În timp ce rolurile definesc ceea ce este corespunzător pentru postul respectiv, normele definesc comportamentul acceptabil al grupului. Normele de grup sunt aşteptările colective pe care membrii organizaţiei le au cu privire la comportamentul lor, unii faţă de alţii. Normele prescriu comportamentul oricărui membru al grupului (cât să producă, cum să se poarte, cum să se îmbrace). Normele sunt de fapt coduri de conduită, care specifică ceea ce indivizii ar trebui sau nu să facă, sau standarde faţă de care să putem evalua cât de potrivit este comportamentul. Norma apare într-o situaţie ambiguă şi care ajută pe individ să fie constant şi-n acord cu el însuşi.
Cea mai mare parte a influenţei normative este inconştientă şi suntem adeseori conştienţi de o astfel de influenţă doar în condiţii speciale, cum ar fi atunci când îi surprindem pe copii străduindu-se să stăpânească normele adulţilor, sau pe străini care se luptă cu normele noastre culturale.
Exemplu: Atunci când vin la un nou loc de muncă muncitorii caută adeseori indicii referitoare la ceea ce se consideră o comportare potrivită (pot să-mi personalizez locul de muncă, pot să-mi iau pauză oricând, pot să-i spun şefului pe nume, pot să mă îmbrac cu ce vreau).
Normele asigură comportamentul regularitate şi predictibilitate, ceea ce asigură o importantă securitate psihologică şi ne permite să ne desfăşurăm activitatea zilnică cu cât mai puţine întreruperi. Totuşi este foarte important de ştiut că normele se referă doar la comportamentele considerate de grup importante. Grupul nu controlează orice acţiune a fiecărui membru, ci el dezvoltă frecvent norme care corespund scopurilor grupului şi care le ajută în atingerea acestora.
Normele pot fi direcţionate şi spre un singur individ.
Exemplu: aşteptările împărtăşite de toţi membrii cu privire la modul în care ar trebui să se comporte şeful lor.
Normele contribuie adesea la economia de timp şi previn confuzia socială. Indivizii se supun normelor, chiar dacă sunt împotriva propriilor atitudini şi opinii.
Exemplu: subiectul urăşte cravatele, dar la serviciu le poartă.
Supunerea faţă de dorinţele grupului nu reflectă, în mod necesar, schimbări în atitudine şi convingerile private ale membrilor grupului.
Există câteva norme, care apar la toate organizaţiile numite norme tipice şi care influenţează comportamentele membrilor ei. Acestea sunt norme de loialitate, norme privind ţinuta şi norme privind alocarea recompenselor.
Exemple:
- Norme de loialitate: în domeniul militar, aceste norme sunt formalizate împreună cu sancţiunile specifice, ce trebuie aplicate trădătorilor, dezertorilor.
Normele de loialitate tind să fie informale de exemplu: să muncească până târziu, să accepte transferarea în alte oraşe, să accepte deplasări în alte judeţe la sucursale firmei.
- Normele privind ţinuta
Normele sociale dictează frecvent tipul de haine, pe care oamenii trebuie să le poarte la lucru. Normele sociale dictează frecvent tipul de haine, pe care oamenii trebuie să le poarte la lucru. Angajaţii se preocupă foarte mult de ceea ce îmbracă la serviciu, deoarece cunosc puterea normelor sociale.
Exemplu: în armată hainele trebuie să fie bine călcate, cizmele lustruite...
Angajaţii se preocupă foarte mult de ceea ce îmbracă la serviciu, deoarece cunosc puterea normelor sociale.
- Norme privind alocarea recompenselor sunt:
- echitatea- recompensează în concordanţă cu intrările, cum ar fi efortul, performanţa, vechimea;
- egalitatea- recompensează pe toată lumea egal;
- reciprocitatea- recompensează oamenii în acelaşi fel, în care ei te recompensează pe tine;
- responsabilitatea socială- recompensează pe cei care au nevoie mai mare de asta.
Majoritate tind să accentueze alocarea în concordanţă cu o anumită combinaţie de norme de echitate şi egalitate, dându-le angajaţilor ceea ce merită, fără favoruri.
Normele privind alocarea recompenselor bazate pe responsabilitate socială se aplică atunci când se acordă o atenţie deosebită unuia din angajaţi aflaţi într-o jenă financiară.
Iar aplicarea normelor de recompensare pe bază de reciprocitate este întâlnită mai frecvent printre manageri: cei care au crescut în rang pot simţi că datorează favoruri speciale celor care le-au sponsorizat progresul.
O altă categorie importantă de norme este categoria normelor de performanţă. Grupul asigură membrilor săi indici puternici asupra a ceea ce este un nivel potrivit de performanţă. Noii angajaţi sunt atenţi la aceşti indicii: Este în regulă să fac asta acum? Nu este târziu dacă predau lucrarea mâine? E în regulă să iau o mică pauză acum? În ce circumstanţe aş putea lipsi de la lucru fără să fiu pedepsit?
Normele sunt de fapt instrumente elaborate de grup cu scopul de a maximiza şansele de succes a grupului, de a facilita performanţa sa şi a înlătura obstacolele în atingerea scopurilor şi de a ridica moralul grupului. Normele reduc incertitudinea privind adecvarea comportamentului în situaţii complexe, stabilite pe criteriul intereselor grupului.
Normele se dezvoltă treptat şi informal, pe măsură ce membrii grupului se conving că, anumite comportamente sunt necesare bunei funcţionări a grupului. Feldman şi Arnold susţin că normele se formează din transferul expectanţelor dobândite de individ în situaţiile de grup anterioare, crearea unui precedent, în cazul noilor incidente critice, formulări explicite (angajaţi), investigarea în domeniul normelor (se pun în discuţie eficienţa normelor). Grupul are o mare gamă de recompense şi pedepse, care sunt disponibile pentru a obţine conformarea la norme.