Suntem în mileniul trei, mileniul dezvoltării inteligenţei intuitive. Orice om şi orice grup uman are în structura sa internă o lege de evoluţie. Aşa a fost făcută lumea. Important este ca, pe măsura maturizării personale şi/sau colective să conştientizăm că există nişte legi naturale care se aplică în mod automat, fie că vrem sau nu vrem, fie că ştim sau nu ştim despre ele. Una dintre aceste legi afirmă că totul evoluează, că totul se transformă continuu, că fiecare entitate trece printr-un număr infinit de inovări - din toate punctele de vedere. Odată cu această conştientizare putem să ne punem numeroase întrebări şi să găsim numeroase răspunsuri în noi sau în afara noastră. Unii dintre noi conştientizează că evoluţia se face prin schimbări repetate - continui sau în salturi. Alţii constată că faza actuală este "nouă", că este diferită de cea anterioară sau diferită faţă de altele; uneori pare doar diferită pentru că se schimbă contextul. Nu există indivizi sau situaţii identice în Univers. Nu există niciodată ceva identic cu altceva. Totdeauna avem doar aspecte diferenţiate, diferite - percepute de către cei interesaţi ca noutăţi. Noutatea este o regulă, este o prezenţă constantă în felul de a vedea şi simţi lumea. Noutatea însăşi este necesară pentru că altfel totul ar stagna, ar muri.
Este bine să conştientizăm că avem datoria de a înnoi, de a inova; nici nu putem altfel. Fără inovare continuă, viaţa nu ar exista. Există atât de multe planuri de inovare ale vieţii, încât procesul Viaţă este bazat practic pe inovare. Viaţa, în toată complexitatea sa, este un proces de inovare.
Alegem mereu felul în care răspundem solicitărilor vieţii. Trăim cu toate consecinţele acestor alegeri. Uneori priorităţile proprii sunt înlăturate de priorităţile altora; uneori pentru activitatea pe care o facem ne vin în minte zece activităţi pe care nu le facem, şi asta ne dă un sentiment de vinovăţie. Viaţa ne oferă servicii când ne pune tot timpul piedici în drum. Datorită acestor obstacole, putem creşte şi ne putem dezvolta permanent, putem avea noi experienţe, putem trăi într-un mod nou, inovativ, putem să ne transformăm în ceea ce ne-ar plăcea să fim. A stabili lucrurile cu adevărat prioritare e o chestiune ce ţine de însăşi esenţa vieţii. Problema nu este de a alege între "bine" şi "rău", ci între "bine" şi "mai bine". Adeseori binele este duşmanul mai binelui. Dacă înţelegem deopotrivă nevoile reale şi capacitatea noastră de a le rezolva, ne putem pune în situaţia de a obţine "mai binele" pentru noi şi pentru cei apropiaţi nouă. Putem renunţa la dezechilibru, putem simţi ce ar trebui să facem, ce vrem să facem şi putem să facem efectiv toate acestea.