Management

Orice ştiinţă se dezvoltă just şi cu succes doar în cazul când ea utilizează metode ştiinţific argumentate pentru argumentarea faptelor. În psihologie se folosesc diferite metode de studiere a activităţii psihice a omului, iar alegerea metodei este determinată de problema pe care o abordează cercetarea. În elaborarea cercetării psihologice se ţine cont de următoarele trei principii:

• principiul obiectivităţii (orice fenomen psihic să fie privit aşa cum este în realitate şi să fie studiat doar în legătură reciprocă cu condiţiile externe ale vieţii şi activităţii omului);
• principiul de studiere a manifestărilor psihice în procesul dezvoltării lor (cercetările psihologice să scoată în evidenţă nu doar calităţile formate ale personalităţii, ci şi particularităţi noi ale psihicului, care poate abea apar);
• principiul analitico-sintetic al studierii personalităţii (studierea analitică ne permite să cunoaştem elementele psihicului în diferite condiţii ale vieţii şi activităţii omului, iar studierea sintetică ne permite să dezvăluim legătura reciprocă a tuturor manifestărilor psihice izolate şi să găsim acele calităţi stabile ce-l caracterizează pe om în întregime).

Metodele de lucru ale psihologie sunt nişte operaţii şi mijloace cu ajutorul cărora se descoperă faptele din care se formează teoria ştiinţifică. Psihologia utilizează în cercetările sale următoarele metode:

2. metode de colectare a informaţiei (de psihodiagnoză);
3. metode empirice;
4. metodele de prelucrare a datelor (cantitative (statistice), calitative);
5. metode de interpretare.

Mai există şi altă clasificare a metodelor şi anume:

1. longitudinale (centrate pe evoluţia proceselor psihice);
2. transversale – cuprind nu doar structurile psihice, dar şi stările, tensiunile psihice, adaptarea etc.

Metodele de colectare a informaţiei pot fi colective sau de analiză de caz:

1. cele colective presupun condiţii de stimulare de activitate, tensiune etc., la grupuri de aceeaşi vârstă, sex, nivel de cultură, identitate socială etc. Acestea ne permit depistarea reacţiilor la un stimul oarecare;.
2. Metoda analizei de caz se caracterizează printr-o descriere mai completă a persoanei printr-un set de tehnici psihologice aplicate.

În cercetările psihologice sunt utilizate următoarele metode:

1. observaţia psihologică;
2. metoda experimentală;
3. metoda testării psihologice;
4. metoda convorbirii psihologice;
5. chestionarea psihologică;
6. metoda studiului de caz;
7. metoda sociometrică.

Observaţia psihologică constă în urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă, sistematică a diferitor manifestări comportamentale. Avem două tipuri de observaţie: directă sau participativă (atunci când observatorul se încadrează în grupul pe care-l cercetează) şi indirectă sau non-participativă (atunci când subiecţii experimentaţi nu cunosc că sunt supuşi observaţiei).

Metoda experimentală a fost utilizată intens începând cu a II-a jumătate a sec XIX de către W. Wundt şi Ribot. Ea constă în crearea unor condiţii artificiale, de laborator pentru studiul subiecţilor experimentali. Experimentul psihologic se realizează sub două forme: natural (subiecţii sunt cercetaţi în condiţii obişnuite) de laborator (în condiţii artificiale).

Metoda testării psihologice este cea mai utilizată metodă. Testele sunt nişte probe standardizate  care vizează determinarea cât mai exactă a unor procese, însuşiri şi stări psihice. Testele sunt de două tipuri: individuale şi de grup. Testele mai pot fi: verbale, nonverbale, psihometrice, proiective.

Metoda convorbirii psihologice reprezintă o conversaţie angajată între cercetător şi subiectul cercetat, care presupune:

1. relaţia directă (faţă-n faţă)
2. evitarea răspunsurilor incomplete.

Chestionarea psihologică decurge sub formă de anchetă. Ancheta presupune recoltarea sistematică a unor informaţii despre viaţa psihică a unui individ sau a unui grup social.

Metoda studiului de caz se caracterizează printr-o descriere mai completă a „persoanei”, printr-un set de tehnici psihologice aplicate, adică analiza unei situaţii concrete.

Metoda sociometrică (Iacob Moreno) se utilizează în cercetarea unui grup mic (16-20 persoane) şi determină următoarele: a) măsurarea relaţiilor interpersonale într-un grup; b) măsurarea relaţiilor de simpatie şi antipatie între membrii unui grup, cât şi atitudinile lor; c) caracteristica climatului moral-psihologic în grup şi a gradului de sociabilitate între membrii grupului.

Etapele studiului psihologic:

I.        etapa pregătitoare

II.     etapa experimentală

III. etapa de prelucrare

IV. etapa de interpretare