Prin limbajul lucrurilor înţelegem colecţiile de orice fel, obiectele de uz casnic, bijuteriile, podoabele, hainele, lucrurile cu care omul se înconjoară. Îmbrăcămintea, podoabele, accesoriile vestimentare comunică apartenenţa persoanei lagenul biologic (bărbat/femeie), la o clasă de vârstă (tânăr/ matur/ bătrân), la o categorie socio-economică (ţăran/ orăşean; patron/ muncitor), la o profesie sau alta (militar, preot etc.)
Este imposibil să fii îmbrăcat şi să nu transmiţi celorlalţi ipso facto cine eşti şi cum percepi tu lumea. Susan B. Kaiser (1985) are dreptate când afirmă, în prefaţa la cartea sa The Social Psychology of Clothing and Personal Adornment, că „îmbrăcămintea şi înfăţişarea sunt simboluri vizibile care influenţează interacţiunile cu alţii, comunicarea interpersonală". Când analizăm vestimentaţia în contextul comunicării nonverbale trebuie să luăm în considerare determinările geografice, culturale şi istorice.
Gilson Monteiro, profesor la Universitatea din Amazonas (Brazilia), spunea că „haina reprezintă oglinda sinelui, marchează separarea dintre clasele sociale". Mai mult, hainele, care sunt în egală măsură pentru a acoperi goliciunea trupului şi pentru exprimarea sinelui, oferă indicii despre caracteristicile psiho-morale ale persoanelor, dar şi despre grupurile sociale. Hainele şi, mai ales, uniformele sunt un simbol al puterii sociale pe care o ai la un moment dat. Ele influenţează stima de sine, dar şi comportamentul celorlalţi.
Jean C. Flügel a vorbit despre „paradoxul modei", care constă dintr-o dublă mişcare: cea a păturilor inferioare de a adopta moda clasei superioare şi tendinţa reprezentanţilor acestei clase de a renunţa la moda care începe să fie imitată, inventând o modă nouă. Moda, mai arată autorul citat, este asociată cu tendinţa de a te face remarcat, mai bine zis remarcată, întrucât mai toate cercetările psihosociologice au arătat că femeile sunt mai interesate de modă, în particular de vestimentaţie, decât bărbaţii. În timp, lucrările care analizează hainele ca simbol al identităţii personale şi sociale s-au înmulţit exponenţial, chiar fără a lua în calcul mulţimea de cărţi şi reviste despre modă.