Sistemul decizional este o componentă majoră a sistemului de management care cuprinde ansamblul deciziilor microeconomice şi mecanismele de fundamentare, adoptare şi aplicare a acestora.
Decizia[1] este definită ca modalitatea aleasă din mai multe posibile pentru realizarea unui obiectiv. Decizia de management este o concretizare firească a exercitării procesului de management şi a fiecărei funcţii a acestuia, este o decizie care influenţează comportamentul decizional şi operaţional al altor persoane.
Un manager adoptă o varietate de decizii pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă. Deciziile pot fi:
- în funcţie de orizontul de timp: strategice, care au un orizont mare de timp, grad redus de detaliere a obiectivelor şi impact nemijlocit asupra firmei, în ansamblul său; tactice care au orizonturi variabile de timp, de la o lună la un an, grad de detaliere a obiectivelor, invers proporţional cu orizontul de timp; curente, cu orizonturi mici de timp şi impact asupra unei componente procesuale sau structurale a firmei.
- În funcţie de natura variabilelor implicate şi posibilităţile de anticipare a rezultatelor, deciziile sunt: certe, în care variabilele sunt controlabile, iar anticiparea rezultatelor se face cu precizie; incerte, cu variabile parţial necontrolabile şi anticiparea cu aproximaţie a rezultatelor; de risc, în care variabilele sunt necontrolabile, iar stabilirea rezultatelor se face cu o anumită probitate;
- În funcţie de amploarea decidentului: avizate, ce no pot fi operaţionalizate fără acordul unor manageri amplasaţi pe un nivel ierarhic superior; neavizate, specifice unui manager, individual sau de grup, cu deplină autonomie decizională.
Fiind integral, specific managementului, subsistemul decizional constituie un adevărat sistem de comandă, ce reglează ansamblul activităţilor implicate. Subsistemul decizional reprezintă partea cea mai activă a sistemului de management, fiind determinant pentru obţinerea unui profit ridicat.
Procesul decizional implică un anumit timp, concretizat în ore, zile, luni, ani, pe parcursul cărora se culege şi se analizează o anumită cantitate de informaţii, se stabilesc contacte umane şi se consultă mai multe persoane în vederea conturării situaţiei decizionale. În esenţă procesul decizional este un ansamblu de faze prin intermediul cărora se pregăteşte, adoptă, aplică şi evaluează decizia managerială şi a căror derulare necesită o perioadă relativ îndelungată.
Decidentul este reprezentat de manager sau de un organism managerial care în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor circumscrise, adoptă decizia în situaţia respectivă.
Mediul ambiant decizional constă în ansamblul elementelor endogene şi exogene ale organizaţiei, care alcătuiesc situaţia decizională, caracterizate prin manifestarea unor influenţe directe şi indirecte semnificative asupra conţinutului şi rezultatelor deciziei manageriale.
În cadrul mediului ambiant decizional se constată o evoluţie contradictorie[2]. Factorii primari ai deciziei intră în interdependenţe, în procesul decizional care se reflectă în caracteristicile situaţiilor decizionale pe care le generează: certitudine, incertitudine, risc.
În organizaţii managerii decidenţi prin calităţile, pregătirea şi eforturile depuse îşi pun o amprentă decisivă asupra deciziilor.
Rolul îndeplinit de manager în organizaţie este: interpersonal, reprezentare, leader, contactor de persoane, informaţional, monitor, diseminator de informaţii, purtător de cuvânt, decizional, întreprinzător, mânuitor de disfuncţionalităţi, alocator de resurse, negociator.
[1] Nicolescu, O., Verboncu, I. - Fundamentele managementului organizaţiei, Ed. Tribuna economica, 2001, pag.81
[2] Nicolescu, o., Verboncu, I., Fundamentele managementului organizaţiei, editura Ase , Bucureşti, 2004