Stat pentru Gospodărirea Apelor "ACVA" (an.1995)
  4. Concernul republican pentru resurse materiale "Moldresurse" (an.1995)
  5. Concernul "Presa", (înfiinţat an.1997, lichidat an. 2001)

Concerne în diferite ţări:

  1. Concernul „Continental AG”(Germania)
  2. Concernul „BAYER” (Germania)
  3. Concernul farmaceutic „Schering” (Germania)
  4. Concernul „Simson” (Germania)
  5. Concernul chimic si farmaceutic „Grupul Schering” (Germania)
  6. Concernul „Merck” (SUA)
  7. Concernul petrolier „LUKOIL” (Rusia)
  • Consorţiu

Consorţiu - Este una din formele de asociere juridic-organizatorico a partenerilor, create, de regulă, pentru realizarea unor proiecte de mari proporţii, care din motive financiare, comerciale, tehnice sau din alte motive necesită unirea eforturilor a câtorva parteneri. Aceste tipuri de uniuni sunt formate pe perioade limitate de timp. Participanţi la consorţiu pot fi atât organizaţiile particulare, băncile, statul cât şi state întregi. Participanţii la consorţiu îşi păstrează independenţa deplină.

Activitatea uniunii se bazează pe fondurile financiare transferate de către participanţii la uniune. De asemenea este admis cazul folosirii mijloacelor împrumutate. Conducerii pe care ei o aleg în comun, ei i se supun numai atunci când activitatea este îndreptată spre realizarea scopurilor comune.

În Republica Moldova în scopul menţinerii solvabilităţii băncilor,  reducerii  riscului posibil şi pierderilor în cazul insolvabilităţii debitorilor, în  scopul creditării   întreprinderilor  şi  proiectelor  de  proporţii  mari,  ce necesită  cheltuieli  mari,  băncile  comerciale  pot  asocia  resursele creditare şi acorda credite de consorţiu.[6]

Debitorul ce doreşte să obţină un credit în suma mare, determină independent banca, care-şi asumă responsabilitatea organizării consorţiului bancar şi realizarea funcţiilor de conducere în efectuarea de credit. Se alege ca principala bancă mai mare, de  regula banca în care este deschis contul de decontări al agentului economic. Banca coordonatoare efectuează analiza eficienţei acordării creditului de consorţiu şi la adoptarea unei decizii pozitive selectează băncile - potenţiali participanţi la creditul de consorţiu.

Numărul băncilor participante la consorţiul bancar nu se limitează şi depinde de mărimea creditului solicitat, capacitatea băncilor şi cointeresarea lor în afacere. Totodata, fiecare dintre băncile creditoare urmează să respecte normativele economice stabilite, ţinând cont de cota sa în creditul de consorţiu.

Banca coordonatoare exercita funcţii de legătura între debitor şi restul băncilor participante, ce constau în următoarele:

- organizarea tratativelor referitor la condiţiile afacerii de credit;- elaborarea, acordarea si perfectarea contractului de credit;- efectuarea controlului referitor la starea financiara a debitorului si gestionarea activităţii creditare comune;- asigurarea prezentării lunare si trimestriale băncilor comerciale- participante la creditul de consorţiu a informaţiei referitoare la starea financiara a agentului economic şi a dărilor de seama.

Exemple de consorţiu:

  1. Consorţiul unional "Delovoi mir" (an. 1991)
  2. Consorţiul interstatal "Uzina de autoturisme din Elabuga"
  3. Consorţiul european al bibliotecilor ştiinţifice (Consortium of European Research Libraries)
  4. Consorţiul pentru gestiunea şi dezvoltarea sistemei de distribuţie a gazului în Ukraina
  5. Consorţiul „Alfa-Grup” (Rusia)
  6. Grupul financiar-industrial „Consorţiul Rusesc Aerian”

O asemănare destul de mare cu consorţiile o au Grupele Financiar-industriale:

 

  • Grupa financiar-industrială (GFI)

Grupa financiar-industrială (GFI) este o reuniune de persoane, ce activează ca întreprindere de bază şi întreprinderi-fiice, care parţial sau total au unit activele materiale şi nemateriale în baza contractelor de formare a acestei Grupe (GFI) în scopul integrării economice şi tehnologice necesare pentru realizarea proiectelor şi programelor, orientate spre ridicarea competitivităţii şi dezvoltării pieţelor de desfacere a produselor şi serviciilor, ridicarea capacităţii şi eficienţei producerii, formarea noilor locuri de muncă.

În Republica Moldova compania centrală a grupei financiar-industriale –persoană juridică, instituită de către toţi participanţii la contractul de constituire a  grupei financiar-industriale sub forma juridica de organizare "societate pe acţiuni", care reprezintă interesele membrilor grupei, şi abilitata cu gestiunea afacerilor.[7]

Compania centrală a grupei financiar-industriale răspunde pentru obligatiile sale cu întreg patrimoniul ce îi aparţine cu drept de proprietate şi nu răspunde pentru obligaţiile membrilor grupei financiar-industriale. Particularităţile răspunderii companiei centrale şi a membrilor grupei financiar-industriale se stabilesc în contractul de constituire a grupei. Rezultatele activităţii grupei financiar-industriale pe parcursul exerciţiului financiar se dau publicităţii.

Membri ai grupei financiar-industriale sunt recunoscute persoanele juridice cu orice tip de proprietate şi formă juridica de organizare rezidente sau nerezidente în Republica Moldova, care au semnat contractul de constituire a grupei. Printre membrii grupei financiar-industriale trebuie sa fie organizaţii ce funcţionează în sfera producţiei de mărfuri şi servicii, precum şi bănci sau alte instituţii financiare. Băncile străine participă la grupa financiar-industrială numai prin filialele şi sucursalele lor, care funcţionează în baza licenţei Băncii Naţionale a R. Moldova.

În Rusia grupele financiar-industriale pot fi compuse din organizaţii comerciale, necomerciale, inclusiv şi nerezidente cu excepţia organizaţiilor obşteşti şi religioase; dar participarea în mai multe grupe financiare este interzisă[8].

Majoritatea întreprinderilor japoneze sunt reunite în diferite uniuni financiar-industriale, ce includ bănci, companii de asigurări, companii comerciale, corporaţii industriale, de transport, etc. După cum ştim în centru sunt situate băncile. Dar Grupele Financiar-industriale (după cum sunt în Republica Moldova, Rusia, Ukraina, Belorusia s.a.) nu au un statut aparte în Japonia şi de asemenea nu au un organ unic de control, fapt ce le scoate din zona de influenţă a legislaţiei antimonopoliste.

Coordonarea activităţii acestor grupuri se efectuează în baza întrunirilor preşedinţilor corporaţiilor şi băncilor – membri ai acestui GFI. La aceste întruniri se iau decizii referitor la politica GFI în domeniul preţurilor, investiţiilor şi dezvoltării, a relaţiilor cu alte grupe (inclusiv GFI), corporaţii, organizaţii statale, partide politice, companii de peste hotare, etc.

Unitatea grupurilor (aceleaşi keiretsu) este bazat pe deţinerea reciprocă de hârtii de valoare, posturi cheie, aprovizionarea reciprocă cu materii prime, materiale, utilaje şi, caracteristic, pe importanţa camerelor (caselor) de comerţ.

În Japonia putem menţiona 6 GFI principale:

  1. “Mitsubishi Group”
  2. “Mitsui Group”
  3. “Sumitomo Group”
  4. “Fuyo Group”
  5. “Dai-Ichi Kangyo”
  6. “Sanwa Group”[9]

Exemple de Grupe financiar-industriale în diferite ţări[10]:

  1. Finance Industrial Group „Dragotsennosti Urala” (Rusia)
  2. Grupa Financiar-industrială "Rushim", (Rusia)
  3. Grupa Financiar-industrială "Evrozoloto,
  4. Grupa Financiar-industrială "Avico-М", (Rusia)
  5. Grupa Financiar-industrială Interros (Rusia)
  6. Grupa Financiar-industrială "Mobila Grup" SA (Moldova)
  7. Grupa Financiar-industrială „Incon” SA (Moldova)
  8. "Transnatsionalinaya aliuminievaiya companiya" ("TANAKо"), (Rusia)
  • Holding

Holdinguri (eng. holding) - funcţia  principală costă în deţinerea participaţiilor financiare în alte întreprinderi cu scopul de a controla activitatea acestora, fără să-şi asume ea însăşi exploataţia. Deci, holdingul are o vocaţie pur financiară, urmărind valorificarea capitalului investit.

Holdingul este companie în componenţa activelor căreia intră pachetele de control a altor întreprinderi (afiliate)[11].

Deci, holding este compus din o societate mamă, una sau mai multe societăţi filiale, una sau mai multe societăţi subfiliale, una sau mai multe participaţii, una sau mai multe societăţi „aliate”.

Societatea-mamă are următoarele caracteristici:

  • capitalul său nu este deţinut în proporţie mai mare de 50% de o altă societate,
  • posedă participaţii de peste 50% în una sau mai multe societăţi.

Societăţi filiale - au capitalul deţinut în proporţie de peste 50% de către societatea-mamă.

Societăţi subfiliale - sunt controlate în proporţie de peste 50% de către filiale. Participaţiile - sunt inferioare proporţiei de 50% şi ele pot oferi holdingului posibilitatea de a controla societăţile cu capital dispersat. Societăţile afiliate deţin relaţii tehnice, comerciale cu holdingul.

Holdingurile se creează pentru a sprijini cooperarea în procesul de producţie, activitatea investiţională, economica externa şi alte genuri de activitate.

Holdingul are dreptul să exercite activităţi investiţionale, inclusiv să cumpere şi să vândă hârtii de valoare în conformitate cu  legislaţia în vigoare.

În Republica Moldova principalele tipuri de holdinguri sunt:

  • holding simplu - holding care se ocupa în exclusivitate cu activitatea de control şi administrare;
  • holding mixt - holding de competenţa căruia, în afară de funcţiile de control şi administrare, ţine şi activitatea de antreprenoriat;
  • holding de stat - holding ale cărui peste 50% din suma capitalului statutar aparţin statului;

   Holdingurile sunt considerate uniunile de întreprinderi, nu atât benevole cât impuse spre uniune, din cauza situaţiei economico-financiare pentru a supravieţui. Deseori, sub formă de holdinguri sunt reunite diferite departamente, ministere, întreprinderi de stat.

Holdingurile pot fi create:

  • La divizarea întreprinderilor mari cu separarea din componenţa lor a unor subdiviziuni în calitate de persoane juridice independente (întreprinderi afiliate);
  • La comasarea pachetelor de acţiuni (cote) ale întreprinderilor independente din punct de vedere juridic, inclusiv prin absorbţia întreprinderilor;
  • La constituirea noilor societăţi pe acţiuni şi altor întreprinderi.

Prin hotărârea Guvernului Republicii Moldova, pot fi create holdinguri de stat în ramurile (subramurile) economiei[12].

Fondatori (cofondator) al holdingului nestatal pot fi oricare persoane juridice sau fizice, daca aceasta nu contravine legislaţiei în vigoare.

Holdingurile se creează sub forma de societăţi pe acţiuni de tip deschis şi alte forme organizatorice-juridice, iar întreprinderile afiliate - sub forma de societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitata, societăţi în comandită şi societăţi cu răspundere nelimitata.

Holdingul poate fi întreprindere afiliata a altui holding. Întreprinderea afiliata îşi păstrează independenţa juridică, financiara şi economică.

Exemple de holdinguri:

  • Holdingului de stat S.A. "Avicola" (R. Moldova)
  • Holdingul de stat "Agromecanica" SA (R. Moldova)
  • MONTTEHSAN Holdingul S.A., CHIŞINĂU (R. Moldova)
  • Holdingul ROKURA CSR(România)
  • Holdingul Zepter (Germania)
  • Holdingul Porsche (Germania)
  • Trust

Trusturile (din engl. trust – încredere, răspundere, tutelă) reprezintă o uniune de corporaţii, care se deosebeşte prin trăinicia relaţiilor economice şi organizaţionale. Corporaţiile care participă în trusturi îşi pierd individualitatea juridică, deoarece în trusturi unirea are loc după toţi parametrii de activitate[13].

Trăsăturile caracteristice a trusturilor sunt:

  1. una din cele mai dure forme de uniune a companiilor;
  2. sunt unite toate funcţiile activităţii companiilor, nu doar una sau o parte din acestea;
  3. trusturile se deosebesc prin omogenitatea activităţii, ce este un rezultat al specializării;
  4. în cadrul trustului companiile pierd independenţa juridică, de producere, comercială;
  5. toate companiile, unite în trust sunt subordonate unei Companii-conducătoare, acre îndeplineşte toate funcţiile – planificarea unică, planurile de aprovizionare şi desfacere unice; organizarea, controlul, motivarea – unice pentru toată compania.

Trusturile deseori se formau mai ales în domeniul construcţiei, deoarece este una din modalităţile de concentrare a resurselor financiare şi a acţiunilor companiilor participante pentru finalizarea proiectului stabilit[14]. Anume centralizarea tuturor funcţiilor este un factor ce influenţează doritorii (companiile) de se uni sau nu în aşa tipuri de uniuni: managerii care simt necesitatea în decentralizare, în posibilitatea de a adopta singuri deciziile strategice, tactice pentru companie – nu acceptă fuziunea cu aşa / în aşa uniune cum este trustul, mai ales dacă nu au posibilitatea de a participa, având unul din voturile decisive (cum are loc în cadrul unei corporaţii); pe când managerii care pun planurile şi interesele corporaţii mai presus decât autorealizarea sau dorinţa ne putere sunt de acord să se unească – principalul fiind rezultatul prognozat. La momentul actual trusturile activează în foarte multe domenii.

Companiile fiduciare (trusturile)[15] publica darea de seama despre activitatea sa o dată pe an, nu mai târziu de 3 luni după sfârşitul anului financiar.[16]

Exemple de trusturi:

  • Trustul de Constructii (România)
  • Compania fiduciară "Europa-trust" (R.Moldova)
  • "Green Hills" Trust (R.Moldova)
  • Trustul investiţional «SPDR Trust» (SUA)
  • Central European Trust
  • SPDR Trust (SUA)
  • CF "Trust-petrol"  (R.Moldova)
  • CF "Mobiastrast" (R.Moldova)
  • CF "Fond" (R.Moldova)
  • CF "Codru" (R.Moldova)
  • Trustul "Nord", (amplasat în Rusia, aparţine R.Moldova)
  • Trustul de Presă „Agenda“ (România)
  • Trustul de Presa al Armatei (T.P.A.) (România)
  • Trustul Editorial LIDER (România)
  • Trustul de presa ADEVARUL (România)
  • Trustul Instalatii Montaj Iasi (România)
  • Conglomerat

Conglomerate (engl. conglomarate) - reprezintă uniuni corporative  formate din corporaţii care sunt unite reciproc în procesul de producţie. Dar se întâlnesc şi uniuni care nu sunt bazate pe capacităţi de producţie. Deosebirea conglomeratului de concern este faptul că participanţii la conglomerat sunt mai autonomi. Această autonomie se datorează faptului că participanţii pot investi mai efectiv capitalul, fără a avea permisiunea celorlalţi parteneri de la conglomerat. Această autonomie este benefică pentru conglomerat deoarece investiţiile efectuate aduc rezultate pozitive atât investitorilor cât şi conglomeratului în parte.

Conglomeratele sunt uniuni diversificate, care funcţionează mai mult decât într-o ramură a economiei. Decentralizarea este una din caracteristicile de bază ce caracterizează aceste uniuni corporative.

Din punct de vedere economic conglomeratele se caracterizează prin:

  1. amploarea activităţii;
  2. independenţa reală;
  3. stabilitatea instituţională şi economică;
  4. perspective reale de dezvoltare;
  5. interdependenţa cu relaţiile de piaţă
  6. activitatea pe pieţele interne şi externe.

Conglomeratele au de asemenea şi roluri informaţionale şi politice. Punctul cel mai slab aşa tipuri de uniuni este responsabilitatea managerilor de a lua decizii pentru domenii foarte diferite de activitate a companiilor.

Pentru a evidenţia particularităţile conglomeratului este necesar de a da câteva exemple, formând astfel o viziune mult mai clară decât doar de a numi unele momente specifice. În legislaţia Republicii Moldova aşa formă uniuni practic nu este întâlnită.

Exemple de conglomerate:

  • The Supervision of Financial Conglomerates (SUA)
  • Conglomeratul Bakrie & Brothers (Indonezia);
  • „General Electric” (SUA)
  • „Textron Inc” (SUA)
  • „United Technologies Corp” (SUA)
  • „Hanson” (M.Britanie)
  • „Philips Electronics” (Olanda)
  • „Hyundai” (Coreea de Sud)[17]
  • „Thakral Group” (Singapore)
  • Daewoo Group (Coreea de Sud)
  • „Elektrim” (Polonia)

Deseori, chiar dacă în denumire nu există cuvântul conglomerat, aceste uniuni, din cauza diversificării domeniilor de activitatea, sunt numite anume aşa.(tabelul 4)

Tabelul 3

Componentele unor uniuni corporative – conglomerate

Westinghouse Electric Corporation

Textron, Inc.

·       Utilarea staţiilor electrice

·       Combustibil atomic

·       Utilaj pentru transmiterea şi distribuirea energiei electrice

·       Finanţarea operaţiunilor cu imobil şi clădiri cu însemnătatea industrială

·       Operaţiuni de leasing cu utilaj

·       Finanţarea datoriilor fondurilor de bază 

·       Emisia radio şi tele

·       Ceasuri (Longines-Wittnauer Co.)

·       Îmbutelierea băuturilor răcoritoare 

·       Lifturi şi escalatoare

·       Sisteme electronice de importanţă militară (utilaj pentru rachete, motoare pentru vase)

·       Mobilă

·       Construire pe terenuri de pământ

·       Helicoptere (Bell)

·       Asigurarea (Paul Revere)

·       Sisteme cosmice de salvare

·       Motoare cu ardere internă şi reactive (Lycoming)

·       Micro-automobile pentru golf (E-Z-Go)

·       Utilaj pentru îngrijirea parcurilor, gazoanelor, (Homelite)

·       Elemente pentru finisarea interiorului şi detalii pentru maşini (Davidson)

·       Detalii speciale pentru fixare

·       Servicii financiare (Avco)

·       Utilaj pentru îngrijirea terenurilor sportive (Jacobsen)

·       Tancuri şi maşini blindate

Pentru o analiză comparativă prezentăm companiile ce au o producţie „înrudită” (tabelul 17):

Tabelul 4

Producţia înrudită ale  unor uniuni corporative

Philip Morris

Johnson&Johnson

·       Ţigări (Marlboro, Virginia Slims, Benson & Hedges и Merit)

·       Compania de bere Miller Brewing

·       Compania Kraft General Foods (cafea Maxwell House, cafea fără cafeină Sanka, produse din carne Oscar Mayer, concentrat de băuturi răcoritoare din fructe Kool-Aid, semifabricate-praf Jell-O, crupe Post, produse îngheţate Birds-Eye, caşcaval Kraft, produse din lapte Seal-test, îngheţată Breyer's)

·       Companie de imobile Mission Viejo Realty

·       Produse pentru copii

·       Materiale pentru pansament

·       Mijloce igienice pentru dame (Stay-free, Carefree, Sure & Natural, Modess)

·       Medicamente

·       Mijloace pentru spitale

·       Materiale pentru stomatologie

·       Produse alimentare şi medicamente pentru animale

  • Sindicat

Sindicate (engl. syndicate, germ. syndikat, din greacă syndikos – în vigoare) uniuni de antreprenori, producători cu scopul de realizarea a produselor, pentru asigurarea unei politici de preţ unice şi a altor activităţi comerciale, păstrând totodată independenţa juridică şi de producere.

Sindicatul anderraiterilor (Underwriting syndicate) – grupa băncilor de investiţii, formată pe perioade neîndeplungate de timp pentru asigurarea realizării unei emisii noi de hârtii de valoare la preţul stabilita în contractul anterior.

Sindicat de asigurări – o grupă de companii de asigurare, ce efectuează împreună underwriting în care fiecare din asigurători poartă răspundere doar pentru cota parte a sa de risc.

De asemenea sindicatul reprezintă uniunea, a cărei membri - corporaţiile îşi pierd autonomia comercială. Cea mai importantă funcţie a sindicatului este rezolvarea  problemelor de realizare. Pentru realizarea acestor scopuri în sindicate se formează departamente de realizare.  Dar activitatea lor nu este limitată doar la procesul de desfacere a producţiei, ei se pot ocupa şi cu probleme de gospodărie, de reprezentare, de formarea a politicilor unice, a strategiilor de dezvoltare, care pot să nu fie obligatorii pentru membrii acestei uniuni corporative.

Confederaţia Naţională Sindicală "Cartel ALFA" (România)[18]

  • Franchising

Franchisingul - reprezintă un sistem de raporturi contractuale  între întreprinderi  în care partea denumită franchiser acordă parţii denumite franchisee  dreptul  de a produce şi/sau a comercializa anumite  produse (mărfuri),   de  a  presta  anumite  servicii  în  numele  şi  cu  marca franchiserului, precum şi dreptul de a beneficia de asistenţa tehnica şi organizatorică a acestuia.

Franchiser  este  întreprinderea  producătoare,  reputată  pe  o anumita piaţă, care dispune de marcă proprie şi care a încheiat contract de franchising cu o altă întreprindere.

Franchiser poate fi o persoana fizica sau juridică:

  1. a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă sau străină;
  2. b) din alta ţară care a  încheiat  contract de  franchising  cu  o întreprindere autohtonă.

Franchisee  este  întreprinderea  care a  încheiat  contract  de franchising  sau  care  s-a  creat în urma  încheierii  unui  astfel  de  contract.

Franchisee poate fi o persoana fizica sau juridica:

  1. a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă sau străină;
  2. b) din altă tara care a  încheiat  contract de  franchising  cu  o  întreprindere autohtonă.
  • Cartel

Cartel - (Cartel, ital. Carta – document) Reprezintă uniuni de corporaţii care sau unit pentru rezolvarea problemelor de realizare a producţiei. Formarea cartelului se formează pe baze contractuale şi de bună-voinţă. De asemenea ele sunt formate pentru rezolvarea problemelor cum ar fi: găsirea pieţelor de desfacere, regularea preţului pe pieţe, determinarea sferelor de influenţă.

Cartelul se formează de obicei sub formă de societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere limitată. Membrii cartelului îşi păstrează independenţa comercială şi de producere, totodată făcând înţelegeri / contracte ce afectează volumul de producere, condiţiilor de realizarea a produselor, divizarea / împărţirea pieţelor de influenţă, aprovizionarea cu materie primă şi materiale, stabilirea politicii de preţ ş.a.

Tabelul 5

Unele momente din istorii dezvoltării  cartelurilor

Perioada

Ţara

Dezvoltarea cartelurilor

1826-1905

Germania

 250 - 385 cartele

1900-1903

Toate ţările industriale

Cartelurile – baza activităţilor gospodăreşti

1905

Rusia

Cca. 400 carteluri şi sindicate, ce activau împreună pentru realizarea produselor fabricate

1911-1929

 

550-1500

 

Germani

2100

1929

Carteluri şi sindicate internaţionale

200 carteluri, printre care: Cartelul European al Oţelului – ce controla 2/3 din producerea europeană de oţel şi 1/3 din producţia mondială de oţel; Sindicatul internaţional al Cuprului – controla cca. 90% producţia mondială; Sindicatul European al Aluminiului – controla aproape 100% din producerea / piaţa europeană şi 50% din piaţa / producerea mondială.

1930-1931

Anglia

170 carteluri industriale

1930-1931

Elveţia

85 carteluri industriale

1930-1931

Germania

Cartelurile controlează cca. 50% din producţia industrială. În unele ramuri nivelul monopolizării producerii şi realizării constituie / se apropie de cca. 100%: Sindicatul din Rein controlează 74,5% din producţia naţională de cărbune; 90% din producerea cocsului şi 82% din exportul de cărbune; Trustul oţelului – aproape 100 % din producere

1930-1931

Polonia

114 carteluri controlează 40% producţia naţională industrială

1934

Cartele internaţionale

Cartelul Internaţional al Vopselelor – se formează în baza uniunii concurenţilor francezi şi germani şi controlează 90% producţia industrială mondială (fără URSS)

  • Pul (Pool)

Pul (Pool) – uniune temporară a unor companii pentru atingerea unor scopuri anumite.

Există mai multe tipuri de pool-uri în dependenţă de domeniul de activitatea, specificul activităţi etc.

Pool bursier – poolul format pentru coordonarea afacerilor speculative cu hârtiile de valoare.

Pool de patent – înţelegerea mai multor companii întru utilizarea comună a patentelor sau a unui grup de patente. Membrii poolului de patent primesc profitul de la utilizarea, în corespundere cu cota de participare stabilită la intrarea în pool, a patentelor.

Pool nevăzător (Blind pool) – parteneriat limitat, ce nu anunţă din timp care va fi obiectul investiţiei.

Pool specific (Specified pool) -  parteneriat limitat, ce anunţă din obiectul investiţiei.

Pool de asigurare – o formă de parteneriat benevol a companiilor de asigurarea, care încheie acorduri, în baza cărora fiecare din ei ia asupra sa o anumită cotă parte din riscurile de anumită categorie. De obicei, poolurile de asigurarea se formează pentru asigurarea riscurilor aviatice, atomice, militarea, medicale, etc.

Pool de reasigurarea: fiecare membru are o asigurarea independentă, utilizând poolul ca metodă suplimentară de asigurarea a responsabilităţii primite. Poolul de reasigurarea intervine ca intermediar, ce repartizează riscul asumat între participanţi.

Pool regional – pool de asigurarea, format cu scopul de mărire a sumei totale de asigurarea şi menţinerea în regiunea dată a sumei maxime. Poolul regional este gestionat din una din companiile-membre, sau de o companie special formată pentr aceste necesităţi.

Pool de piaţă – format între companiile de asigurări în cadrul unei ţări, în domeniul stabilit cu scopul de acoperire a riscurilor naţionale specifice. Acest tip de pool activează ca persoană juridică independentă şi emite poliţe de asigurarea din numele tuturor participanţilor.

Pool ipotecar – formarea portofoliului ipotecar cu caracteristice specifice: tipuri de proprietăţi gajate, termenele de scadenţă, cote procentuale.

Pool ipotecar gigant (Jumbo) poolul ce constă din ipoteca a mai mulţi emitenţi. De obicei aceste organizaţii au o arie geografică de activitate foarte mare. Cotele procentuale deosebindu-se de obicei, în limitele a câtorva procente (+/-1,2%).

Pool cu mai mulţi emitenţi (Multiple-issuer pool) - poolul cu mai mulţi emitenţi, în SUA se formează prin intermediul agregării pachetelor creditare a emitenţilor individuali în ramurile proiectelor de stat a Asociaţiei Ipotecare Naţionale de Stat.

  • Alianţa strategică

Alianţele strategice (Stategic Alliance) – sunt înţelegerile de cooperare între două sau mai multe companii independente pentru atingerea anumitor scopuri comerciale, pentru obţinerea unei sinergii în utilizarea resurselor strategice a companiilor.

Uniunile strategice sunt una din cele mai importante forme ce au o perspectivă foarte mare de dezvoltarea, fiind o modalitate foarte rapidă de apărare a intereselor „corporative” şi de formare a acestor uniuni fără anunţarea organelor ce au în competenţă lupta antimonopol, fără trecerea peste anumite bariere birocratice, ce sunt legate de formarea unor noi uniuni.

În calitate de trăsături caracteristice ala alianţelor strategice putem menţiona:

  • aceste cooperări au loc între firmele care formează legături foarte puternice dar nu merg spre fuziune;
  • aceste alianţe sunt bazate pe încheierea contractelor pe perioade medii şi lungi de activitatea (3-5-10 ani);
  • în alianţa strategică pot intra nu numai partenerii ci şi concurenţii (Grundig şi Philips au reunit forţele în domeniul înregistrărilor video; Honda şi Rover în domeniul telefoniei mobile; Parteneriatul în industria auto este ceva obişnuit: DAIMLER-CHRYSLER cu MITSUBISHI MOTORS, GENERAL MOTORS cu FIAT, SUBARU cu SAAB, FORD MOTORS cu MAZDA şi VOLVO, NISSAN cu RENAULT. Singurii independenti sunt HONDA si BMW: http://www.angelfire.com)
  • în limitele alianţei strategice se efectuează o coordonare comună a planurilor strategice, ceea ce permite elaborarea planurilor strategice de lungă durată;
  • alianţa de obicei nu este persoană juridică independentă;
  • companiile pot fi membre a mai multor alianţe strategice;
  • alianţele sunt lichidate atunci când necesitatea acestora este depăşită;
  • alianţele se formează pentru orientarea puterilor spre concurenţi şi nu pentru lupta între participanţi;
  • este o modalitate care nu este limitată de legislaţie, ceea ce permite promovarea politicii şi produselor pe noi pieţe, fără mari limite birocratice, legislative, etc.

Alianţele deseori sunt ascunse şi nu sunt răspândite aşa tipuri de informaţii public.

Motivele principale ce influenţează formarea alianţelor sunt:

  1. profitabilitatea;
  2. utilizarea în comun a capacităţilor de producere;
  3. uniunea capacităţilor în producerea unor componente sau pentru asamblarea producţiei finite;
  4. micşorarea nedeterminabilităţii mediului şi creşterea stabilităţii pieţei;
  5. micşorarea riscurilor;
  6. obţinerea accseului la pieţe;
  7. transmiterea tehnologiilor, inovaţiilor;
  8. producerea produselor ce necesită tehnologii complexe şi complicate
  9. ş.a.

Uniunile corporative care sunt prezentate mai sus sunt foarte greu de depistat, chiar având mai multe informaţii despre una sau mai multe uniuni, membrii ai acestor uniuni.

 

Analiza uniunilor corporative în Republica Moldova

În Republica Moldova există mai multe tipuri de societăţi pe acţiuni din punct de vedere a domeniului de activitate :

S.A. de tip clasic,

S.A. Fonduri de investiţii,

S.A. Bănci Comerciale,

S.A. Mixte (cu investiţii străine),

S.A. companii de asigurare.

Pentru o reprezentativitate mai bună prezentăm aceste tipuri de SA în tab.

Tipurile de SA în Republica Moldova

Denumirea 

Tip

Nr. acţionarilor

Capital statutar (lei)

S.A. tip „Clasic”

Deschis

Închis

Peste 50

Până la 50

20.000

10.000

S.A. tip “Bancă”

(BCA)

Deschis

Închis +:

Licenţa tip A

Licenţa tip B

Licenţa tip C

În RM toate sunt: până la 50 (până în anul 2001)

 

 

32.000.000 (50)

64.000.000 (100)

96.000.000 (150)

S.A. tip “Fonduri de investiţii”

(S.A. FI)

Mutuale

Nemutuale

De interval

peste 50

1.000.000

500.000

500.000

S.A.  “Mixte”

Clasic + legea cu privire la investiţii străine

S.A. „Companii de asigurări”

Deschis

Închis

Peste 50

Până la 50

2.000.000

Alte tipuri (franchising, concern, holding, etc.)

Forma organizatorico-juridică iniţială +

legislaţia specifică

 

 

[1] Notă: Menţionăm faptul că legislaţia unor ţări, precum şi unii autori fac o diferenţă foarte mică dintre diferite uniuni corporative, iar esenţa propriu zisă a uniuni (ce este ea? uniune, asociaţie, consorţiu, etc.) se poate de văzut doar prin analiza detaliată a statutului acesteia.(aut.)

[2] Legea Republicii Moldova cu privire la cooperaţie a fost abrogată prin Legea N 1007-XV din 25.04.2002

[3] În Republica Moldova avem şi asociaţii obşteşti: care se consideră mişcările obşteşti, organizaţiile pacifiste şi de apărare a drepturilor omului, organizaţiile de femei, de veterani, de invalizi, de tineret şi de copii, societăţile ştiinţifice, tehnice, ecologiste, cultural-educative, sportive,  alte societăţi benevole, uniunile de creaţie (despre care s-a mai vorbit), comunităţile naţional-culturale, instituţiile obşteşti, alte asociaţii ale cetăţenilor. (Aici nu se includ partidele şi alte organizaţii social-politice, sindicatele,  asociaţiile de patroni, fundaţiile, organizaţiile religioase şi persoanele lor juridice, organizaţiile create de autorităţile publice, organizaţiile cooperatiste şi alte organizaţii ce au scopuri comerciale sau contribuie la obţinerea profitului de către alte întreprinderi şi organizaţii, formaţiunile de iniţiativa obştească (consiliile şi comitetele de microraion, comitetele de imobil, de strada, săteşti etc.), al căror mod de constituire şi de activitate este stabilit de alte acte legislative.)

[4] Exemplu: Asociaţiile de producere "Volna" şi "Uzina de  tractoare" care au la baza forma organizatorică juridică la moment societatea pe acţiuni.

[5] Concernul dat a desfăşurat activitatea în condiţiile gestiunii economice depline, autofinanţării şi recuperării şi nu purta răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor din cadrul lui, după cum nici întreprinderile menţionate nu purtau răspundere pentru obligaţiile concernului.

[6] Regulament cu privire la acordarea de către băncile comerciale a creditelor de consorţiu din 03.02.95. Monitorul Oficial al R. Moldova nr.38-39 din 14.07.1995

[7] Legea Republicii Moldova cu privire la grupele financiar-industriale, Nr.1418-XIV din 14.12.2000, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.27-28 din 06.03.2001

[8] Legea federativă a Rusiei privind grupele financiar-industriale, 30 noiembrie 1995

[9] Dai-Ichi Kangyo Bank Group (Sankin-kai). Fuyo Group (Fuyo-kai). Mitsubishi Group
(Kinyo-kai). Mitsui Group (Nimoku-kai). Sanwa Group (Sansui-kai). Sumitomo Group (Hakusui-kai) (www.ewc.co.jp)

[10] Menţionăm faptul că deseori la grupe financiar-industriale sunt atribuite companii, care nu au în statutul său o aşa denumire, dare din cauză mărimii acesteia şi importanţei pentru societate li se atribuie şi cuvintele „grup financiar-industrial”

[11] Nici o persoană fizică sau juridică, cu  excepţia holdingurilor, nu este în drept să includă în denumirea sa cuvântul "holding" sau derivatele acestuia.

[12] În Republica Moldova pot fi create holdinguri financiare şi nefinanciare, ramurale şi interramurale, regionale, naţionale şi transnaţionale, provizorii şi pe termen nelimitat în baza diverselor forme şi tipuri de proprietate. Înregistrarea şi reînregistrarea holdingurilor se efectuează cu acordul Ministerului Economiei al Republicii Moldova.

[13] - Trustul are punctul său slab, - zice Jeff Pitters.

- Îmi aminteşte de ceva, - am spus eu, - fără sens, de tipul: "de ce există poliţai?"

- Nu, - spuse Jeff. – Între poliţai şi trust nu e nimic comun. Ce am spus eu e doar o epigramă ... o axă... sau, esenţialul... Aceasta înseamnă că trustul se aseamănă şi nu cu un ou. Când doreşti să strici un ou, baţi din afară. Iar trustul se poate de stricat doar din înăuntru. Şezi şi aşteaptă până când puişorul va fărâma coaja… Fiecare trust duce în sine seminţele distrugerii personale... (O’Henry, «Trest, kotorîi lopnul”)

[14] După al II-lea război mondial Stalin a permis formarea a 25 trusturi de construcţie – montaj cu un capital cumulativ de cca. 1640 mln. ruble. (http://www.edc.samara.ru)

[15] În legislaţia Republicii Moldova sunt întâlnite la etapa actuală mai mult sub această denumire

[16] Hotărâre cu privire la dările de seamă destinate publicării ale fondurilor de investiţii şi companiilor fiduciare din 10.05.95.

[17] În Coreea de Sud conglomeratele financiar industriale mai poartă denumirea de „ceboli”.

[18] Notă: Denumirea dată ne spună că această organizaţie este o „confederaţie”, „sindicat”, „cartel” (aut.)

Loading...